| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Solomon MARCUS
Cultura științifică, între oximoron și limba de lemn
Există sloganuri care au rezistat tuturor regimurilor politice, dar care au rămas în stadiul de slogan, adică departe de realitate. Unul dintre acestea este "promovarea interdisciplinarității", cu referire la învățămînt și la cercetare. Acest slogan se află înscris în toate programele de învățămînt, de prin 1950 pînă azi. Figura și în programul PCR, figurează și în toate programele ulterioare anului 1989, bănuiesc că e la loc de frunte și în cele europene. Luați însă manualele școlare și veți constata că între cele de discipline diferite comunicarea este aproape inexistentă.
În mass-media revine periodic, de asemenea de pe vremea anilor 50 ai secolului trecut, nevoia de a aminti că știința este și ea cultură și că este nedrept să fie neglijată de presa culturală, fie ea cea tipărită, cea televizată sau cea din programele de radio. Fenomenul seamănă întrucîtva cu 8 martie - Ziua Femeii, cînd se amintesc statistici privind locul marginal pe care femeia, în mod nedrept, îl ocupă în diferite domenii.
Pentru corectitudine, trebuie precizat că această problemă nu este numai a României. Mergînd pe firul istoriei, vom constata că a existat un proces extins pe mai multe secole, în care, de la cultura predominant sincretică a Antichității și a Renașterii, s-a trecut treptat la o atomizare a cunoașterii - marcată, la începutul secolului al XIX-lea, de separarea științei de filozofie, urmată de proliferarea unor discipline din ce în ce mai înguste -, care a atins apogeul în secolul trecut.
S-a mai întîmplat ceva. Știința s-a depărtat de public. Nu a făcut-o din dispreț față de acesta, ci din rațiuni care țin de dezvoltarea internă a ei. Limbajul științific s-a diferențiat tot mai mult de limbajul comun. Mai mult, a devenit tot mai dificilă explicarea rezultatelor sale pe înțelesul publicului. Tot mai multe dintre aceste rezultate contrazic intuiția comună, fapt care, și el, derutează. De la situația din secolul al XIX-lea, cînd un savant ca Pasteur era recunoscut drept un binefăcător al omenirii, s-a ajuns la situația frecventă în care medicina universitară are un credit mai mic în ochii publicului, decît medicinile alternative ale unor șarlatani. A mai contat și faptul că unele utilizări ale științei (energia atomică, de exemplu) au venit în conflict cu interesul celor mulți. Acum, manipulările genetice creează și ele dubii asupra credibilității științei. O confuzie gravă între valoarea științei ca manifestare superioară a spiritualității umane și posibila ei folosire defectuoasă face ravagii.
Bine, s-ar putea spune, dar școala ce face? Nu inițiază noile generații în tainele cunoașterii? Ajungem astfel la rădăcina răului. Pe de o parte, școala rămîne mult în urmă față de stadiul atins de cunoaștere; pe de altă parte, din comoditate și din considerente practice, reține din diferitele discipline partea descriptivă, operațională, care se poate relativ ușor sistematiza și evalua, dar acest lucru se face cu prețul sacrificării ideilor și problemelor care constituie viața autentică a diferitelor discipline.
Se ajunge astfel la despărțirea științei de factorul uman, iar disciplinele care în mod explicit se referă la om par a avea un monopol asupra umanului. Terenul devine pregătit pentru a se promova dualitatea știință/umanism sau opoziția științe exacte/științe socio-umane, deturnîndu-se astfel atenția de la sensul real al evoluției actuale a culturii, spre un metabolism tot mai pronunțat al unor domenii care, pînă mai ieri, păreau a se afla într-un conflict ireductibil. Mai rămîne să se acrediteze drept condiție obligatorie a culturii prezența interesului pentru om, pentru ca știința să fie practic eliminată din cultură; în această perspectivă, locul științei este numai alături de tehnologie, funcția utilitară capătă un rol predominant în știință, iar factorii de putere și întreaga birocrație culturală insistă ca știința să fie apreciată după rezultatele imediate pe care le obține.
Să nu ne mirăm că, în acest fel, știința este redusă la funcția de unealtă. Dar sînt uneltele cultură? Sugerarea unui răspuns negativ la această întrebare conduce imediat la afișarea cu emfază a unui pretins conflict între Internet și cultură, dependența de Internet fiind asimilată cu dependența de droguri. O adevărată culme a realizărilor inteligenței umane, Internetul, este astfel aruncată în derizoriu.
Dacă părinții și școala și-ar face datoria, reușind să educe la copii bucuria cunoașterii și capacitatea de comunicare, spiritul interogativ și critic, acceptarea efortului, cu oferta unei recompense de natură ludică, atunci alta ar fi atitudinea care s-ar forma față de știință. Este însă, din păcate, greu de acceptat că forța educațională și culturală a științei, forța ei artistică vin în primul rînd din gratuitatea și din libertatea ei.
Multiple sînt, în mass-media, manifestările opuse dezvoltării interesului pentru cultura științifică. Sub pretextul cultivării tradițiilor, se acordă o atenție exagerată diferitelor superstiții, unele dintre acestea de-a dreptul penibile. Zodiacul și vrăjitoria proliferează, luînd uneori chip de cultură. Greșit se crede că prestigiul religiei poate crește prin denigrarea științei, prin desfigurarea portretului de înaltă complexitate al acesteia. Spiritualitatea religiei are autenticitatea ei; nu pledăm pentru ea, negînd spiritualitatea științei. Fiecare dintre ele crește într-o relație sinergetică față de cealaltă.
Greșit se crede că educația literară cîștigă prin ponegrirea științei; nu cîștigă nimic literatura prin limitarea artificială a razei de acțiune a științei. De exemplu, un critic literar a pretins că literatura este singurul domeniu în care o operă nu există decît dacă are valoare. O afirmație de acest fel presupune cunoașterea deplină a tuturor celorlalte domenii, inclusiv a domeniului științei. În orice caz, nu în această direcție vom găsi diferența specifică dintre literatură și știință. Dar cînd oare vor ajunge aceste lucruri măcar la înțelegerea publicului instruit? Deocamdată, ne aflăm departe de acest stadiu.
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
