| |
 SITUAȚIUNEA |
|
Andrei PLEȘU | nici așa, nici altminteri
A sta la televizor
Nu toată lumea "stă" la televizor. Unii se uită la două-trei emisiuni și apoi pleacă. Cu alte cuvinte, unii încasează tot, alții aleg. Din punctul meu de vedere, exponenții celei de-a doua categorii sînt publicul adevărat, publicul prețios, care trebuie avut în vedere de posturile serioase. Nu a face rating ar trebui să conteze, ci a fi pe lista de opțiuni constante ale unui public selectiv, exigent, degustător. Dar, așa cum există lectura-viciu, ai cărei împătimiți devorează tot, fără discernămînt și fără reflexie, așa cum există erotismul vicios, care aspiră să consume toată populația feminină, într-o precipitată exaltare a cantității, există și telespectatori vicioși, care stau dinaintea micului (dar suveranului) ecran cu orele, de la buletinul de știri pînă la incontinențele nocturne ale famelicului Dan Diaconescu. Aceștia constituie, după mine, falsul public de televiziune, publicul vegetal, decerebrat, nevrotic. Dar e, totodată, publicul majoritar. Prin urmare, la el se gîndesc constructorii de programe, el decide ce "se dă", el garantează succesul sau căderea. Într-un anumit sens, tema tuturor posturilor de televiziune pare să fie următoarea: cum să facem ca aceia care stau șase ceasuri pe zi la televizor să stea opt, sau măcar să nu coboare la cinci. Avem un public pasiv? Să-l facem și mai pasiv. Avem un public leneș? Să-l facem inert. Să avem doar grijă ca atunci cînd ațipește de tot, să-l scuturăm abil cu ceva "tare", atît cît să întredeschidă pleoapa. Ideal e telespectatorul imobil, cel care face din fotoliul propriu centrul tuturor activităților domestice: mănîncă la televizor, doarme la televizor, se ceartă la televizor ș.a.m.d.
Spunem "a sta la televizor" și nu mai percepem subtextul de paralizie al acestei îndeletniciri. E "consum" în varianta lui cea mai statică, mai placid "receptivă", mai tîmpă. La teatru sau la cinema trebuie "să te duci", "să mergi". Imperativul lecturii e: "Ia și citește!" ("Tolle, lege!"). Există, e drept, "a sta de vorbă" sau "a sta pe gînduri". Dar în ambele cazuri e vorba de condiția preliminară a unui act. A sta de vorbă e a intra în mișcarea dialogului, a schimbului de idei și, eventual, a contradicției. A sta pe gînduri e a bloca orice agitație exterioară, pentru a da frîu liber dinamismului, plin de tensiune și de neprevăzut, al reflexivității. A sta însă la televizor e, pur și simplu, a sta, a-ți diminua maximal prezența, a te abandona unui confort fără arderi, fără investiție personală, fără riscuri. Pasivitatea e reduplicată, adesea, și printr-o altă "figură" a inacțiunii: "stai și te uiți". Față de "a privi", care implică atenție, in-specție, ofensivă sfredelitoare, "a te uita" e dezangajant și flasc. A te uita e, tocmai, a te abține să intervii, a refuza să participi, a sta deoparte, pe scurt, a nu face. "Te uiți și cîștigi!" - suna, acum cîtva timp, un slogan al PRO TV-ului. Cu implicația: "cîștigi fără să faci nimic!". De fapt, "cîștigul" nu e, în acest caz, decît un fel de a nu pierde. Nu pierzi energie, nu pierzi ceea ce se pierde, de regulă, atunci cînd pui umărul, cînd intri în joc. Ești pacientul unui cîștig prin absență: ieși în avantaj, fără să ieși mai bogat. Telespectatorul de acest tip seamănă cu cel care transmite știrile, citindu-le pe prompter: el reproduce mecanic, cu un surîs abstract, un text care nu-i aparține, pe care îl înțelege numai pe jumătate și pe care îl uită de îndată ce l-a citit.
O singură "mișcare" e încurajată de statul la televizor: cea mijlocită de telecomandă. O invenție genială pentru a combina somnolența cu nerăbdarea. Stai și alergi. Posibilitatea de a tatona indefinit devine incapacitate de a te fixa. Te uiți și nu vezi. Te uiți cu degetele, ca într-un suprarealist exercițiu de lectură Braille. Televizorul se întoarce, paradoxal, împotriva lui însuși: toate programele devin simultane și sucombă, ca amestecul tuturor culorilor, într-un gri mat.
Telemania e, între altele, și un antrenament perfid pentru demisia civică: un mod de a lipsi din spațiul cetății. Dar ăsta e un alt subiect. Deocamdată, mă duc să stau puțin la televizor.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
