| |
 LA FAȚA LOCULUI |
|
Rodica BINDER
Traficanți de realități...
Atacurile asupra simțului realității au trecere mai ales în perioadele de criză cînd "cererea" de agenți PR (Public Relations / Relații Publice) sporește dramatic. Și cum între timp criza a devenit permanentă, branșa prosperă spectaculos, intrînd și în vizorul mass-media pe care de altfel, o poate cel mai adesea influența. Deja în 1997 revista Die Zeit publica un amplu documentar despre strategul PR al premierului Tony Blair, pe nume Peter Mandelson, supranumit "prințul întunericului, Machiavelli, Rasputin", el fiind cel care l-a ajutat pe liderul laburist să ajungă la putere. Iar în această vară în care puternicele crize locale au creat un continuum global, postul public de televiziune germano-francez ARTE a difuzat un documentar intitulat "Marionetele puterii. Doctorii Spin". O lună mai tîrziu și în revista Der Spiegel un foarte dens documentar îi scoate din umbră pe "maeștrii manipulării", dezvăluindu-le cîteva din strategiile secrete.
V-ați întrebat vreodată cum a izbutit Nicolae Ceaușescu să aibă parte în Occident de o imagine favorabilă în timpul războiului rece, cînd în România situația generală se deteriora văzînd cu ochii? Cum, după ce au fost, timp de cîteva luni, ostaticii trupelor lui Saddam Hussein în timpul primului Război din Golf, locuitorii din Kuweit City au reușit dintr-o dată să intre în posesia a mii de stegulețe americane și chiar britanice, pe care să le fluture cu entuziasm în fața camerelor de luat vederi? La prima întrebare, răspunsul îl poate furniza agenția Burson-Marsteller, specializată în "managementul de crize", aceeași care, între altele, a mai lustruit și imaginea Juntei militare din Argentina, considerînd drept "eliberare" acapararea puterii după zece ani de război civil.
Cea de-a doua nedumerire a fost spulberată de chiar cel care a formulat-o într-un ton subversiv, într-un discurs rostit în fața Consiliului Național de Securitate din Statele Unite. Numele său - John Rendon, profesia - șeful agenției cu același nume din Washington, specializată în "mobilizarea opiniei publice". Agenția Rendon este considerată drept parte a "inventarului american de război", ea a pregătit invazia din Panama, a explicat opiniei publice americane necesitatea bombardării masive a Afganistanului, iar, uneori, agenții ei au sosit la fața locului chiar înaintea militarilor, așa cum s-a întîmplat în Kuweit în 1991, desigur, pentru a împărți stegulețe... John Rendon se autointitulează "un combatant pe terenul informațiilor": le fabrică, le manipulează, creează o opinie publică emoționată... Agențiile PR au devenit, în ultimii ani, o branșă mult mai lucrativă decît agențiile de publicitate și fiindcă produsele acestora din urmă sînt mai perisabile decît conspirațiile strategice ale "Doctorilor Spin". O altă cauză a spectaculoasei prosperități a unei branșe, a cărei activitate frizează adesea propaganda, s-ar datora și mediatizării intense a proceselor și mecanismelor specifice democrației. În sfîrșit - dar deloc în ultimă instanță - încrederea opiniei publice în caracterul veridic al cuvîntului scris sau rostit, în veracitatea iconografiei TV - fac extrem de eficiente aceste activități pe care Edward Bernay, părintele PR în sensul lor modern, le definea astfel: "a controla și influența masele (după o cunoaștere prealabilă a Psyché-ului colectiv) conform propriei noastre dorințe, fără ca ele să-și dea seama de aceasta". Bernay, nepotul lui Sigmund Freud, a pus bazele "cristalizării opiniei publice", deja în anii 20 ai secolului trecut. La 98 de ani, el declara sociologului Stuart Ewen, care a redactat o istorie a PR, că Goebbels însuși ar fi avut în bibliotecă toate cărțile lui. Dar să ne întoarcem în prezent.
Ați mai citi cu aceeași încredere ziarele, știind că 40% din informațiile publicate sînt furnizate de agențiile PR, de centralele de marketing, de firme, concerne și asociații de toate felurile, că ele pătrund în mass-media sub forma unor nevinovate știri, studii, investigații... În Germania, celor circa 30.000 de ziariști specializați în politică și economie le "corespund" între 15.000 și 18.000 de agenți PR - estimează specialiștii -, în timp ce în Statele Unite balanța înclină vădit în favoarea acestora din urmă.
Există însă motive de a ne teme că "sprijinul" dat ziariștilor de agențiile PR va deveni din ce în ce mai consistent și în Europa. Deja la Mecca europeană a "lobby-ismului", la Bruxelles, există 15.000 de reprezentanți ai unor grupuri de interese. Iar PR flanchează de minune tocmai lobby-ismul. În fond nu ar fi vorba decît de "a face fapte bune și de a culege laude" - crede un alt decan al branșei, Harold Burson, care are azi venerabila vîrstă de 85 de ani și a cărui agenție a fost implicată în deja pomenita cosmetizare a imaginii dictatorului Ceaușescu în lumea liberă. În interviul publicat în chenar în revista Der Spiegel, Burson crede că ziariștii au nevoie de PR tocmai pentru a pricepe sensul real al unor întîmplări haotice. Oamenii "cred" în ceea ce se petrece în imediata lor vecinătate și, dacă un eveniment poate fi "coborît" în această "proximitate locală", el devine credibil. Firește că ne-am putea întreba dacă nu cumva agenții PR creează ei înșiși haosul, pentru a pune apoi în circulație propriile versiuni și a le infiltra în mass-media, a "sugera" interviurile dorite, a înscena evenimente și chiar războaie - nu doar fictive - ca cel din pelicula Wag the Dog, ci chiar reale?
O apropiere între agenții PR din zilele noastre și "nominaliștii" actanți ai vechii dispute scolastice, adepți ai formulei nomina ante res, pare la prima vedere hazardată dacă nu chiar vulgară. Dar de îndată ce activitatea unui "Doctor Spin" este luată sub lupă, observatorul are revelația transmutației unei realități date într-una diferită, sub efectul unei anumite strategii discursive în spațiul comunicării publice. Cuvintele sînt acum cele care "creează" realitatea.
Că linia de demarcație între PR și propagandă este extrem de labilă o știe prea bine și ziaristul, și cetățeanul de rînd și mai ales Doctor Spin. Spre deosebire de propaganda comunistă pe care cei care au avut parte de "binefacerile" dictaturii roșii o ignorau din capul locului, prefăcîndu-se doar, din rațiuni de supraviețuire, că o acceptă, manipularea opiniei publice de către PR, în interese politice sau ideologice, cu cît este mai discretă, mai subversivă cu atît este mai eficace. Unul din adversarii cei mai vehemenți ai maeștrilor manipulării, John Stauber, fondatorul serviciului independent de informații PR Watch, a tras deja un semnal de alarmă: în loc de a demasca propaganda, mass-media a devenit ea însăși un canal de propagandă. Potrivit aceluiași dușman al manipulării, autor a numeroase cărți și studii de specialitate - între care și volumul Industria minciunii -, problema reală nu este propaganda, ci controlul asupra problemelor care ne preocupă" sau care "ar trebui să ne preocupe" - m-aș simți tentată să adaug.
Rodica Binder este jurnalistă la Deutsche Welle, Bonn.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
