Dilema veche
Nume: E-mail:
   
   
 
 
MASS COMEDIA

Cezar PAUL-BĂDESCU | cultura pe sticlă
A cui e TVR?

La întrebarea aceasta, primul răspuns care ne vine în minte este, desigur: "Cum a cui? A poporului! TVR este televiziunea noastră publică, plătită de noi toți prin acea taxă de timbru sau prin banii care vin de la buget. Prin urmare, e a tuturor și trebuie să reflecte interesul public!".

Întotdeauna ne-a plăcut să ne mințim frumos! Am fost mințiți de alții mult timp și ne-a plăcut atît de mult cum au făcut-o, încît am continuat și noi treaba. În realitate, toate lucrurile despre care ni s-a spus că sînt ale poporului erau de fapt numai ale unora. Iar poporul nu vedea nici un beneficiu de pe urma acestui tip de proprietate colectivă.

Înainte de 1989, România întreagă era "a poporului": de la străzi, instituții și uzine, pînă la faimoasa Casă a Poporului. După cum știm, aceasta din urmă era de fapt un palat închinat gloriei lui Ceaușescu, iar ale poporului erau numai sacrificiile (multe dintre ele chiar și de vieți omenești). Astăzi, construcția megalomanică este luxosul loc unde parlamentarii se hîrjonesc amical sau își fac somnul de frumusețe. Aleșii poporului, și ei.

Cam același lucru s-a întîmplat și cu Televiziunea Română. În ultimii ani ai comunismului, era "palatul" mediatic al lui Ceaușescu, instituția al cărei unic scop era ridicarea de osanale conducătorului iubit. După decembrie ’89, ni s-a spus că Televiziunea a devenit liberă. Liberă era și cînd manipula masele în zilele Revoluției, la fel și cînd nu putea să filmeze în Piața Universității din cauza ceții, la fel și cînd transmitea mesajele către popor ale unui președinte pentru liniștea noastră, iubitul Ion Iliescu. Toate guvernele post-revoluționare s-au folosit de TVR, iar aceasta a stat cuminte să fie folosită. Cum să fi stat altfel, cînd la conducerea ei s-au aflat de fiecare dată clienți politici ai partidelor aflate la putere? Cum să fie liberă, cînd e la mîna Parlamentului, care-i votează bugetul și ale cărui comisii de cultură și mass-media îi pot chema oricînd la raport pe șefii TVR care ies din rînd? Cum să servească exclusiv interesul public, cînd oamenii care lucrează acolo s-au învățat să fie obedienți față de Putere, iar conducătorii să aibă niște slugi la Televiziunea Română?

Această mentalitate a celor care ne conduc s-a văzut și de curînd, cînd în Parlament s-a discutat înființarea unui post de televiziune al acestei instituții, ocazie cu care deputatul PD-L Cezar Preda a scos porumbelul pe gură, adresîndu-se președintei Camerei, Roberta Anastase: "Haideți, doamnă președinte, să îndreptăm strategia noastră ca această televiziune publică să intre și să facă treabă aici, pentru aleși, și să facă studioul pe banii lor, să prezinte activitatea din Parlament așa cum dorim noi, pentru că pînă la urmă este o televiziune publică și ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alții". Prin urmare, dacă "este o televiziune publică", ea trebuie să facă "ce-i spunem noi" și "să prezinte activitatea din Parlament așa cum dorim noi". De fapt, nu e televiziunea publicului, ci a noastră, a parlamentarilor.

În ianuarie 2005, cîteva organizații neguvernamentale au avut inițiativa modificării legii de funcționare a TVR și SRR. Președintele Băsescu și liderii fostei alianțe DA făceau caz de dorința lor de a depolitiza cele două instituții, iar Raluca Turcan (colega de partid a lui Cezar Preda) a și inițiat un proiect de lege în sensul acesta. Lucrurile s-au calmat în 2006, cînd acest proiect de lege, votat de Camera Deputaților, a fost îngropat în sertarele Comisiei de Cultură, Arte și Mass-media a Senatului, pentru ca, în mai 2008, membrii Comisiei să-l respingă. De fapt, nici un partid nu-și dorește o Televiziune Română independentă și cu adevărat publică.

Mi se va spune că TVR s-a schimbat mult față de anii ’90-’91 și chiar față de vremea domniei lui Nicolau, cînd orice vizită de lucru sau tăiere de panglică a premierului Năstase era dată pe post. E adevărat, s-a schimbat: manipulările și propaganda politică sînt făcute acum mai cu mănuși. Asta trebuie să ne bucure?



Trimite unui prieten!
numele tau:
mailul tau:
email prieten:


Adaugă comentariu
toate câmpurile sunt obligatorii

Nume 
E-mail 
Subiect 
Comentariu 
Introduceţi textul afişat mai jos în câmpul alăturat 



Comentarii
Nu există comentarii.



 
 

 
 
© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate