Dilema veche
Nume: E-mail:
   
   
 
 
REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR

Claudiu CONSTANTINESCU | pe de altă carte


* Agota Kristof, Trilogia gemenilor, traducere din limba franceză de Aliza Ardeleanu, Colecția "Romane Psy", Editura Trei, 2006.


Agota Kristof e emblematică pentru scrisul crud. "Felul meu de-a scrie vine din teatru. Dialog pur. Strictul necesar, fără umplutură, fără grăsime. Pentru ce să tot dai ocol? Pentru ce să faci literatură? Nu mă interesează literatura." Asta declara ea într-un interviu luat la începutul lui 2007 de revista madrilenă Babelia. Și totuși, Agota Kristof e unul dintre scriitorii aflați de multă vreme pe lista scurtă a nominalizaților la Nobel. Antiliteratura sa ține de marea literatură. În 1986, la 30 de ani după ce părăsise Ungaria pentru a se stabili în Elveția, publica prima parte a Trilogiei gemenilor la Editura Seuil, cu un succes ce ridiculiza refuzurile primite inițial de la Gallimard și Grasset (pe motiv că romanul ar fi fost prea "dur"). Celelalte două părți, deși neplănuite din capul locului, aveau să vină "de la sine", rotunjind o poveste din care cititorul nu poate ieși decît năuc și mut, perfect pregătit pentru multe ceasuri de reculegere.

Gemenii sînt Claus și Lucas, doi copii care ajung să practice o cruzime senină, pentru a supraviețui vremurilor de război. Autodidacți cu metodă, fac exerciții de nemișcare, de postit, de ucis, de furat, de călire prin autoflagelări, în dorința de a învinge "durerea, căldura, frigul, foamea, tot ce face rău". Nu cred în sentimente, dar lucrul acesta nu le interzice trăirile, ci doar le virează înspre morbid și nevroză, stări numai bune pentru stilul sec, impasibil, deșertic al narațiunii (adică, al însemnărilor pe care cei doi au grijă să le facă în jurnalul lor). Cînd vor împlini 15 ani, unul dintre ei va fugi peste graniță și nu se va întoarce decît după patru decenii. Partea a treia a trilogiei asta va povesti: regăsirea. Iar surprizele vor fi uriașe, viața celor doi dovedindu-se a nu fi fost decît o neîncetată, abulică hărțuire identitară. Claus e Lucas, iar Lucas e Klaus, cu "k" de la kilogramele unei amărăciuni mai grele ca plumbul.


Trimite unui prieten!
numele tau:
mailul tau:
email prieten:


Adaugă comentariu
toate câmpurile sunt obligatorii

Nume 
E-mail 
Subiect 
Comentariu 
Introduceţi textul afişat mai jos în câmpul alăturat 



Comentarii
Nu există comentarii.



 
 

 
 
© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate