Bogdan POPA Tinerii fac istorie la propriu și la figurat
○ Acasă ieri și azi. Locuri, oameni, obiceiuri. Tinerii cercetează istoria. Concursul ISTORIA MEA - EUSTORY, ediția a IV-a, 2005-2006, volum îngrijit de Mirela-Luminița Murgescu și Adelina Oana Ștefan, Editura Dominor, 2006.
În 1973, după o idee născută într-o discuție purtată de industriașul și filantropul Kurt A. Körber cu președintele vest-german Gustav Heinemann, fundația celui dintîi a lansat sub patronajul instituției președinției federale un concurs de cercetare istorică pentru tineri. După trei decenii se organizează periodic competiții similare în alte 18 țări europene, reunite din 2001 în Rețeaua EUSTORY, coordonată din Hamburg de Fundația Körber.
Romånia, unde prima ediție a avut loc în 2000, se numără printre membrii fondatori ai rețelei, fiind de asemenea și unul dintre cei mai activi. O serie de instituții publice și private sprijină desfășurarea concursului, aflat de asemenea sub înaltul patronaj al instituției prezidențiale. Nucleul dur este reprezentat din 2004 de Asociația DRIFI, care se definește ca rezultat al colaborării, de lungă durată, dintre cadre didactice universitare și doctoranzi, țelul fiind crearea unui spațiu de dialog academic real.
Regula fundamentală a Concursului ISTORIA MEA-EUSTORY este originalitatea. Consiliul științific, în care se întîlnesc istorici de valoare de la București, Cluj și Iași, oferă prin alegerea temei un stimul important. Copilăria și adolescența, tehnicile și tehnologiile, solidaritatea umană și, în cazul ediției a IV-a, 2005/2006, sentimentul de "acasă", văzut prin locuri, oameni și obiceiuri - au fost teme aproape niciodată abordate în cercetarea profesionistă. Tinerii participanți (vîrsta limită este 20 de ani) sînt încurajați să își aleagă singuri tema, să identifice izvoarele relevante, să pună deschis întrebări în jurul lor, să dea propriile răspunsuri. Istoria orală și-a arătat potențialul, uneori și limitele, arhive de stat sau private s-au deschis generos, și treptat au apărut cercetări îndrăznețe. Un bun obicei al organizatorilor este tipărirea unei antologii din lucrările premiate la fiecare ediție.
Lansarea volumului îngrijit de Mirela-Luminița Murgescu și Adelina Oana Ștefan sub titlul Acasă ieri și azi. Locuri, oameni, obiceiuri. Tinerii cercetează istoria. Concursul ISTORIA MEA - EUSTORY, ediția a IV-a, 2005-2006, publicat de harnica Editură Dominor, a avut loc pe 5 septembrie. În public s-au găsit, alături de cîțiva dintre autorii debutanți la o vîrstă fragedă, participanții la Academia EUSTORY organizată sub titlul "Multiple cultures & civilizations: blessing or threat?". La București, Sighișoara, Tîrgu Mureș și Sibiu, cîștigători ai competițiilor din 9 țări europene au avut de făcut față unui program încărcat, cuprinzînd, pe lîngă întîlniri cu personalități politice și culturale, o serie de ateliere de lucru dedicate unor teme ca diversitatea culturală în spațiul urban, impactul religiilor și relația dintre multiculturalism, globalizare și cultura tinerilor. Academia organizată în Romånia face parte dintr-o serie nou gîndită, cu evenimente similare, în acest an, la Berlin, Kiev și Lvov, Veneția. Rețeaua EUSTORY este într-o continuă căutare a celor mai bune forme pentru a populariza cercetarea istoriei de către tineri, în scopul "dezarmării" acesteia, a înlocuirii conflictelor potențiale cu dialoguri deschise de înțelegerea și asimilarea trecutului.
Amplul studiu semnat de Mirela-Luminița Murgescu introduce cititorul în atmosfera ediției. Tema "Acasă ieri și azi" nu a descurajat, ci a născut o întrebare, a cărei simplitate ascunde în realitate sentimente diverse, nostalgie, fericire sau tristețe. Jurnalele de cercetare, ce însoțesc obligatoriu lucrarea propriu-zisă, au dezvăluit, în unele cazuri, propriile răspunsuri ale tinerilor. Subtitlul "Locuri, oameni, obiceiuri" a fost interpretat, bineînțeles, în moduri cu totul diferite, de unde diversitatea temelor adoptate. Cele două editoare ale volumului au ales din cele 133 de lucrări, cu 310 autoare și autori, 17 fragmente divizate în antologie, pe subteme ca: diferențele dintre oraș și sat, case memoriale și muzee, istorii de familie, conviețuiri între etnii sau religii, și, evident, plecări, strămutări, dezrădăcinări.
Există teme clar îndrăznețe și teme aparent banale, dar o asemenea distincție ar fi greșită: a încerca să afli dacă Transilvania este într-adevăr "acasă" pentru romåni și maghiari nu pune în umbră monografiile dulcilor tîrguri moldovenești; internatul sau apartamentul în care locuim chiar înseamnă "acasă"; acele lucrări ce tratează teme strict contemporane vor deveni surse ale studiilor viitoare. Cartea nu este destinată unei lecturi rapide. Optimismul este sentimentul care mă domină după încă o ediție, după încă un volum EUSTORY. Societatea romånească de azi este sucită, dar faptul că inițiative cultural-educative, pornite din inițiativă privată, atrag un tineret, hulit de mulți, este reconfortant.