| |
 LA ZI IN CULTURA |
|
Marius CHIVU
Îngropați Vama Veche
Dragi vamaioți,
Nu contează cîți mai sîntem, pe unde ne aflăm, unde lucrăm - înghesuiți în vreun birou, în spatele vreunei tejghele, tarabe sau parbriz, într-o mansardă sau pe un șantier -, cît de mult ne-am schimbat, dacă și cît am îmbătrînit, dacă sîntem sau nu împăcați cu noi, dacă ne mai pasă, dacă mai vrem, dacă mai visăm... Știu însă că încă ne mai amintim, că trebuie să ne amintim. Ascultați-mă, am un mesaj nebunesc ca o utopie! Dacă n-aș ști că (încă) veți înțelege, nu v-aș vorbi...
Vă mai amintiți cum veneam cu trenul, cărînd la rucsacuri și la corturi în spinare, cei mai cool dintre noi veneau cu Trabantul sau cu "broscuțele", cei mai norocoși, cu Dacii sau cu Oltcit-uri împrumutate de la părinți, vă mai amintiți cum uneori ne cazam și la țărani, cum făceam nudism zi și noapte, cum mîncam zile întregi numai hamsii, omlete și conserve aduse de acasă, cum beam bere la halbă, cum ascultam casete cu rock la casetofoane de plastic cu baterii!? Ce caută ăștia acum în Vamă cu Nissan Primera, Toyota Rava, BMW 5, cu Hyunday Tucson cu neoane fosforescente pe la scut, cu celulare 3D, mp3 playere cu boxe răsunînd pe portiere, care se cazează cu rezervări dinainte, făcute la vile și hoteluri, mănîncă junk food sau, dimpotrivă, meniuri internaționale la terase de fițe, fumează Davidoff, beau Corona și Leffe, ziua stau pe plajă pe șezlonguri de plastic, sub umbrele de soare!? Nu mai ai loc de familii cu copii, unde sînt hippioții și nudiștii? Cum a ajuns cortul Humanitas între un fast-food și o șaormerie? De cîte tonomate, bancomate și supermarket-uri are nevoie Vama? Vă mai amintiți cum veneam în Vamă de dragul discuțiilor, de dragul muzicii rock, de dragul literaturii, al filmelor pe video, al culturii adevărate, la care ajungeam, pe atunci, ceva mai greu, cultura din cărți pe care ne-o transmiteam oral unii altora, nu cea de pe net!? Vă mai amintiți cum beam, cum fumam, unii se lăsau fumați și băuți, dar eram împreună, o comunitate subînțeleasă ne ținea împreună fără să ne cunoaștem, împrieteniți într-o singură zi pentru a nu ne mai vedea, uneori, niciodată, cum visam și cum ne lăsam visați în tristețe sau în nostalgie, în mister sau în generozitate, cum făceam teorii, construiam scenarii, imaginam utopii, cum povesteam, cum ascultam, cum stăteam de vorbă goi în nisip, cum ne complăceam în crize existențiale, familiale, de amor, cum iubeam pentru o zi sau pentru o viață!?
Acum oricine se poate da vamaiot. Puțini, sinceri și culți am fost, mulți și snobi am rămas! Chiar așa, unde sînt frații, vecinii, prietenii noștri mai mici, copiii? De ce după noi n-au mai venit și alții care să simtă și să înțeleagă ca noi?
Vă mai amintiți bretoanele și pletele noastre, bocancii scîlciați de atîta munte pe care îi aduceam și pe plajă, tricourile ponosite cu cranii, chitări, trandafiri sau înscrisuri gotice, blugii rupți în care dormeam și cu care intram și în apă, cămășile în carouri cu mîneci tăiate, curelele cu catarame mari, brelocurile metalice, brățările din piele pe care erau pirogravate numele noastre sau ale iubitelor, crucifixurile, medalioanele cu dragoni, cranii înlănțuite, spade încolăcite de șerpi, șepcile și rucsacurile de blugi pe care scriam Megadeth, Metallica, Led Zeppelin, Jesus Christ Superstar, Iris, Manowar, Iron Maiden, Anthrax!? Ce caută în Vamă ăștia în șlapi de firmă, cu pantofi fără ciorapi, în maieuri cu paiete, în cămăși roz cu mîneci flamenco? Cine sînt tipii cu lanțuri de aur la gît și ghiuluri pe degete, cu unghii lăcuite, sprîncene pensate și tunsori sauvage!?
