| |
 TEMA SĂPTĂMÎNII |
|
Constantin VICĂ
Literatura. Connecting people!
Ameer scrie în engleză despre cărți apărute în limba engleză și o face for fun. Ionuca declară: "Scriu despre cărțile pe care le citesc, despre scriitorii care îmi plac, despre edituri și librării, scriu despre clubul de carte și scriu despre alți bookaholici". Clubul de care vorbește se găsește la bookaholics.jubjub.ro și în această lună propunerile de lectură sînt: Doris Lessing - Al cincilea copil, Jeffrey Eugenides - Middlesex, Jose Saramago - Istoria asediului Lisabonei, Iris Murdoch - Clopotul și Marguerite Yourcenar - Memoriile lui Hadrian. Dragoș C. lucrează în HR și merge pe mîna lui Cehov: "Toate operele eu le împart în două categorii: cele care-mi plac și cele care nu-mi plac. Alt criteriu nu am...". În august, exasperat de valul de comentarii anonime și malițioase, a vrut să-și închidă blogul. Pe fictionaddiction.wordpress.com situația e mai veselă: "Îmi iau zilnic doza de ficțiune, însă realitatea nu mă lasă să scriu zilnic despre ea. Fiecare doză e altfel, cele reușite mă ridică undeva deasupra lucrurilor, cele nereușite mă coboară înapoi pe pămînt... Sînt un dependent, nimic mai mult, iar ăsta e un fel de registru al «călătoriilor» mele..."
Toți aceștia sînt cititori cu bloguri, pentru care literatura e o zonă de entertainment elevat și, în același timp, o provocare pentru comunicare. Ei comunică despre lecturile lor, despre ce au înțeles, ce le-a plăcut și ce au simțit atunci cînd au citit literatură. Nu vor să analizeze, cu instrumente științifice, starea mentală pe care au avut-o sau textul pe care l-au citit. Pentru că se citesc mult între ei (și asta îi face pe zi ce trece mai conștienți de poziția lor, se creează un trib al rețelei care deocamdată o are în frunte pe terorista.ro), au ajuns să aibă o comunicare "tribală" fluidă, să se înțeleagă asupra faptului că nu e obligatoriu să aibă aceleași păreri. Acordul că nu trebuie să fim de acord e fundamental și această micro-comunitate l-a stabilit deja. Așa cum pe Wikipedia din ajustări repetate se naște un articol bun, din tribul cititorilor de cărți se va naște și republica literelor viitoare. Felul în care ei consumă literatură este deja un stil de viață, mult mai accesibil și mai dezirabil decît falsele probleme avansate uneori de critici, de genul: de ce nu mai avem capodopere, de ce nu mai avem poezie sau chiar de ce nu mai avem critică? Cititorul cu blog e un individ fericit să împartă cu vizitatorii săi un stil de viață cognitivă și morală, nu numai cîteva cărți. Ca și autorii de literatură, cititorii de literatură sînt expuși unei lumi de opinii diverse, o lume plată în care oricînd poți fi depășit, redus la tăcere, poți pierde stima și încrederea celorlalți. Fragilitatea epistemică și emoțională a cititorului cu blog e virtutea pe care se poate construi o republică a literelor.
Mulți dintre cititorii cu blog iubesc și pisicile. Unii au făcut un cult pentru cafea, tutun și pipe, care, ca și lectura, sînt un drog legal, nu? Toți au fost în vacanță sau concediu vara aceasta și au pus cîteva poze pe blog. Dar ceea ce îi unește este dragostea de carte. O dragoste aproape corporală, cu tabieturi și fetișuri (poate cel mai drăguț fetiș din blogosfera românească e Cartea din geantă, un blog doar cu fotografii luate oamenilor care citesc, fie ei în metrou, tramvai sau pe stradă). Încet-încet, dacă ne uităm la blogroll-ul fiecăruia, vedem că s-au legat într-o comunitate invizibilă, cu reguli niciodată scrise, dar aplicate cu consecvență. În primul rînd, scriu civilizat (o raritate în web-ul românesc) și corect (oare pentru că obiectul muncii e lectura?). În al doilea rînd, chiar dacă nu se pot abține de la atacuri ad hominem, recunosc rapid cînd se înșală, se supără rar și în general pot avea dialog cale de mai multe comentarii, fără a trînti ușa (respectiv a se da afară din RSS reader sau a-și bloca reciproc IP-ul). Au o anumită tandrețe cînd se confesează online despre ultimele cărți cumpărate sau împrumutate, despre autori noi descoperiți sau alte și alte fetișuri de cititori profesioniști. Dar ceea ce îi face observabili și din spațiu e plăcerea de a citi numai beletristică (cu vagi excepții), cu precădere romane. Ei sînt cititorii curați, care se feresc de răul criticii preferînd plăcerea hedonistă a lecturii. Nici unul nu acceptă "moartea literaturii" sau ierarhia autorității, în care criticul literar are poziția de maimuță, șefă de trib.
Sînt cititori profesioniști pentru că au conștiința că felul în care citesc poate influența alți indivizi. Chiar dacă sînt cititori curați (citesc din plăcere și pentru a se simți bine, nu citesc neapărat pentru că acea literatură e bună), au acest statut de cititori-cu-normă, cititori recunoscuți. Cei mai mulți își construiesc identitatea digitală în jurul acestei practici, lectura, dar nu se opresc aici. Blogul devine un instrument prin care sondează așteptările celorlalți. Terorista.ro întreabă ce romancieri preferăm, după naționalitate. Criz, pe culturavura.fourhooks.com, încă din luna mai vrea să știe dacă Citești poezie? Bloggerii știu că ei citesc și pentru ceilalți. Deja din acest punct ei se transformă într-o armată a cărților și lecturii, o forță de intervenție rapidă (majoritatea articolelor de blog e despre cărți recent apărute), care mediază mai bine decît critica literară accesul la literatură pentru un public generalist, nu specializat. Uneori, ca orice armată recentă, își alege ținte prea grele, cum ar fi poezia sau filozofia contemporană. White Noise (whitenoise4ever.blogspot.com) și-a luat numele dintr-o carte, pentru că e de modă veche. Tot ea zice că "We go underground, cuz theres emptiness above". De aici, din underground-ul lecturii, tot ceea ce ține de literatură pare mult mai frumos. Oare pentru că privim în sus?
toate câmpurile sunt obligatorii
|
|
|
|
