| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Stela GIURGEANU
Themis și mesagerul său rural
Într-o comună din Prahova, Cerașu, într-o bună dimineață, un pădurar a prins un hoț. Hoțul tăia în neștire brazi de pe o proprietate privată (despre brazii ăștia aveam să aflu că ar fi avut cîteva sute de ani). Este așadar prins, legat și dus întins la secția de poliție. Aici, una din două: ori proprietarii se constituie parte civilă și-l aruncă (și pe sine așijderea) în tenebrele sistemului judiciar, ori totul rămîne la buna înțelegere, dosarul hoțului plecînd doar înspre Județeană, unde probabil va fi fost pierdut într-un noian de alte dosare. În orice caz, de la secția de poliție, infractorul n-a putut ieși fără măcar o pedeapsă pilduitoare: i s-a impus, așadar, ca pe propriile puteri, cu caii personali, cu spatele particular... etc., să care din deal toți brazii tăiați (ilegal) și să îi depună (legal), taman în curtea proprietarilor. Așa s-au trezit aceștia, a doua zi, blocați, la propriu, în propriile case, de buștenii aduși de infractor, în spiritul legii. Pedeapsa i-a convenit însă de minune hoțului care se văita, nu de spate, ci de: "da numa nu mă dați în judecată, că vă aduc mintenaș și alții... cîți copaci vreți... și de-ai voștri, da, da și de-ai altora, nu contează, numa să mă lăsați să scap!"
...Cam acestea ar fi infracțiunile la sat. Cam acestea, pedepsele. Pentru că aici vorbim totuși de comunități mici, cuprinse de fenomenul "toată lumea cunoaște pe toată lumea", de un timp molcom și cumva rupt de realitatea tumultului urban. Dacă de veșnicie mai dai, de infracțiuni "serioase" nu prea.
"...Există mici găinării, cîte un scandal cu bătaie pe la discoteca locală, puțină violență în familie" - îmi descrie, pe scurt, juristul primăriei din Comloșu Mare, tabloul infracțional al satului de frontieră, infracțiuni minore, care și astea se petrec însă "o dată la nu știu cîți ani!".
Despre pedepsele aplicate hoților, "găinarilor", aflu că funcționează cam același sistem de "bună vecinătate". Aici, cultivatorii de pămînt au picat pînă la urmă la "pace" cu hoții. Adică, după recoltare, aceștia au dreptul să intre pe tarla și să adune ce a mai rămas, ordonat și cu acordul proprietarului. Scopul acestei învoieli? Oricum se fură, măcar să se facă ordonat, nu "în devălmașie".
Trecînd însă de micile tocmeli între hoț (care în aceste condiții își cam depășește statutul, devenind un fel de cunoscut de conjunctură al proprietarului), ajungem direct la oamenii legii. În primul rînd, cum arată sediul.
Dacă vă imaginați o încăpere banală, cu un șef de post care moțăie plictisit într-un colț, veți avea o mare surpriză.
Pentru că sediul de aici arată într-adevăr a sediu de poliție. (Aflu însă și că este cam printre singurele de acest fel din întregul județ.) Modern, echipat cu calculator multifuncțional, cu fax și imprimantă, cu telefoane și xerox. Cît despre transparență și accesibilitate, acestea te întîmpină încă de la ferestrele clădirii, unde sînt, direct afișate, numerele de mobil ale polițiștilor (trei la număr, patru cu șeful de poliție). Arest - mi se spune - nu există, dar în clipa în care cineva este reținut, este ori dus direct la Județeană, ori Județeana vine după el. Infractorul prins nu rămîne astfel, mai mult de 24 de ore în sat.
Care este relația oamenilor cu poliția? (și pun întrebarea asta, gîndindu-mă că de multe ori, la oraș, cînd trec pe lîngă cîte un om al legii, am impresia că ceva-ceva tot am făcut eu, chiar dacă nu știu, și că polițistul e musai că mă va dibui.)
"Cel puțin aici, la Comloș, a dispărut frica de poliție. Și cred că asta se datorează și faptului că șeful de post este un om calm, cu răbdare și un bun ascultător, dar și pentru că le-a impus celorlalți trei niște reguli de bun-simț."
Despre șeful de post mai aflu cum că este un om "popular", că "ajută în cazurile de evidență a populației", că socializează cu sătenii pe la cîte un tenis sau fotbal, "dar care este și imparțial, cînd trebuie să fie imparțial".
Ce înseamnă totuși să fii polițist la sat?
În primul rînd, chiar dacă doi dintre ei se mai ocupă și cu agricultura, unul avînd pămînt aici, iar șeful de post fiind un legumicultor cu sere, renumit în toată zona, și la sat ești polițist 24 de ore din 24. Se lucrează în ture, cel puțin unul dintre ei este de găsit tot timpul. Străzile? Sînt patrulate, iar de cînd toate posturile de poliție rurale din România au fost dotate cu mașini Logan, mașini inscripționate cu "Poliția Rurală", patrulările au devenit de-a dreptul o adevărată plăcere.
Cît despre relația poliției de sat cu cea județeană, și schițez aici o amintire de film american în care FBI-ul intră pe tarlaua unui oarecare post de poliție local, dînd peste nas șerifului neaoș cu aere de superioritate - mi se zîmbește: aici nu se întîmplă așa ceva. "Atît timp cît îți faci treaba, nimeni n-are nimic cu tine. Nu intervine nimeni peste ei. De socializat? De obicei se întîlnesc la diverse evenimente, Ziua Poliției, sau pe la cîte un eveniment de prin administrație..."
Întreb și despre descentralizarea poliției, cum a afectat această decizie atribuțiile și activitatea poliției rurale.
"Pînă la urmă - mi se mai răspunde - într-o comunitate rurală, poliția este și comunitară, și de proximitate..." fiind, pe scurt, mesagerul total al lui Themis, zeița justiției, în orice direcție ar fi el chemat.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
