| |
 PE CE LUME TRĂIM |
|
Sever VOINESCU | axa dus-întors
Note despre un scandal
* Cazul Mailat a fost doar scînteia care a produs vîlvătaia. Toate condițiile pentru incendiu erau deja acolo. Europa se confruntă, acum, cu cea mai serioasă provocare: administrarea în interiorul propriului spațiu de libertate și prosperitate a unei mari mase de inadaptabili. Marea populație romă care se mișcă prin Europa pune probleme foarte serioase, căci contactul regulilor comunității lor cu regulile comunității majoritare ajunge, tot mai des, la confruntare. Rămași mereu la periferia societății, romii sînt la un pas de a fi în total conflict cu ea. Sîntem atît de nepregătiți în fața acestei provocări, încît nici măcar nu cădem de acord asupra naturii ei. Pentru unii, e o problemă socială: romii sînt săraci și devin violenți pentru a-și asigura traiul. Pentru alții, e o problemă culturală: tradiția romă este în violentă opoziție cu tipul de ordine socială și juridică europeană. Pentru unii, e o problemă europeană, așadar răspunderea rezolvării ei e la Bruxelles. Pentru alții, e o problemă locală, așadar soluția ei trebuie găsită la nivelul comunităților. Oricum, romii sînt un element de disoluție a fragilei unități a cetățenilor din interiorul Uniunii. Cum salvăm Uniunea, cu principiile ei frumoase cu tot?
* Problema romilor provoacă în toate direcțiile. Provoacă ordinea juridică internă a UE și a membrilor ei, provoacă sentimentul identității popoarelor, provoacă întreaga clasă politică europeană. Iar ceea ce e mai grav: sîntem incapabili să oferim soluții. UE este obișnuită să-și rezolve problemele pur instituțional. Pentru orice problemă se creează instrumentele și se execută un buget. Apar funcționari specializați, proceduri, formalități, ghișee. După ce se creează ghișeul, cei care au problema respectivă se așază la rînd, depun cereri, așteaptă să vadă dacă se încadrează și primesc, sub control, ajutorul. Așa fac/au făcut agricultorii, transportatorii, studenții, locuitorii unor zone defavorizate. Problema romă e imposibil de rezolvat așa. Romii nu au deloc obiceiul de a se adresa autorităților. Mulți dintre ei nici nu au acte de identitate, mulți dintre ei nici nu au un domiciliu. De altfel, nimeni nu e capabil să estimeze măcar numărul romilor care bîntuie acum prin Europa. Reflexele noastre de a rezolva birocratic o problemă sînt inutile în acest caz.
* Personal, nu văd decît o singură soluție: educația. Școala. Dar asta înseamnă că, pentru cel puțin două generații, nu avem nici o soluție. Iar efortul uriaș pe care trebuie să-l facem acum se decontează într-un viitor îndepărtat. Politicienii însă au nevoie de soluții acum. Trebuie gestionată problema astăzi, și trebuie evitată o nouă explozie mîine. În plus, alegerile nu sînt niciodată mai departe de 4 ani. Voturile trebuie adunate pe termen scurt. Din punct de vedere electoral (și ce alt punct de vedere e mai important pentru un politician?), nu există termen mediu, cu atît mai puțin termen lung. Problema este că cei care trebuie să decidă în această chestiune au viață scurtă. Mor în patru ani și nu știu dacă mai reîinvie. Dacă reînvie, mor iar peste patru ani și iar nu știu dacă revin la viață. Sînt, așadar, incapabili structural să ia decizii pentru generații de acum înainte.
* În plus, nici nu putem vorbi bine despre problema romă. Dacă spui ceva rău despre romi ca etnie, ești rasist. Dacă spui că nu există un specific rom în această chestiune și îi asimilezi fără diferențe unui grup social-economic mai larg (să spunem, săracii sau românii sau bulgarii sau slovacii), refuzi să vezi diferențe evidente, ceea ce înseamnă că ești prost. Nimeni nu vrea să fie nici rasist, nici prost. Afară, firește, de rasiști și de proști. De aceea, asistăm la un balet sofisticat pe care îl execută politicienii, fiecare cu talentul sau cu priceperea pe care o are, cînd vorbesc despre această problemă.
* România a reacționat la acest scandal așa cum era de așteptat. Ca întotdeauna, nu a putut găsi tonul optim. Treceam năucitor, cu viteza luminii, de la autoflagelarea în piața publică, scuze naționale, ziduri colective ale plîngerii și autodemascări la țîfnă și enervare: am luat la palme Italia, îi dăm în judecată pe toți, plătim avocați, ne răstim. Cînd devenim așa nervoși, ne uităm urît și la romi, firește.
* Guvernul a decis să plătească din bani publici avocații celor care fac obiectul ordinului de expulzare. Sînt șocat! Dacă facem așa ceva, nu înțeleg de ce nu plătim din bani publici avocați oricărui român din străinătate care face obiectul cîte unui ordin de expluzare din țara în care încearcă să emigreze. Ceea ce mă uimește și mai tare este că această soluție e dată de un guvern de dreapta. Liberal. Uimitor pentru unii care, doctrinar, au ca scop ultim eliberarea individului de sub constrîngerile colectivismului, protecția inițiativei private și susținerea răspunderii individuale împotriva răspunderii colective. De ce trebuie să deconteze contribuabilul român eșecul administrativ al emigrării unui conațional?
* Se cere să judecăm fără prejudecăți. Citesc, undeva, o frază a lui Mark Twain: "Știu că am prejudecăți în această privință, dar mi-ar fi rușine de mine însumi să nu le am".
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