Vă mai amintiți interminabilele, pasionatele, sofisticatele noastre discuții despre muzică, literatură, religii, filozofii? Cum străbăteam fiecare sute de kilometri doar pentru a ne cunoaște fără să ne știm, cum ne împrieteneam în cîteva secunde sau cum ne despărțeam dușmani de moarte în urma unor discuții despre cearta dintre Gilmour și Waters, de ce a plecat Halford de la Judas, Dickinson de la Maiden sau cine vine la Pantera în locul lui Anselmo!? Vă mai amintiți cum ne "războiam" care cu Cobain, care cu Vedder, care cu Corgan sau Axl sau Sebastian Bach, care cu Beatles, care cu Rolling, care cu Ozzy sau Gillan, cum încercam naiv să alegem între Hendrix și Clapton, între Marillion și Yes, între Slayer și Sepultura, între "Since Ive been loving you" și "Baby Im gonna leave you", între "Child in time" și "Stairway to heaven"!? Vă amintiți ce porniți eram pe armata rusă care bătuse la greu la concertul Metallica, primul concert metal din istoria estului, cum nu ne venea să credem că Dimebag Darrell fusese ucis chiar pe scenă, apoi cum Eddie Van Halen și-a oferit legendara chitară spre a fi îngropată cu el, cum stăteam pînă la răsărit la povești despre Fleetwood Mac, Janis și Emerson Lake & Palmer, cum cîntam "Iron Lion Zion", din Simon & Garfunkel, din Doors (urlînd la "...to the other side"), Celelalte Cuvinte, Tom Petty, Springsteen sau Nick Cave; cum dansam în nisip pe Timpuri Noi și Clash, cum discutam chitara lui Satriani, a lui Tom Morello sau vreo uvertură de-a lui Malmsteen, cum făceam liste interminabile cu balade esențiale, cum făceam topuri de basiști, cum ne întreceam care interpreta mai bine chitara din "One", "Im easy" (eram cel mai bun!), "Sweet child of mine" sau "Bohemian Rapsody", care știa mai multe variante la "Smoke on the water" și "Knockin on heavens door" sau cei mai mulți chitariști trecuți pe la Deep Purple!? Sau cum părăseam deodată rock-ul, remarcînd pieptul lui Coverdale și picioarele Vanessei Warwich, cum lăudam geniul lui Dr. Dre, show-urile DMX, unplugged-ul lui LL Cool J, proteismul lui Ice T, stările Portishead, cum comentam contractul prin care Martin Gore nu putea compune decît pentru DM!? Ce caută în Vamă platanele, house-ul, drumn bas-ul și manelele și latino, DJ-ii cu sample-urile lor de rahat, schelele de lemn ale Bavariei Club cu surogate de laure-andreșance energizate la doză și agitîndu-se topless pe beat-uri obsedant-idiotizante? Ce nevoie era pe plaja Vamei de cluburile din București, Expirat și celelalte? Ce nevoie era de Stufstock, cînd noi oricum veneam cu muzica în sînge și în inimă!? Vă mai amintiți cum discutam copertele de la Pink Floyd, videoclipurile lui Bowie sau Radiohead, grafica lui Giger, pictura lui Hopper, pelegrinajele lui Garbarek, filmele Monty Python, filmele italienilor, ale lui Kubrick, ale lui Lynch!? Cum ne lăudam fiecare cu ce puteam, cu Tournier, Hesse, Eliade, Roth, Blecher, Trakl, Dostoievski, Asimov, Vian, Kundera!? Cum citeam pe plajă Cartea de nisip a lui Borges, cum ne entuziasma finalul neterminat din Castelul, încercînd să explicăm de ce nu și-a (putut) termina Kafka romanul, cum discutam opțiunile "lupului de stepă" sau ale fraților Anicet, cum "povesteam" delirurile lui Blecher, exodul bulgarilor din Orbitor 1, poemele lui Morrison, cum citeam pe plajă Dilema, Les Inrockuptibles, Heavy Metal Magazine!? Ce caută aștia în Vamă cu Codul lui Da Vinci (cartea și filmul), cu Coelho, Lévy și Houellebecq, cu Kinsella și toată literatura chic, la braț cu Ciao, Libertatea și Apropo, sonerii la mobil din 50 Cent, Morandi și Sorinel Puștiul!?
