| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Adina POPESCU
Forțe de ordine și cai-putere
Gheorghe Andreșan a fost, pe rînd, șofer de autobuz, de TIR, taximetrist particular, șofer de autocar, de microbuz și, acum, din nou, taximetrist. "Am început să lucrez încă de pe vremea lui Ceaușescu, mai întîi la o autobază din București, unde făceam curse prin tot felul de sate din județele limitrofe. Mai ales înspre Giurgiu și Teleorman am mers. Pe vremea aia, milițienii erau mai cu frică și, mai ales fiind pe autobuz, nu am avut probleme... Acum nici nu-ți vine să crezi cît de inventivi au devenit ăștia de la circulație! Scornesc tot felul de acte pe care, chipurile, trebuie să le ai la tine sau se prefac că e ceva în neregulă cu licența, autorizația sau chiar cu verificarea RAR. Ba că n-are nu știu ce ștampilă, ba că ștampila e rotundă și că trebuia să fie una pătrată sau invers, ba că semnătura șefului de tură nu e valabilă..."
Șoferul ne povestește doar o mică parte din situațiile în care "a căzut la pace" cu poliția. Sau "s-a înțeles" cu agentul. Ori "l-a cinstit". "I-a dat de-o bere." "L-a uns ca să nu mai scîrțîie din gură." "L-a înfruptat!" "I-a plătit cotizația." "I-a dat dreptu lui!"
În urma experiențelor sale personale, putem emite cîteva "reguli" de bază care ne învață cum să procedăm ca să ieșim cît mai ieftin din confruntarea cu oamenii în uniformă.
Iată "regulile șoferului hîrșîit de meserie":
l Dacă ai greșit, trebuie să fii cît mai umil. Să-ți recunoști greșeala. Să promiți că nu mai faci! "Și musai să inventezi o poveste înduioșătoare despre cei cinci copilași de acasă, despre mama bolnavă spre care te grăbeai sau, de ce nu, despre moartea unui prieten drag despre care tocmai ai aflat" - ne sfătuiește Andreșan.
l "Dacă te-au prins cu radarul și aveai 75 în localitate, să nu începi să faci scandal că nu aveai viteză sau că aparatul lor e stricat! Nu reușești decît să-i enervezi și să-i determini să te ia la puricat. Și nu există să nu-ți mai găsească încă ceva, mai ales dacă ai o mașină mai veche de cîțiva ani... Cel mai bine este să încerci să fii înțelegător, să le spui că «asta e!, am cam exagerat cu viteza, cît e amenda? mamă! din ce o s-o plătesc eu acum?! cred că nu-i mai iau lu ăla micu geacă pentru la iarnă», bla-bla-bla... Vei vedea că ori îți vor trece în procesul-verbal o viteză mai mică, să zicem 68-69 km/h, ori vor zice: «Hai, nene, dă o sută, două aici și pleacă!»"
l Trebuie să fii un bun psiholog. Sînt unii care îți spun ei de la obraz: "hai, nene, să ne înțelegem!". Dar pe alții trebuie să îi rogi. După negociere, următoarea etapă constă în "plasarea" șpăgii. "Merge să ungi un polițist și dacă te-a prins beat la volan sau dacă ai făcut un accident fără victime. Și la alea cu victime merge, dar costă mult de tot și nu se bagă decît unii. Dar la chestiile astea, mai simple, se pretează aproape oricine!" - spune Andreșan. "Dacă ești cu băutura în nas, fără 50 de dolari nu-ți scapi carnetul. Dacă ai făcut praf o mașină pentru că nu ai cedat trecerea sau ai trecut pe roșu, dai vreo 200 de dolari că să iasă culpa comună în procesul-verbal" - mai adaugă el. l Cum se dă șpaga? Bancnota se face sul, ori se îndoaie de mai multe ori, ori se introduce sub cartea de identitate, ori între ea și permis. "Chestia este să nu se vadă. Apoi ori dai noroc cu polițistul, așa, ca-n filme, ori îi dai actele." l Există însă și cazuri mai "speciale". "Sînt unii care opresc mașinile de marfă sau pe ăștia care distribuie produse doar ca să facă rost de o ciungă pentru copii sau de un detergent pentru nevastă. Dacă nu ai actele în regulă, gaborul își face, fără rușine, aprovizionarea pe un an de zile. Am prieteni care au descărcat jumătate din furgonetă în curtea polițistului, pentru că nu aveau facturi și îi amenința ăla cu pușcăria" - povestește șoferul.
l Ce ne facem însă, dacă polițistul este pus pe luat șpagă și caută motive de amendă? "Atunci este cel mai nasol pentru că nu știi cum să procedezi. Unii sînt foarte bățoși, se ceartă cu gaborul și cîteodată scapă. Dar altădată, dacă îl enervezi pe agent, în loc să i se facă frică, îți dă o amendă de nu te vezi..." - explică șoferul "cu vechime".
