| |
 REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR |
|
Simona SORA | puzzlecturi
Bridget Jones face sex
Belle de Nuit. Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene, postfață de Dan Sociu, Colecția "Eroscop", Editura Trei, 2007
Rețeta ar fi relativ simplă. Se ia un model (sau două) de succes la care se trimite direct, prin titlu și forma diaristică (fiecare zi, fiind, nu-i așa, prima din viața viitoare); se "situează" subiectul într-o actualitate autohtonă ceva mai subțire decît știrile de la ora 5; se lărgește (pe la încheieturi) publicul-țintă prin cîteva adaosuri etern valabile: nu numai sex-sex-sex, ci și puțin suflețel, nu numai kamasutra asezonată dîmbovițean, ci și un pic de show-biz ("dar culți"), nu doar valuri de spermă catalogată după gradul de abstinență, ci și gastronomie "fină", de hipermarket de Militari; se adaptează (jurnalier) schița de moravuri cu puțin misoginism și un grăunte de mizantropie, cît să fie de ambe sexe; se îndulcește pilula (desigur, orală) cu așteptarea (hollywoodiană) a lui Mr. Perfect pe cal alb și se folosește, la greu, sursa-surselor postmoderne: Internetul, cu toate găurile lui negre. Ca bonus (de PR) se trimite manuscrisul editurii nesemnat și prin avocat, nedezvăluirea autorului fiind clauză de publicare. Rezultatul se numește Belle de Nuit. Aventurile intime ale unei prostituate de lux bucureștene și ar fi putut fi scris de oricine din zonele Boerescu-Playboy, douămiiști ("Ego.Proză" sau fracturiști), Academia Cațavencu-aripa tînără.
De altfel, nici nu prea contează cine a scris cartea. Pe mine m-ar fi interesat dacă ar fi fost evident că omul e scriitor (nu e, indiferent cum se numește!), dacă broșurica de articole sexoase și inedite ar fi avut coerența interioară a vreunuia dintre modele (Belle de Jour în prima parte, Bridget Jones în a doua, Sex and the city pe alocuri), dacă nu s-ar fi văzut, cam de pe la p. 79, graba de a încheia oricum, la pariu cu editura, cu sine, cu amicii de bere... Cum bine zice însă Dan Sociu în postfață, o să aflăm, vrînd-nevrînd, cine e autorul, mai ales dacă refuzăm categoric să-i aflăm identitatea. Cum nu-mi trece prin cap să fac analiză de text pe pseudoaventurile publice ale unei fufe de provincie, o să fac un exercițiu de obiectivare, dîndu-vă trei motive să citiți cartea și alte trei să vă găsiți lucruri mai bune de făcut. Să începem cu răul.
1. Cartea e un conspect, prost digerat și la mîna a doua, de cărți, filme și site-uri, cluburi de fițe povestite de alții, întrerupt de "ieșiri la produs" ale unei foste filoloage (nu degeaba zice lumea că la Litere se întîmplă lucruri!) în curs de recalificare.
2. Personajul principal e perfect discontinuu, uită de la titlu pînă la subtitlu ce e - hippioată patetică sau curvă de profesie -, are un frigider gol pușcă, dar se vîntură prin raioane de mirodenii, urlă că îi place sexul, dar pozează (alcătuind un top 13 de impotenți, proxeneți și violatori) în fetiță abuzată fizic și moral de tată, n-are idei și imaginație, are doar preerii de zone erogene și munți voltaici. Dar astea nu fac o carte... Singura fantasmă cît de cît continuă a fetei e una curat masculină: lesbianismul. Odată împlinită, pînă și asta e uitată. După realizarea triunghiului amoros (p. 168), Belle/Beau oftează și se tînguie în continuare după femeia visată. Anonimul bucureștean uită de la un capitol la altul ce a scris și cum stau lucrurile. Sau sînt mai mulți Beaux de nuit, care n-au avut vreme de confruntare. La lectură, efectul e lamentabil.
3. Colecția de bancuri, perle și bloguri internautice este cam fumată. Aflat în criză de inspirație, autorele inventă surse, face jocuri și articole științifice, puse de-a valma și încurcînd pistele. Cine se așteaptă la sex găsește peripluri bulimice prin blocuri de cartier, cine caută viață mondenă primește cîte-o ocheadă (cam previzibilă) prin cluburi trendy, cine crede că va da o raită prin lumea celui mai vechi comerț de lux va da de o gîsculiță care abia silabisește denumirile produselor de firmă și care pare că și-a cules impresiile de pe Rivieră sau de la Milano din ghidul turistic scurt, citit în charter.
Dacă vreți totuși și trei motive ca s-o citiți, iată-le:
1. E scrisă curat, cu proprietatea termenilor și fraze scurte, poate cam jurnalistic, dar neașteptat de lipsită de fițe "literare". O prefer oricînd Veronicăi A. Cara, dar și Ioanei Băiețica.
2. Are o bună zonă de reportaj, de pildă cel despre "Farmecul discret al noii burghezii", care ar fi mers la o adică (redactat la sînge) și în Dilema veche, într-un dosar pe această temă. Iată o mostră despre noua noastră clasă de mijloc: "Nu sînt ce par a fi. Un pic stîngaci, nedeprinși cu luxul, încă ezită atunci cînd trebuie să calce pragul unui magazin de firmă de pe Corso Vittorio Emanuele la Milano, neputîndu-și reprima spaima: «Oare cît o costa ceva aici?». Apoi, brusc, își pierd controlul, asemeni rușilor, și cumpără jumătate de magazin. Nu cunosc calea de mijloc, sînt orgolioși peste poate, nu acceptă să pice cumva pe locul al doilea".
3. Are umor, unul ba "de firmă", ba de "almanahe", dar, dacă tot sîntem în criză... merge și așa.
În rest, vorba folclorică: "telecomanda e la dumneavoastră".
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 1 comentarii.
1. Felicitari!
adăugat de George la data de 30 martie 2009 13:35:50
Imi place mult tema voastra! Bine faceti ca abordati problema. Va multumesc. georgeh.ro@gmail.com
|
|
|
|
