România s-a împărțit în două tabere în aceste zile, o fractură care va trebui inevitabil reparată în viitor de cei care vor deține puterea. Deocamdată, Parlamentul întinde coarda mult dincolo de limitele bunului-simț și chiar de litera Constituției în numele căreia acționează. E posibil ca în viitorul apropiat, acest Parlament să voteze o lege cu un singur articol: "Le este interzisă candidatura pentru funcții publice acelor cetățeni care au activat în marină și care au chelie". Ca să știm un lucru cert.
Bătălia politică atît de izolată de obicei se întinde acum de la televizor pînă la piață și pînă la scara blocului meu (un vecin m-a întrebat dacă îl suspendă și acum pare supărat pe mine, pentru că a luat pronosticul drept semn de aprobare). Nu cred să mai fi existat o vreme în istoria României în care atît de mulți oameni să citească Constituția sau măcar să știe ce scrie acolo. Am auzit celebrele vorbe "fapte grave" pe unde nu mă așteptam și poate că iese și ceva bun din toată agitația asta.
Pînă una-alta, constat că celebrul proverb "spune-mi cu cine te însoțești..." nu prea mai funcționează. M-a trecut un fior cînd Gabriel Liiceanu l-a întrebat pe György Frunda la TVR cum poate să se alieze în Parlament cu Vadim Tudor și cu PRM, iar senatorul maghiar i-a dat un răspuns atît de sofisticat încît nici măcar nu l-am reținut. Dar ulterior m-a trecut alt fior cînd mi-am dat seama că la fel de ușor Frunda l-ar fi putut întreba pe Liiceanu: "Dar dumneavoastră, domnule profesor, cum de sînteți de aceeași parte cu Victor Roncea?". Și ar fi avut dreptate să întrebe, pe aceeași logică pe care Liiceanu i-a aplicat-o în acea emisiune (poate singura în care s-a discutat civilizat despre subiect, poate și pentru că lipseau obișnuitele brute de idei care ne-au umplut televizorele, de gen Șerban Nicolae, Ludovic Orban și mulți alții). Asta este, nu îți alegi aliații și partenerii cînd societatea se împarte în două și numai două tabere.
În redacția Ziua s-a produs poate cea mai spectaculoasă ruptură dintre toate. Sorin Roșca Stănescu i-a reproșat lui Victor Roncea că a semnat (eu cred că și scris, după stil) o petiție în care îl susținea pe Băsescu, pe motiv că acesta se luptă cu oligarhii prin care Rusia încearcă să preia controlul la București. Ulterior, Roncea l-a acuzat pe șeful său că, izolat în vila de simplu ziarist de la Snagov, s-a îndepărtat de redacție, care este majoritar pro-Băsescu. Iată un conflict cu totul spectaculos. Două tipuri de presă se confruntă direct: cea coruptă și cea isteric-paranoidă. Un divorț neașteptat, pentru că pînă acum s-au înțeles de minune. Altfel, Roncea are dreptate formal: nu se face să dai oameni afară pentru că își exprimă public opiniile.
Nu e de mirare că Roncea visează conspirații rusești. Cînd doar cu asta te ocupi, e lesne de găsit o conspirație care să explice orice. Și cu cît țintești mai sus, cu atît te simți mai important. Dar și oameni serioși vîntură explicația cu suspendarea lui Băsescu ca parte din confruntarea geostrategică dintre ruși și americani. L-am auzit pe Radu F. Alexandru spunînd asta la Realitatea TV, promițînd chiar și dovezi. Luat de focul emisiunii, a uitat pînă la urmă de dovezi. Iar Cătălin Avramescu s-a plîns că Cotidianul a renunțat la editorialele sale pentru că oligarhii proruși erau deranjați de ele. Pînă acum două luni scriam și eu la Cotidianul și multe voci îngrijorate m-au plasat printre victimele conspirației rusești, în rînd cu Avramescu. Trebuie să-i dezamăgesc: nu m-a alungat nimeni de la Cotidianul, am plecat din proprie inițiativă și dintr-un motiv mult mai pragmatic decît apărarea poziției strategice americane la Marea Neagră. Cum acum scriu la Adevărul, s-ar zice că am schimbat oligarhii proruși între ei, motiv pentru care nici nu știu ce încredere mai pot să am în mine însumi.
Altfel, ideea că Rusia e implicată în suspendarea lui Băsescu trebuie să fie încă o formă de autoamăgire: nu putem fi stupizi și iresponsabili pe cont propriu. Dacă totuși ne comportăm stupid și iresponsabil, atunci e logic că trebuie să fie alții de vină.
Ceva tot nu înțeleg: de ce se miră Sorin Roșca Stănescu de teoria că Rusia e la mijloc? Doar a susținut ani de zile că Iliescu este agent KGB, fără să aducă dovezi concrete, în afara mărturiilor unor oameni care erau de părere că Iliescu este agent KGB. Și aceea a fost o formă de supraevaluare: noi, românii, nu sîntem în stare să producem politicieni de rău augur. Dacă totuși apar și mai sînt și votați de popor, atunci musai că sînt agenți ai altora.
Ca să închei tot cu problema cine cu cine se adună, în cazurile particulare Frunda și C.V. Tudor mai sînt două asocieri uimitoare. În primul rînd, PRM și aparența sa civilizată, Lucian Bolcaș, se tot dau la TV apărători și garanți, aproape martiri, ai ordinii democratice împotriva tiranului Băsescu. Postura asta are un haz nebun. Acum cîteva luni, cînd se opunea măsurilor anticorupție ale Monicăi Macovei, Bolcaș spunea că procedurile din justiție trebuie respectate cu sfințenie, deși Macovei nu propunea nimic mai spectaculos decît posibilitatea ANI de a întreba demnitarii cum și-au făcut averea. L-am întrebat atunci în direct cum ar respecta PRM procedurile și ar reuși totuși să umple pușcăriile de corupți în 24 de ore, cum promite C.V. Tudor. Onorabilul Bolcaș m-a făcut derbedeu. Pe de altă parte, e uimitor cum un partid antimafie cum este PRM e în aceeași tabără cu Frunda, un om care acum cîțiva ani mi se părea cel mai spălat politician din România, iar acum mi se pare cea mai spălată față a sistemului politic corupt, luptîndu-se de zor în Parlament pentru dreptul omului de a fi corupt și nederanjat de nimeni.