| |
 LA CENTRU ȘI LA MARGINE |
|
Radu COSAȘU | din vieața unui extremist de centru
As Time Goes by
Demult, demult, de cum începea "Luna Cadourilor", îi cvasicădeam în genunchi, implorînd-o:
Nu, iubita mea, nu, minunea mea,
nu, lac albastru al iluziilor mele,
nu, înger prea accesibil pentru a nu te socoti și diavol,
nu, diavol imposibil, nu, nenorocire tandră și de nedezlegat,
nu, te rog, nu insista,
nu te bizui pe incapacitatea mea de a te refuza,
te rog nu spune "te rog",
te rog, mitralieră unică a lumii mele preapașnice (poate că nu ai aflat de moartea unui inventator american de carabine, să-ți dezvolt această idee? nebunia de a fi inventator de carabine, nebunie pe care nimeni nu o consideră nebunie, în timp ce amorul nostru care ține de un secol e socotit chiar de tine o nebunie!)
nu, las această informație între paranteze,
tu ești informația fundamentală a vieții mele pe care nu o pot încredința
nimănui, veste incredibilă a spaimei mele, distrugătoare totală a tuturor parantezelor din existența mea,
nu, te rog, ia altceva,
alege-ți altceva,
nu mă îndemna să-ți cumpăr aceste bijuterii,
hai să-ți cumpăr pantofi,
hai să-ți cumpăr Sala nervilor sau Clarul de inimă sau Cartea prințului sau Diagnosticul diferențial,
sau un balansoar de pe strada Sfîntul Ion Nou,
sau covrigi sau noua carte de telefon,
sau un troleibuz personal sau o cutie cu săpunuri de baie, știu că îți place să stai în baie ore întregi,
sau Petersburgul lui Belîi, bat Bucureștii pentru un Belîi,
sau o scară interioară cu care să urci în interiorul meu,
te rog, îți cumpăr un calambur, un banc cu iepurași, ți-l povestesc rar ca să-l înțelegi, ți-l explic de două ori, lipsita mea de humor, ispita mea la haz, sau, dacă vrei, îți încălzesc picioarele o dimineață întreagă, îți mai cumpăr o pereche de cizme, accept să ajungi la a 14-a pereche de cizmulițe,
te duc la dentist, îți cumpăr o bormașină care nu provoacă dureri,
îți cumpăr toate arhipelagurile din lume,
îți dau toată colecția mea de știri demente,
îți dăruiesc lista tuturor telefoanelor mele feminine din urmă cu un deceniu - la care știu că rîvnești ca orice beligerant care vrea lista de prizonieri capturați de celălalt beligerant -
îți dau ce vrei,
numai nu insista să-ți cumpăr pandantivul acela (inventat de americanca aia nevropată), cu detector al poluării atmosferei și mască respiratorie, încă o dată, ce-ți trebuie?, nu-l pune la gîtu-ți de lebădă ridat de iradierile mele, renunță la brățara dotată cu electrozi în directă legătură cu pulsul (scornită tot de psihopata aia...)
nebunie, nebunie, nebunie, așa nu vom putea trăi,
căci ce facem dacă brățara ți se luminează în timpul unui sărut?,
ce facem dacă ne speriem cînd nu trebuie să ne speriem?,
gîndește-te, gîndește-te, circumvoluțiune blestemată a sufletului meu,
gîndește-te, retorică secretă a ipohondriilor mele,
gîndește-te și renunță, bijuteriile acelea sînt oribile,
hai să-ți cumpăr un coupe-papier, știi tu la cîte poate folosi un coupe-papier?
Ieri, plimbîndu-mă pe bulevard, am văzut-o deodată intrînd la noul VIP Bebe, cu un băiețel de mînă; de cum au pășit în magazin, el a alergat la standul cu motociclete, ea abia ținîndu-se după el; l-a prins, l-a luat în brațe și l-a așezat în șaua uneia dintre ele, dar imediat el a vrut alta, și alta, și alta, ea veselă și febrilă acceptîndu-i toanele, ajutîndu-l să încalece și să stea frumos la ghidon; o vînzătoare rîdea, lîngă ei, cu mîna la gură; îi contemplam de afară, prin vitrină, biruind melodrama generoasă printr-un calcul precis și rece: era, mai mult ca sigur, în stadiul de străbunică. Am tratat scena cum se cere, avec une certaine philosophie; m-am trezit îngînînd cîntecul lui Sam din Casablanca.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
