| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Andrei MANOLESCU
Arma de foc și comunicarea
- interviu cu Marius MĂLDĂREANU, comisar-șef la Direcția de Ordine Publică a Poliției -
Care-i situația în prezent cu formarea poliției comunitare, cea subordonată primăriilor?
Discuția a început în 2005 și e încă în desfășurare. Legea 371 nu a ieșit așa cum ar trebui și, practic, gardienii publici, cu mici modificări în atribuții, au fost transformați în poliție comunitară. Unii propun acum ca toată poliția de ordine publică și circulație să treacă în subordinea primăriilor, alții se opun și atrag atenția ce ar însemna să mai dai unui primar pe cap și poliția. Noi am făcut un proiect-pilot pe care l-am experimentat în cîteva municipii. Propunerea noastră este să fie sporite atribuțiile poliției comunitare cu probleme aflate în domeniul primăriilor: parcuri, cimitire, parcări, probleme de mediu și controalele în zona comerțului. Nu credem că e cazul însă să dăm toată poliția de ordine publică și de circulație primăriilor. Noi am propus chiar să le detașăm polițiști de la noi, pînă se pune pe roate noua structură. Dar, unele orașe cu posibilități financiare mai mari au deja asemenea poliții. De exemplu, în județul Prahova toate orașele au poliție comunitară și la fel și aproape jumătate din comune.
Dar în momentul actual, nu e o confuzie între cele două tipuri de poliție, între atribuțiile lor?
Ba da, e o confuzie, mai ales că sînt și mai multe proiecte de lege și pentru că deja unul dintre acestea, deși avea aviz negativ de la Guvern, a trecut prin Senat. A fost respins apoi la Cameră. Mai e și problema banilor pentru polițiștii comunitari. Ei sînt plătiți, la ora actuală, ca funcționari publici și au lefuri foarte mici. Noi am lăsat în suspensie în proiectul nostru această chestiune, pe care va trebui s-o rezolve Ministerul Finanțelor.
Între pasivitate și abuz
Știu că unele neclarități sînt și în legile care privesc acțiunile poliției și că acestea vă creează probleme la anumite tipuri de intervenție.
Noi avem un manual de bune practici în care am mai reglementat unele lucruri, am comasat reguli de procedură și le-am pus într-o formă mai accesibilă pentru a fi mai ușor de reținut. Dar mai avem probleme legislative. Nu mai există - cum se știe - închisoare contravențională. Foarte bine. Dar nu mai există nici munca în folosul comunității. Iar legea 61 privind amenzile contravenționale e ineficientă pentru că multe asemenea amenzi nu sînt plătite și nu pot fi executate. Executarea silită e foarte complicată, iar unele persoane nici nu sînt solvabile. Neplata amenzii nu se mai transformă deci nici în închisoare, nici în muncă în folosul comunității.
Am văzut și am auzit că există diverse situații în care polițiștii nu știu cum să acționeze, au tot felul de rețineri? De ce se întîmplă asta?
Cred că la busculade, de exemplu, au rețineri să intervină mai energic pentru a nu fi acuzați că au lovit pe cineva sau mai știu eu ce.
Pe de altă parte, există în aceeași măsură și intervenții mult mai dure decît ar cere-o anumite situații.
Ce să spun, asta mai depinde și de om.
Se fac testări periodice asupra polițiștilor?
Se fac și testări fizice, de cunoștințe profesionale, de tactică. Sînt trimestriale și obligatorii.
Sînt luate în serios sau sînt mai mult formale?
Noi încercăm să le facem cît mai serios, dar mai depinde și de managerii din diverse locuri, de oamenii care le fac.
Cum țineți echilibrul între a-i încuraja pe polițiști să-și facă datoria, să intervină atunci cînd e cazul, și a-i obliga să nu depășească niște limite în intervenție?
Aici avem probleme majore în două situații care urmează a fi mai bine reglementate prin lege. Una privește uzul de armă. Azi sînt în vigoare niște prevederi vechi. Se așteaptă acum ca fiecare instituție care are arme în dotare să-și facă propriile reglementări care vor fi apoi înglobate în legislație. Noi am elaborat propriul proiect, în care luăm în considerare reglementările europene și drepturile omului. Și unde se prevede că se face uz de armă doar cînd se pune în pericol viața cuiva sau la infracțiuni foarte grave, de tipul atentatelor. Nu cred că mai e cazul să punem în noua lege situațiile prevăzute acum și care permit folosirea armei atunci cînd cineva nu oprește la somație (nu e cazul, mai ales dacă n-ai indicii serioase că ar fi săvîrșit cine știe ce infracțiune gravă). Uzul de armă nu trebuie să se facă așa, în orice fel de împrejurare.
Acum se mai face uz de armă împotriva celor care nu se opresc la somație?
