Dilema veche
Nume: E-mail:
   
   
 
 
PE CE LUME TRĂIM

Sever VOINESCU | axa dus-întors
Se naște o idilă, hop, hop, hop!

O spun de la început - nu știu ce să fac. Pe de-o parte, un duh irezistibil, neîndoielnic legat de sorgintea mea ploieșteană, mă face să vă spun ce am citit/auzit mai zilele trecute. Pe de altă parte, cîteva argumente raționale mă opresc. Nu vreau cu nici un chip să dezamăgesc pe cei care așteaptă de la mine rigoare, analiză pertinentă, observație fină. În plus, ținuta Dilemei vechi obligă. Și totuși, nu mă pot abține să nu transform rubrica mea, măcar pentru o dată, într-un colț de zvonuri și speculații simpatice. Ei bine, fie ce-o fi, o fac.
Condoleezza Rice, secretarul de stat american, este o prezență cu aleasă pregnanță. Aerul de panteră neagră, farmecul sofisticat de felină cu blana prețioasă, eleganța și, nu în cele din urmă, inteligența epatantă sînt trăsături care, potențate de puterea pe care o deține, o fac pe doamna Rice cu adevărat fascinantă. Ochii pătrunzători, fruntea înaltă, talia sportivă, mîinile chopiniene sînt detalii senzuale ale unui portret care, altfel, se străduiește să rămînă în limitele obligatoriului all business. Totuși, nimeni nu poate uita apariția dnei Rice în februarie 2005, pe aerodromul militar din Wiesbaden, îmbrăcată într-o haină neagră, lungă, în falduri, închisă cu opt butoni aurii de la guler pînă sub talie și care, în bătaia vîntului, s-a deschis suficient cît să ofere privirii o fustă neagră care se termina peste genunchi și o pereche de cizme de piele din cele înalte și cu toc ascuțit.
În lumea diplomatică, ministrul de Externe canadian, Peter MacKay, ar putea obține lesne titlul de cel mai dezirabil burlac. Nu doar pentru că cercul șefilor de diplomații cuprinde foarte puțini becheri atractivi, dar și pentru că dl MacKay arată foarte bine la cei 41 de ani ai săi. Originar din Noua Scoție, dl MacKay este într-o formă fizică excelentă, posedă un zîmbet strălucitor, blond și viguros, de anglo-saxon crescut în aer curat, are o carieră politică cît se poate de lăudabilă, îi place să conducă automobile și are opțiuni conservatoare (ceea ce, după tabla mea de valori, e un plus). Jeanne Moss, cunoscuta corespondentă CNN, l-a numit pe dl MacKay a hunk - expresie colocvială care desemnează un bărbat extrem de atractiv din punct de vedere sexual.
Ei bine, presa nord-americană este plină de aluzii în legătură cu dl MacKay și dna Rice, deși ea este cu 11 ani mai în vîrstă. Dna Rice a mai fost subiectul unor speculații romantice, după ce a fost văzută la Roma plimbîndu-se cu omologul ei italian, Massimo D. Alema, dar și al unui zvon pe care nu pot să-l cred nici să mă pici cu ceară, în care era implicat fostul ministru de Externe britanic, Jack Straw. Zburînd împreună spre Irak la bordul avionului cu care secretarul de stat american călătorește de obicei, dna Rice a cedat dlui Straw patul ei și asta a aprins imaginația unora. Mă grăbesc să adaug, de dragul adevărului, că invitațiile la bordul avionului ei, cinele informale, întîlnirile tête-à-tête și tutuiala fac parte din stilul diplomatic al dnei Rice, așa că nu e suficient să aflăm despre cineva că s-a plimbat pe stradă cu dna Rice sau că au rămas singuri în spatele unei uși închise, ca să ne imaginăm cine știe ce. În orice caz, acum două săptămîni, "Condi" Rice a vizitat, la invitația lui Peter MacKay, Noua Scoție, iar desfășurarea evenimentelor a scos din minți pe ziariștii de la fața locului. Mai întîi, prima cină. A apărut imediat informația că ar fi fost o cină la lumina lumînărilor. Purtătorul de cuvînt al dnei Rice a trebuit să declare în mod repetat că a fost o cină perfect luminată, nu de lumînări, ci de becuri, și că nu a fost deloc privată, de vreme ce, alături de cei doi, au participat alți 14 diplomați americani și canadieni, iar 6 gărzi de corp s-au aflat permanent de o parte și de alta a ușii. Deja, terenul pentru speculații era pregătit de declarațiile cu care dl MacKay a întîmpinat pe omologul american, acesta spunînd că este un fan al lui "Condi", că îi urmărește cariera de mulți ani și că o admiră, ceea ce a făcut presa liberală din Canada să scrie, nici mai mult, nici mai puțin, că ministrul de Externe conservator abia acum ar fi ajuns la pubertate, rușinînd pe toată lumea cu un comportament de elev de-a VII-a îndrăgostit de doamna profesoară. Asta și pentru că, în fața presei, el i-a spus mereu "Doamna Rice", iar ea i-a spus mereu "Peter". A doua zi dimineață, dl MacKay a spus presei că a aflat ceva nou despre "Condi", și anume că îi place briza rece a Atlanticului de Nord și că a dormit cu fereastra deschisă. Secretarul de stat american, cu oarecare timiditate, a spus că așa este. În fine, la plecare, dna Rice a dezvăluit că, în cadrul vizitei, i-a fost prezentată părinților dlui MacKay, și a adăugat: "întotdeauna e bine să ții o strînsă legătură cu familia pentru că ți se amintește mereu de ceea ce făceai cînd aveai 5 ani". Dl MacKay s-a cam fîstîcit, iar dna Rice i-a zîmbit cu aerul "știi tu ce vreau să spun".
Ca de obicei, oriunde apare șeful diplomației americane, apar protestatarii antirăzboi. De data asta, în fața reședinței pe care dna Rice a ocupat-o în Noua Scoție, unul dintre ei a afișat un banner pe care scria "Pete, Condi, Make Love Not War", ceea ce - ca să zic așa - mi se pare corect. Tot de dragul adevărului, trebuie să adaug că PR-iștii celor doi șefi de diplomații neagă sistematic orice legătură romantică între șefii lor și, deja, par exasperați de speculațiile care nu se mai termină. Asta chiar dacă mai sus-pomenită Jeanne Moss de la CNN, prezentă în Noua Scoție, susține că i-a văzut pe Pete și Condi într-o dimineață într-un magazin de gogoși și că ceea ce era acolo arăta foarte clar a întîlnire (date). Sau poate era doar o gogoașă.
Cu acest text, cariera mea de raportor monden din spațiul diplomației se termină, promit. Următorul subiect ar fi trebuit să fie legat de o croazieră de-a lungul fiordurilor pe care fostul ministru al Apărării norvegian, dna Kristin Krohn Devold, a oferit-o lui Donald Rumsfeld. Au pescuit, au cinat și, pe seară, cînd s-a lăsat răcoare și erau pe punte cu paharele în mînă, ea i-a făcut cadou un pulover pe care i l-a așezat, tandru, pe umeri. Ei bine, nu! Asta, nu! Cu Donald Rumsfled, nu!



Trimite unui prieten!
numele tau:
mailul tau:
email prieten:


Adaugă comentariu
toate câmpurile sunt obligatorii

Nume 
E-mail 
Subiect 
Comentariu 
Introduceţi textul afişat mai jos în câmpul alăturat 



Comentarii
Nu există comentarii.



 
 

 
 
© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate