| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
«Life coaching-ul este psihoterapie reinventată»
- interviu cu Virgiliu RÎCU -
Vă recomandați ca psihoterapeut de orientare psihanalitică și ca "Life & Executive Coach". Nu există, totuși, o contradicție de substanță între psihanaliză, descoperirea inconștientului - și life coaching?
Factorul care diferențiază major coaching-ul de psihanaliză este raportul conștientizare/ acțiune. Deși nu exclude conștientizarea, coaching-ul este orientat către acțiune. În prezența coach-ului, clientul își setează obiective, construiește strategii și explorează căi de atingere a acestora. Psihanaliza pune accentul pe conștientizare considerînd că, atunci cînd lucrurile sînt clare în noi, elaborarea unui plan de acțiune vine de la sine. Mai mult, o trecere rapidă la acțiune semnifică de cele mai multe ori o rezistență la conștientizare.
Cînd clientul își fixează obiective, psihanalistul înțelege că el își declară dorințele conștiente. Or, dincolo de dorințele conștiente, există dorințe inconștiente, care de multe ori sînt în contradicție cu cele conștiente și le sabotează cu succes pe acestea. Pentru psihanalist, clientul nu trece la acțiune nu pentru că nu știe cum să facă acest lucru (un manager care solicită coaching știe foarte bine cum să elaboreze planuri de acțiune, altfel nu ar fi ajuns manager), ci pentru că în el se joacă un conflict intern inconștient care îl blochează. Or, un coach care nu are pregătirea unui psihanalist este orb la dorințele inconștiente ale clientului său, nu îi înțelege conflictul intern, nu știe să-i analizeze rezistențele. A nu lua în considerare inconștientul nu înseamnă că acesta încetează să existe. Înseamnă doar că tu, în calitate de coach, îl ignori alegînd să operezi reducționist. Dar, în unele cazuri, a opera reducționist este suficient. Nu trebuie să mergem de fiecare dată mai în profunzime decît o cere situația.
Pentru a răspunde specific la întrebarea dvs., nu cred că există o contradicție de substanță între psihanaliză și coaching. Doar că psihanaliza merge în profunzimile organizării psihice, în timp ce coaching-ul lucrează la un nivel de suprafață. Cred că nici Socrate nu ar fi văzut o contradicție între cele două abordări, de vreme ce el a afirmat deopotrivă că "o viață neanalizată nu merită trăită" și "cunoașterea se dobîndește prin acțiune."
Max Landsberg, o autoritate în domeniu, spune că una dintre legile coaching-ului este "nu psihologizați". Reușiți, în practica dvs., să respectați această lege?
Nu și nici nu îmi propun asta. Dacă în timpul ședinței de coaching se ivește o oportunitate de a-l ajuta pe client să conștientizeze ceva, nu voi rata niciodată această oportunitate.
Care e diferența între coaching-ul profesional, ca cel codificat de Joseph OConnor, și life coaching?
Life coaching-ul vizează schimbări în orice sector de viață al clientului, nu doar în cel profesional.
Psihanaliza se află într-un moment de clar regres în SUA și în Franța. Cu coaching-ul cum stăm?
Psihanaliza se află într-un moment în care încetează să mai fie la modă. După ce a stat atît de mulți ani în top, era normal ca la un moment dat să cedeze primul loc altei abordări psihoterapeutice. Trebuie însă să facem o distincție clară între a fi la modă și a fi valoros. Despre coaching se spune că este o disciplină a cărei popularitate crește vertiginos. Nu știu însă dacă această remarcă se referea la perioada în care pentru a deveni coach nu era necesară nici o formare, sau la perioada actuală, în care s-au înființat organisme care se ocupă de formarea și acreditarea coach-ilor. Personal, înclin să cred că entuziasmul celor care doreau să devină coach era mult mai mare la început. Lesne de înțeles: pentru a deveni coach nu îți trebuia nici o diplomă (oricine se putea intitula coach peste noapte), iar tarifele lor le depășeau cu mult pe cele ale psihoterapeuților.
Coaching-ul e mai aproape, metodologic, de terapiile comportamentale sau de psihanaliza clasică?
În mod evident, este mai aproape de terapiile comportamentale. Dar terapiile comportamentale evoluează către... psihanaliză. Mai întîi au înglobat terapiile cognitive, apoi a apărut terapia cognitiv-afectivă etc. Psihanaliza este subiectul unui adevărat prînz totemic, descoperirile ei sînt integrate de celelalte terapii, chiar dacă acest lucru nu este fățiș recunoscut. Care e pregătirea profesională pe care un coach trebuie să o aibă în România? Recent, multinaționalele au început să pretindă furnizorilor de Executive/Corporate Coaching o formare în coaching, care se realizează de obicei cu un coach acreditat din străinătate conform standardelor internaționale.
Cum vă numiți interlocutorii: pacienți sau clienți?
Și, și. Depinde de nivelul de conștientizare al persoanei cu care lucrez. Paradoxal, pe cei avansați îi numesc pacienți. Asta pentru că au ajuns suficient de puternici pentru a suporta adevăruri dureroase și pentru a rîde de tendințele lor narcisiste.
Care e publicul coaching-ului în România și care credeți că e viitorul metodei?
Dacă ne referim la life coaching, clienții vin din rîndul acelor persoane care
au probleme ce pot fi discutate cu un psihoterapeut. Îmi place să spun că life coaching-ul este psihoterapie reinventată. Va continua să fie mult timp în concurență cu psihoterapia. Executive coaching-ul este de așteptat să se dezvolte mult mai accelerat, ca urmare a presiunii existente în companiile multinaționale de a se ralia la practicile de resurse umane din Vest.
Virgiliu Rîcu este Life & Executive Coach și psihoterapeut de orientare psihanalitică.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