Din "regulile" de mai sus, putem deduce o "lege" a negocierii: trebuie să negociezi șpaga la sînge!
Pentru a înțelege și mai bine sistemul, vom analiza două exemple (furnizate de șoferul Marius G., din București):
a) șoferul Costel are o Dacie amărîtă de prin 85, care aproape că se dezmembrează pe șosea, în drum spre casa de la țară unde merge la culesul viei. Circulă cu viteză regulamentară, pentru că mașina nu poate da mai mult. b) șoferul Geo conduce un 4x4 și se deplasează cu 220/h spre vila sa de la Snagov.
În ambele exemple, cel puțin un echipaj de poliție îi va opri pe cei doi șoferi. În exemplul a, poliția îi va găsi nenumărate hibe mașinii lui Costel, iar amenda se va ridica la o sumă considerabilă. Acesta se va plînge că-i om sărac și că merge să-și culeagă amărîta de vie, pentru a obține un amărît de vin, pe care-l va vinde cu cincizeci de mii kilu, colegilor de serviciu, bugetari. După ce-i vor asculta povestea, polițiștii se vor înduioșa și vor băga în buzunar două, trei sute de mii, eventual smulgîndu-i lui Costel promisiunea că, peste ceva timp, se vor alege și cu o damigeană de vin, tot pe DN1, pe la Ciolpani. În exemplul b, Geo nu va sta la discuții și nu va da nici un fel de explicații. Va marca repede o bancnotă mare pentru că se grăbește. Riscul lui Geo este însă ca polițiștii să fie nemulțumiți de atitudinea sa disprețuitoare și invidioși din cauză de "4x4", așa că se simt încurajați să pluseze. Așadar, mărimea șpăgii poate fi stabilită de situația ta materială sau de marca mașinii. Totuși, în cele mai multe cazuri, timpul pierdut la negociere va fi același.
Pe baza observării fenomenelor ce apar frecvent pe șoselele patriei noastre, precum și pe baza unor experiențe trăite pe propria piele, se poate stabili că interacțiunea dintre șoferi și forțele de ordine "de la circulație" este rezultatul variației valorii numerice a vitezei legale și determină, de cele mai multe ori, schimbarea direcției de mișcare a propriului tău autovehicol, care deviază spre dreapta, respectiv la marginea drumului.
Vă propunem următorul experiment:
Autorul: Vitezomanu Gică; Locul experimentului: Șoseaua București-Urziceni; Șpaga: 500.000 lei.
Pe șoseaua București-Urziceni, Gică își experimenta cunoștințele de șoferie, circulînd într-o localitate cu 137 km/h. La o curbă, radarele poliției stăteau la datorie, ascunse în niște boscheți. Șoferul Gică a fost tras pe dreapta, în pofida faptului că era "dotat" cu detector de radar.
"S-au șmecherit și și-au pus un buton separat prin care te înregistrează instantaneu, fără a mai da vreo șansă detectorului să-și facă banii. Asta am aflat mai tîrziu, după ce «am cotizat». Erau foarte mîndri de invenția lor" - declară ulterior Gică.
Politiștii n-au avut timp "să-l agațe" pe șofer, așa că s-au lansat într-o urmărire, cu girofare. Gică a continuat experimentul: deși i-a văzut din timp, "i-a plimbat" pînă în satul următor unde, în sfîrșit, a încetinit viteza. Apoi, a început scandalul.
"...cum îmi permit să circul cu viteza aia în localitate, de ce n-am oprit la semnalele agentului de circulație și au mai găsit ei că aveam și parbrizul spart. I-am lăsat să-și spună poezia în care îți explicau ce ai făcut și ce amenzi poți încasa pentru asta, bla, bla, bla... Au fost chiar amabili, dîndu-mi voie să aleg dintre două amenzi..."
Rezultatul experimentului: La un moment dat, unul dintre politiști, care nu intervenise pînă atunci în discuție, l-a tras pe șofer de-o parte și i-a spus senin să "cotizeze" un milion. Gică s-a prefăcut uimit, s-a dus pînă la mașină și s-a întors cu cinci sute de mii. Polițistul i-a luat fără să mai zică nimic, fără nici o jenă; a strîmbat puțin din nas și i-a făcut semn colegului să-i înapoieze șoferului actele.
(fragmente din Manualul de Șpagă. "Mărturiile" aparțin participanților benevoli la campania "Nu da șpagă!")
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
