| |
 LA FAȚA LOCULUI |
|
Șerban NĂDEJDE
Desprezona Ateneului Român și a Palatului Regal, atît de discutată astăzi
Eu cred că în afara unui juriu sau a unui forum profesional, la fel ca alți arhitecți-urbaniști, nu mă pot instaura ca instanță ce critică proiecte de autor (desigur, cu excepțiile de rigoare). Aș vorbi deci despre dezvoltarea de proiecte în zonă și nu de un proiect neatestat, după știința mea. Iată cîteva idei, poate nu prea originale, care sper că-i "bîntuie" și pe alții dintre confrații mei.
În această zonă centrală există două spații care evoluează în prezent și tind către o personalitate mai pronunțată. Este vorba mai întîi de Ateneul Român și Palatul Regal, ca un spațiu principal cu funcție culturală, înconjurat, pe cel puțin două laturi, de un dinamic și convenabil comerț de susținere (restaurante, cafenele de calitate, modă etc.). Acest loc este foarte bine legat de Calea Victoriei și poate oferi o porțiune importantă din visul traseelor pietonale atît de necesare Centrului bucureștean. Pe latura perpendiculară se conturează foarte bine, grație inițiativei arhitectului Șerban Sturdza și a altor confrați, un alt ax cultural: Grădina Icoanei - Ateneu, ce parcurge frumoasa stradă Pictor Verona.
Al doilea spțiu, pe care l-aș numi de "memorie politică și socială", cuprinde: biserica Crețulescu, fostul Minister de Interne, devenit apoi CC al PCR (proiect al arh. Emil Nădejde, unchiul meu și realizat de ing. Prager), clădirile de debut către Nord a Căii Victoriei, cu tristele mărturii subterane ale perioadei de după 1945 (Blocul "Romarta") și zona verde de memorial al sacrificiilor unor români din aceeași perioadă. Bineînțeles, zona cuprinde și un tronson al Palatului Regal. Aș menționa că toate aceste clădiri reprezintă aportul însumat, de o foarte bună calitate, a unor arhitecți și ingineri, de-a lungul unei perioade de cîteva sute de ani. Prezența încă aici a bisericii Crețulescu ar putea părea de necrezut după presiunile demolatoare începute de către noua putere a anilor 50-60. Trebuie însă recunoscută diferența de abordare a arhitecturii și urbanismului în perioadele Ghe. Gheorghiu-Dej și Ceaușescu. În prima perioadă, forța tagmei arhitecților funcționa încă prin inerție, dar și prin influențe directe ale unor arhitecți de calitate, asociați din păcate noii puteri, cu rezultate în menținerea unor monumente istorice de genul bisericii Crețulescu. În cea de a doua însă, timp în care personalități zise "cultivate" ale unei noi generații de arhitecți au participat din plin la dezastrul ce a urmat, în special în anii 80, și care a dus la demolarea bijuteriei arhitecturii brâncovenești - Mănăstirea Văcărești, s-a produs o uriașă transformare de poziție profesională pe care au avut-o și arhitecții alături de părți ale societății românești.
Un ultim aspect asupra căruia aș insista este ideea exprimării volumetrice a "locului" cu cele două funcțiuni principale ale sale pe care le-am pomenit, în noul concept de dezvoltare. Sînt un convins admirator al Piramidei Luvrului și consider că este un foarte bun exemplu de integrare modernă inovatoare. Noul trebuie adăugat cu măsură și exprimat într-o manieră contemporană, dar care să evite excese cum ar fi uriașele suprafețe vitrate, atît de la modă în capitala noastră. În viitor, în opinia mea, clădirile existente trebuie să-și păstreze prezența dominantă și intervențiile să aibă loc ca un soi de sculptare a spațiului, conducînd la noi atribute ale "construitului". Prioritățile viitoare de îmbunătățire a "locului" vor fi bineînțeles: dispariția parcărilor la sol, o marcare a legăturilor dintre centrele și axele de interes menționate (de tipul piață muzical-culturală) prin construcții de mică înălțime deasupra solului și deschise în săpătură, toate acestea completate de o amplă activitate de "urbanism verde". Este, în fine, momentul ca intervențiile peisagistice de calitate să aibă loc nu numai pe domeniile noilor îmbogățiți, ci și în spațiul public.
Sper că prin cele scrise nu am supărat prea mulți dintre confrații care și-au regăsit poate aici idei proprii deja exprimate. Dar menționez că în ultimele luni nu am putut să mă țin la curent cu dezbaterea profesională în toată complexitatea ei. Aș fi bucuros dacă gîndurile mele ar putea într-un fel contribui la îmbogățirea acestui loc atît de important pentru București.
Șerban Nădejde
Arhitect - Urbanist
Vicepreședinte al Asociației Profesionale a
Urbaniștilor din România - APUR
N. red.: Acest articol trebuia să apară în numărul Vechi și nou în București. Din păcate, îl publicăm acum, după neașteptata dispariție a autorului.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