Pentru cei care nu înțeleg o iotă din ce am vorbit mai sus e vremea să plece din Vamă și să nu se mai întoarcă niciodată. Dacă vă recunoașteți în acest text și încă mai sînteți pe acolo striviți, sufocați, înlăturați de neaveniți, dați-i afară în șuturi, faceți-le viața mizerabilă, sabotați - chiar și cu lacrimi în ochi - Vama! Decît să fie a lor, mai bine Vama să nu fie a nimănui.
Nu vedeți!? Vama a îmbătrînit urît, or ea nu trebuia să îmbătrînească deloc. Arie Bio-Culturală? Vama nu mai poate fi salvată: nu mai e nici bio, nici culturală. Vama nu mai e o plajă, Vama e o groapă. Un bîlci populat de ciudați și de snobi urbani într-o mizerie artificială ambalată într-un brand pervertit. Vama nu mai e un sat, ci un VamavechePark în care un idiot a construit un castel (să se spînzure în el!). Esența Vamei era odată un spirit al naturalului, o cultură a prieteniei, o atitudine antisistem, politic sau de consum. Atunci barurile chiar erau rudimentare și neamenajate (nu ne trebuia mai mult), acum ele sînt doar butaforie care copiază rudimentarul, sînt design rustico-boem. Simplitatea, austeritatea, chiar mizeria, totul e acum contrafăcut. Nimic nu mai e natural în Vamă, iar atitudinea antisistem e un meal la McDonalds. Vama a devenit o hazna consumeristă. Vama e fast-beach (bitch?) de-un week-end. Vama e ultimul produs kitsch de la granița țării. Unii îmi vor spune că așa sînt timpurile, că nimic nu dispare, totul se transformă într-o afacere. Îi cunoaștem cu toții pe acești ipocriți, Vama i-a îmbogățit. Dar nimic niciodată nu va schimba faptul că Vama a fost a noastră și numai a noastră. Noi am găsit-o (sau, mai bine zis, ea ne-a găsit pe noi), noi am sedus-o și acum ei doar o siluiesc în toate pozițiile, pe toate tarabele, în toate cluburile. La prețuri promoționale sau chiar pe nimic.
Dragi vamaioți, mi se rupe sufletul să vă anunț că, după o agonie de cîțiva ani, Vama Veche, în sfîrșit, a murit! Trebuie îngropată. Nu-i lăsați cadavrul pradă afaceriștilor. Să-și caute altă plajă unde să-și întemeieze comunitatea lor aliena(n)tă. Puneți mîna pe lopeți, pe ciocane, pe pixuri, pe bice, pe brichete, pe vîsle, pe clăpari, să îngropăm Vama Veche! Să-i dăm foc, să o purificăm de gunoiul urban, de ambalajul comercial, de fauna umană, de sunetul tehno. Să renască Vama - poate, odată - din propria-i cenușă, din pămîntul pătat de ketchup, udat de Red Bull, răscolit de roțile ATV-urilor (60 RON/oră), din pămîntul iradiat de neoanele de sub podeaua jeep-urilor duduind a house! Îngropați Vama Veche! Fie-i nisipul ușor! Lăsa-ți-o să se odihnească în pace! E ultimul lucru pe care îl mai putem face pentru ea. Îi datorăm asta. Noi și tinerețea noastră. Așa cum a fost ea, cu bune și cu rele, dar sinceră, curată și adevărată.
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 1 comentarii.
1. vama
adăugat de Vamaiotul fara Vama la data de 20 martie 2009 10:57:44
da, deci... chiar trb sa ingropam vama? din cauza unor manelisti scarbosi, cu lese de gat si vid in cap? asta se pare ca ne domina si nimeni nu face nimic, incultura troneaza, masinile bubuie de scartaituri maneliste si gibonii isi scot muschii bine exersati la inaintare. TREZITI-VAAAAAAAAAAAAAA! din pacate, ce-i la moda atrage, iar vama e la moda, atrage toata prostimea, nu e platforma strehaia si nici pipera!!!!!!!!!!!!!!!!! ca sa salvam vama, trb sa-si piarda izul cool, trendy sau glamour. ce bine o sa fie atunci cand trend-ul eco o sa fie la moda. Natiunea o sa fie o mare masa verde, sa speram...
|
|
|
|
