Eugen ISTODOR | cartea vieții mele Mortul accidentat de la groapă nu se mai întoarce, dar se cumpără
Și eu pot omorî cu mașina. Mă urc cu roțile pe un trup. Bag 100 pe oră în inima vreunui copil și-l iau pe parbriz. Sînt nevasta lui Păunescu, sînt fiul unui parlamentar, Tărniceanu, sînt pușcașul marin și-l calc pe Teo Peter, sînt arabul cu supermașină care l-a ucis pe regizorul Nemescu, sînt eu, bă! Eu omor tot ce vreți în țara asta și mă scot. Vă iau la omor ce are viața voastră mai scump și scap, să mor eu... cumpăr tot, mă ajut de prieteni, de dușmani, de bani, de relații, de moarte, de viață și scap. Cumpăr tot, o cumpăr pe mă-ta moartă, dragul meu cititor, pe fi-tu în sicriu, iubitul meu cititor, pe gagica ta rece, nemuritorul meu cititor. Am dreptul meu de a cumpăra. Nu, nu-ți cumpăr sicriul celui drag, dar vin după o juma de an și cu cît ești mai sărac cu atît mai puțin te cumpăr. Te fac cîrpă, te fac hîrtie igienică și ne înțelegem. Bă, nu te vreau pe tine, nu vreau înțelegerea ta, nu, nu, nu, vreau libertatea mea. Vreau asta, să se uite că am fost criminal... nu greșit, asta aranjez eu la poliție, nu, nu, asta nu mă pasionează... asta e simplu... testele la cauciucuri, testele de viteză, testele că nu e aia, e ailaltă, că am suflat în fiolă cînd nu trebuie, totul se poate mistifica... bă, poate nu am văzut roșu din cauza poliției, că a pus semaforul prea jos... nenorociții au făcut-o special. Pe ăștia, pe polițiști, îi fac prin șefi. Ăia sînt gașcă între ei, așa că îl cumpăr pe unul, îi cumpăr pe toți. Bun, pe tine, cititorule, cînd te omor, să-ți știi prețul, nefericitule, să știu o treabă, să știu repede de la cît să negociez în jos. Că te fac cu bani, te fac din vorbe, fac ceva cu durerea ta. Mă gîndesc la durerea mea. La mine - nu-mi pasă că ți-a murit, că ai murit și tu atunci, nu, te cumpăr cît ești de hoit și cu cît ești mai hoit cu atît ies mai ieftin. Nu am conștiință, am bani, nu-mi pasă de morală că am bani, la cît e morala asta, o iau din "Europa" de la chinezi mai ieftină. Vreau viața mea, bă, cititorule. Adică dacă ți-a murit mă-ta, de ce să mor și eu în pușcărie? Păi, de ce? Eu mișc, tai pîine, bă, sînt puternic, mișc, trăiesc, mut țara din loc, o duc în lume, în Europa. Mă-ta moartă pe cine ajută, copilașul tău, că nici nu-i dăduseră dințișorii de lapte, pe cine ajută? Pe nimeni, bă, pe nimeni. Numai eu trăiesc, numai eu respir. Chiar și dintre mine și tine, numai eu respir! Tu? Tu, bă? Tu nu trăiești fără bani, banii mei te ajută să-ți iei și tu o casă, unde murdăria vînzării e mai suportabilă. Da, tu mi-ai vîndut copilașul, mama, nu pot să mă culc și cu nevastă-ta, dacă tot facem o chestie. Hai, la prețul ăsta, mă lași la nevastă-ta, da? Oho, nu vrea ea? Cît mă costă, bă, pe bune, cît mă costă ca să uiți tu și ea să consimtă? Hai, bă, ce dracu? Dacă e vie, ce-mi pasă mie? Pot cumpăra tot ce e viu și mort în jurul tău. Tu tot ești mort! Mai mort ca mă-ta, copilașul tău!