Se mai întîmplă. Dar, de obicei se trage în aer. A mai fost un caz la Hunedoara cînd un polițist a tras asupra unui individ care l-a atacat cu toporul. Scena a fost și filmată. Polițistul a fost practic obligat să facă uz de armă, dar mai multe organizații pentru drepturile omului au criticat acea intervenție. Situațiile astea sînt, oricum, foarte delicate. Dar mai avem un gen de cazuri care ar trebui mai bine reglementate. Este vorba de cele care reclamă intrarea polițistului într-o zonă privată. Constituția prevede că există anumite derogări care se fac prin lege de la principiul inviolabilității domiciliului. Or, printre aceste derogări se menționează în Constituție și încălcarea ordinii publice. Or, legea care să prevadă aceste situații, nu există. Noi vrem să introducem în legea privind ordinea publică o prevedere care să dea voie polițistului să intre într-o locuință sau într-o firmă privată, fără acordul proprietarului, în cazuri grave de încălcare a ordinii publice și care nu pot fi rezolvate altfel. Acum, de exemplu, nu se poate interveni dacă cineva pune muzică foarte tare și deranjează un cartier întreg. Dar sigur, și asta e o inițiativă care stîrnește discuții.
Ce se mai fură
Există anumite tipuri de infracțiuni cu care vă confruntați mai des în ultima vreme?
Ele depind de zonă și chiar de sezon. Vara sînt mai multe tîlhării prin smulgeri de lănțișoare sau telefoane mobile. Cînd e cald, acestea sînt mai la vedere. În zonele rurale avem infracțiuni silvice foarte răspîndite, iar acum, toamna, încep furturile de produse agricole de pe cîmp, se fură în haită, cum se zice. Ne confruntăm de asemenea cu furturi de metale. De exemplu, se fură materiale de la stîlpii de înaltă tensiune și au fost și morți, hoți care s-au curentat.
Se mai fură din conductele de petrol?
S-au redus mult furturile mici, adică sînt mai puțini bidonarii, cum le ziceam noi. Cei care luau cu un bidon sau două. Acum se fură mai organizat. Am avut cazuri cu cisterne, sînt rețele întregi.
La furturile de produse agricole ce puteți face? Cred că sînt la scară foarte mare. În unele sate e chiar un obicei. Și știu că sînt zone în care, dacă cineva începe culesul, toți ceilalți merg și ei pe cîmp să culeagă (chiar dacă recolta nu s-a copt). Pentru că, odată început culesul, nimeni nu mai e sigur că "nu se culege" și de la el, dacă nu e de față.
Aici și oamenii ar trebui să-și angajeze paznici. Acum însă, poliția are mai multe mașini și e mai mobilă, poate parcurge distanțe mai mari, mai repede. Dar mai avem o problemă. Pînă acum, infracțiunile mici, de lovire sau amenințare, erau soluționate prin plîngeri prealabile care se depuneau la judecătorii. Legea s-a modificat și toate aceste plîngeri se vor depune la poliție. Vom primi în plus și toate plîngerile anterioare depuse la judecătorii și nesoluționate. Noi estimăm că e vorba de vreo 180 de mii de asemenea plîngeri.
Reclamații și medieri
Aici mi-aduc aminte de altă problemă a poliției. E vorba de pasarea oamenilor atunci cînd i se adresează cu vreo problemă. De încercarea de a-i descuraja să depună plîngere.
Unii preluau plîngerile și le transmiteau la judecătorii. Alții, în schimb, poate că nu doreau să se mai încarce cu tot felul de asemenea lucruri. Acum vor fi obligați să preia asemenea plîngeri. Sigur că polițiștii vor fi astfel mai informați cu ce se întîmplă în cartierul lor, dar mă întreb cum ne vom descurca cu un asemenea volum de muncă. În plus, polițiștii vor trebui să facă și multe împăcări între părți, pe care înainte le făceau judecătorii.
Sînt destul de pregătiți polițiștii pentru a ști cum să-i trateze pe oameni, cum să medieze un conflict?
S-au făcut o serie de cursuri cu specialiști din alte țări. Recent cu elvețieni, care au pregătit niște ofițeri. Analiză tranzacțională zic ei acestui domeniu. Avem deja acum și specialiști proprii în așa ceva.
Dar a făcut fiecare polițist un asemenea curs?
Nu neapărat cu străinii, dar în fiecare județ avem cîte doi formatori - cum se numesc ei -, unul pe zona urbană, altul pe zona rurală și aceștia fac tot felul de pregătiri cu polițiștii, inclusiv astfel de lucruri legate de comunicare. Dar aș mai spune un lucru. În ultima vreme a crescut foarte mult numărul infracțiunilor de ultraj la adresa polițiștilor. Nu știu dacă e vorba de o creștere a agresivității autorilor sau de o scădere de autoritate a polițiștilor. Ce știu însă e că s-au scos insulta și calomnia din Codul Penal. Cu alte cuvinte, s-a dat liber și la înjurat polițiști. Foarte bine, nimic de comentat. Numai că, în legea noastră, dacă un polițist jignește o persoană e considerat abuz în funcție. Mi se pare că, din acest punct de vedere, nu există o echivalență între comportamentul cerut cetățenilor obișnuiți și cel căruia trebuie să i se supună polițiștii.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
