| |
 REGIMUL ARTELOR ȘI MUNIȚIILOR |
|
Matei FLORIAN | audio și n-am cuvinte
Antrenați pentru refuz
* Implant Pentru Refuz, Monolith, Magic World, 2007.
Vă propun să faceți apel la bunăvoința și reflexele aerului condiționat sau, dacă nu sînteți posesorii unui astfel de obiect esențial la vreme de restriște și caniculă, v-aș ruga să faceți o excursie pînă în preajma frigiderului, nu de alta, dar următoarea problemă are toate datele pentru a fi judecată la rece. Întrucît de cîțiva ani încoace este cert că pe meleagurile patriei noastre s-a inventat o cale prin care doritorii pot apela cu încredere la practici specializate pentru grefarea unui implant pentru refuz, o discuție lămuritoare pe marginea procedeelor folosite în decursul acestei operațiuni inedite merită, cred, să fie tratată cu toată atenția și concentrarea de care dispuneți în acest moment. În fond și la urma urmei, este și o datorie cetățenească să arătăm respectul cuvenit unei proiect, dacă nu abandonat astăzi, atunci măcar pe cale de dispariție din mentalitatea colectivă a societății noastre.
Trebuie precizat însă, din capul locului, că orice referință la vreo tehnică medicală nemaiîntîlnită este, în acest caz, cît se poate de nulă și neavenită. Să nu ne facem iluzii: dozele de refuz (în eventualitatea că ar exista o substanță injectabilă care să te ajute în efortul tău de a boicota sistemul), nu sînt încă apanajul medicinei, iar orice legătură cu această ramură a științei presupune, implicit, o pistă falsă. Odată ce am restrîns semnificativ aria de căutare pentru acest tratament metodic de nervi cu țintă precisă, nu ne rămîne, dacă dorim să evităm impasul, decît să dezbatem o chestiune pur teoretică: în ce domeniu de activitate este cel mai probabil să descoperim implantul pentru refuz? Cum școala, fotbalul sau politica par să iasă definitiv din calcul din motive evidente, este limpede că, mai devreme sau mai tîrziu, ajutați și de judecata la rece, vom ajunge și în preajma acestui vast teritoriu pe care îl reprezintă muzica. Deși la prima vedere este foarte posibil să sfîrșim pradă confuziei datorită atîtor stiluri și coclauri cuprinse aici, o cercetare ceva mai minuțioasă ne va scoate la iveală adevărul, altminteri trist, că în România variantele corecte de răspuns nu sînt chiar atît de multe cum ar trebui. Să fim sinceri: ce altă metodă mai bună de implant pentru refuz în afara unor chitare metal nemiloase, a unei percuții devastatoare, a unei interpretări vocale scrîșnite și grunjoase, a unei combinații letale de Pantera, Metallica sau Slayer, asezonate la timpul potrivit cu doze homeopatice de punk sau rap-metal, a unui mesaj simplu, consistent, virulent și implacabil cunoașteți? Așa e că atunci cînd vine vorba de atitudine și porniri războinice, de dezgust și îndemnuri la boicot, de gravitate și stat pe baricade, metalul e cel mai indicat canal de emisie?! Așa e că atunci cînd ai de-a face cu zgomotul și vibrația tonajelor grele, orice perspectivă idilică se întunecă și e lovită de nulitate?! Așa e că nu v-ați imagina niciodată ca următorii timișoreni - Octavian Horvath, Ovidiu, Takacs, Ovidiu Vinereanu, Valentin Popescu, Răzvan Nicov, Gabriel Papay, Adrian Iacob, inventatorii și specialiștii în Implant Pentru Refuz - să servească videoclipuri gustate de popor și să fie invitați la Surprize, surprize?! Hotărît lucru, cînd te confrunți cu acest Monolith, în ciuda intervențiilor hip-hop (Vlad Dobrescu, C.T.C.) sau chiar jazz (Cristina Pădurariu și Petrică Ionuțescu, Blazzaj), senzația de seriozitate fără întoarcere, de inflexibilitate a tonului, de intransigență a liniei melodice, de sunet militant nu îți oferă prea multe șanse. Fie că accepți implantul, fie că dai bir cu fugiții la jumătatea albumului (din cale-afară de speriat de gravitatea cu care te confrunți, pierzînd astfel șansa unui final de înaltă ținută auditivă), concluzia nu poate fi decît una: Monolith, în singurătatea lui de cursă lungă, este un clasic al acestei caste puriste pe care rock-ul metalic a știut să o cultive dintotdeauna.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
