trecerea prin reviste No, care-i viața pe la Cluj?
Editat de trustul MEDIAPRO, săptămînalul Clujeanul apare din anul 2000. E din aceeași familie cu Bihoreanul, Ieșeanul, Bănățeanul, Sibianul, Hunedoreanul. Se vinde împreună cu ProTV magazin, la prețul de 1,69 lei. Este revista pe care mi-a recomandat-o vînzătorul de la un chioșc din Cluj. Cerusem Apostrof. Mi-a spus că n-a mai primit-o de o bucată de vreme.
Există încă prejudecăți legate de presa "de provincie". În marea lor majoritate sînt justificate. Clujeanul, de pildă, are toate datele unui tabloid. Îți oferă infotainment, bîrfe, mondenități. Totuși, tonul nu este unul agresiv. Nu sînt articole care băltesc în sînge, se pare că în Cluj nu se petrec crime oribile, n-am găsit-o nici pe fata de la pagina 5. Tot ce se întîmplă în Clujeanul se întîmplă la un mod decent. La fel, și atmosfera orașului este una liniștită, reconfortantă.
Prima pagina îți "vinde" un trup de femeie, în desuuri. Fără cap. Este vorba despre unul dintre reportajele din secțiunea "Viața comunității": Clujeanul a încercat să angajeze o "escortă" de Revelion, o damă de companie "serioasă", așa cum se poartă prin Occident, dar n-a dat decît peste prostituate. Trist! Totuși, ce am aflat din revista Clujeanul despre clujeni și problemele lor? Două articole mi-au reținut atenția. Primul m-a informat care au fost cele mai importante evenimente care s-au petrecut în Cluj, în anul 2007. Iată cîteva: începerea lucrărilor de refacere a părții pietonale a Bulevardului Eroilor, inaugurarea centrelor comerciale Polus Center și Iulius Mall (unde am și fost, de altfel - un loc care arată bine și nu e de fițe), promovarea Universității Cluj în prima divizie la fotbal, concertul lui Beyoncé la Cluj. Apoi, previziunile pentru 2008: prețurile locuințelor vor scădea, dar se vor construi zgîrie-nori, Emil Boc nu are adversar la alegerile din primăvară, dar dacă PD-L va cîștiga la generale, iar Boc va fi implicat în formarea noului Guvern, un posibil primar ar putea fi fostul prefect de Cluj, Alin Tișe (succesul său va depinde însă de "îndeplinirea obiectivului Universității, de salvare de la retrogradare"), în noiembrie va fi și un "super-festival de teatru", adică Festivalul Uniunii Teatrelor Europene, toți clujenii speră că CFR Cluj va juca în Liga Campionilor și cam atît. Al doilea articol ne explică de ce spun ardelenii "no", dar și cum să deosebești românii de unguri pe stradă (se pare că românii arată a "țărani"). Este vorba de fapt despre un studiu mult mai complex (superficial tratat, în articol) care a fost publicat în SUA și la care a participat și o fostă profesoară din Cluj. "Politici naționaliste și etnicul cotidian într-un oraș din Transilvania" analizează bizara perioadă în care băncile orașului erau vopsite în roșu, galben, albastru, deși se pare că la Cluj atît românii, cît și maghiarii nu-și poartă tricolorul în piept decît cu ocazia sărbătorilor naționale.
În rest, zvonuri ridicate la rangul de știri, deoarece Clujeanul are un departament care se numește "Cică". Un colț "de pîră" unde sînt arătați cu degetul două casierițe de la Banca Transilvania, un taximetrist și un paznic (pe bune!). Teste de cultură generală, bancuri, pamflete și bule de tipul Academia Cațavencu și jocuri Sudoku. Impresia generală rămîne una de presă făcută "pe genunchi", cu acele naivități jurnalistice care abundau la un moment dat, pe la mijlocul anilor 90. Totuși cred în continuare că Clujul este un oraș în care ai despre ce scrie. (A. P.)