| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Dana DEAC
Dacă e joi, e docu' la TVR1
Mai sînt cîteva zile și grila de toamnă a TVR 1 intră în casele contribuabililor. Emoțiile sînt mari ca înaintea unei premiere. Am avut la îndemînă rezultatele unui sondaj comandat în vară pentru sezonul care va începe. Trebuia să sondăm opinia publică înainte de toate. În construcția grilei am ținut cont atît de preferințele românilor, de raportul costuri/rating pentru fiecare emisiune, de bugetul organizației, cît și de dorința de a aduce publicistica în prime time, ceea ce e o întreprindere curajoasă, spun unii.
Documentare la televiziunea publică s-au mai finanțat și s-au mai văzut dimineața devreme sau noaptea tîrziu. Ceea ce propunem, începînd din octombrie, este crearea unei "tele-dependențe" de filmul documentar, a unui reflex de consum. Dacă e joi seara, la ora 21, atunci e documentar la TVR 1. Și nu oricare. Mi-aș fi dorit să deschidem sezonul cu An Inconvenient Truth al lui Al Gore și Davis Guggenheim pentru că axul tuturor documentarelor pe care le vom prezenta va fi adevărul incomod despre democrație, despre lumea în care trăim, despre istoria recentă, despre noi. Într-un format agreabil tuturor, dar mai ales tinerilor, vizionarea unui "caz" va fi urmată de o dezbatere cu public pe care o va modera un jurnalist cunoscut în Franța, și de acum și la noi, Nicolas Don. Vor fi producții europene, americane, dar mai ales românești. Într-o perioadă grea din punct de vedere financiar pentru televiziunea publică, am socotit că nu are preț dezvăluirea unor adevăruri dureroase ale istoriei noastre recente și astfel am alocat o sumă considerabilă unui proiect realizat în exclusivitate. În colaborare cu Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului, TVR 1 produce o serie de șase documentare despre dosare ale Securității. Autoarea acestei serii este Lucia Hossu-Longin care revine cu aceste șase "Reconstituiri" ca o continuare a seriei Memorialul durerii. Vor fi dezbateri aprinse, sînt convinsă, pentru că dosarele pe care le dramatizează Lucia Hossu Longin sînt inedite, unele dintre ele chiar incendiare pentru unii dintre contemporanii noștri.
Formatul de joi seară, cu titlul De ce democrația?, pornește la TVR 1 de la o serie de zece documentare realizate de EBU (un fel de Uniune Europeană a televiziunilor publice). Seria are premiera mondială în luna octombrie și se va difuza atît în România, cît și în alte 32 de țări din întreaga lume. Pe lîngă aceasta, în formatul de la TVR 1 vor fi difuzate și documentare produse "în casă". Este o ambiție ce onorează orice serviciu public de televiziune.
Cred că este timpul să se ia o decizie definitivă pentru finanțarea constantă a unui program public în ceea ce privește documentarul de televiziune. Și asta în condițiile în care în lume acest gen a trecut de pe marele pe micul ecran și apoi a acaparat atenția și voturile membrilor juriilor la marile festivaluri de film. Nu mă refer doar la controversatul Michael Moore, ci și la ceea ce este o specie la modă - fake-documentary. Celebrul Borat a descoperit adevărata Americă, dar și o parte din România noastră folosind o astfel de abordare. Apreciată este astăzi și specia mock-documentary, din care fac parte atît filmele cu familia Simpson, cît și recentele "parodieri ale culturii Ecstasy" (Rolling, 2007). De altfel, stilul de filmare în cadru real a dat naștere unui nou mod de exprimare în cinematografia contemporană.
Un argument în plus pentru finanțarea documentarului românesc. Nu pentru că este o modă în lumea artistică, ci pentru că este o modalitate de cunoaștere a lumii, un fel de "brici al lui Occam". De ce ne plac documentarele? Pentru că vrem să vedem cum au trăit sau trăiesc alții, ce s-a întîmplat într-o epocă istorică, într-o comunitate umană, într-un spațiu geografic, în lumea noastră sau aiurea, pentru că vrem să vedem "realul" în simplitatea lui. Această formă de voyeurism presupune o investiție substanțială din partea documentaristului care trebuie să urmărească ani buni un subiect. O televiziune publică trebuie să aibă răbdarea și resursele necesare unei astfel de întreprinderi, spre deosebire de televiziunea comercială care are ca scop cîștigarea unui profit imediat. Cu toate acestea, în Marea Britanie, Channel Four (canal TV privat) produce documentare care fac o concurență acerbă celebrului program BBC "Panorama", ambele televiziuni difuzîndu-le în prime time. Iată cît de serioase și de apreciate de public sînt astfel de programe, ceea ce cred că se poate întîmpla și la noi începînd din luna octombrie a acestui an.
Există totuși o incertitudine în ceea ce privește continuitatea decizională. Spun asta pentru că aș vrea să cred că după ce nu voi mai fi directorul canalului TVR 1, joia vor continua să fie difuzate documentare incomode în prime time, în mare parte, dacă nu în totalitate, produse "în casă", adică la TVR. Îmi mai este teamă și de judecata contabilă conform căreia o astfel de producție este scumpă, mult mai scumpă decît un serial american. Sînt voci care susțin că, dacă vrei documentare, nu ai decît să te uiți la Discovery sau la alt canal de nișă pentru că "ai noștri" oricum nu sînt în stare să facă ce fac "ăia". Ar putea fi adevărat numai dacă ar continua aceeași stare de fapt și televiziunea publică nu ar investi în propria națiune, adică nu ar fi liberă.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
