| |
 ...DIN POLUL PLUS |
|
Mădălina ȘCHIOPU
Adventiștii și școala lor
Adventiștii de Ziua a Șaptea formează o mișcare neo-protestantă care și-a început existența în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un pastor baptist, William Miller, interpretase profețiile Bibliei spunînd că a doua venire a lui Hristos va avea loc, cu precizie, pe 22 octombrie 1844. Cum acest lucru, evident, nu s-a întîmplat, o parte din adepții mișcării „millerite“ au continuat să creadă într-o iminentă A Doua Venire a lui Hristos, dar fără să mai fixeze vreo dată precisă. Și-au luat numele de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. Ziua sfîntă a adventiștilor este sîmbăta, conform celor 10 porunci.
Cereale, Pathfinders și școli
În acest moment, există cam 725.000 de adventiști în SUA și peste 15 milioane în toată lumea. În mod ciudat pentru o comunitate religioasă evanghelic-conservatoare nu foarte extinsă, ei au avut o influență considerabilă asupra culturii populare, întîi în SUA, apoi în toată lumea. De exemplu, cerealele la micul dejun: cum adventismul recomandă vegetarianismul și după observații că media lor de viață o depășește pe a celorlalți, americanii de diferite credințe sau fără au adoptat obiceiul matinal-cerealier. Cerealele Kellogg, de exemplu, sînt creația fraților Kellogg, adventiști. Unii spun că principala cauză a vieții lor îndelungate nu ar fi cerealele și nici măcar vegetarianismul ca atare, ci un complex de factori, în care un rol important îl joacă interdicția de alcool, tutun, droguri, adesea și cafea, dar obiceiul a fost adoptat și de alții. Apoi, taberele pentru copii de 10-17 ani, asemănătoare cercetașilor, numite Pathfinders, au fost și ele copiate.
Nu în ultimul rînd, adventiștii sînt cunoscuți pentru entuziasmul cu care construiesc școli și universități ale comunității. În SUA ei operează cel mai extins sistem educațional protestant, fiind depășiți, ca număr de instituții de învățămînt, doar de Biserica Romano-Catolică, și înaintea altor protestanți cu comunități mai numeroase. În România, mentalitatea populară îi introduce în aceeași categorie cu alți neo-protestanți, sub titulatura de „pocăiți“. Biserica Adventistă este recunoscută însă oficial și, conform tradiției instituțiilor de învățămînt comunitare pentru care sînt cunoscuți oriunde există, în București au înființat și o școală.
Ora de religie
Școala particulară „Mihai Ionescu“ este constituită, conform prezentării de pe site-ul instituției, ca asociație non-profit, fondată de Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea. Se află în sectorul 3. În curte, copiii se joacă – cu aceeași voioșie ca oriunde. Poartă însă uniforme: fetițele, sarafan cu model ecosez, model ce se regăsește în cravatele băieților. Directoarea, Livia Manea, este tînără, a absolvit Facultatea de Arte Plastice și Decorative, secția Design, și are un master în Management Educațional și Științele Comunicării. Îmi spune că au peste 200 de copii, pe trei niveluri: preșcolar, școlar și gimnazial. La grădiniță sînt 55 de copii, pe trei grupe, la școala primară peste 70 și tot atîția în ciclul gimnazial. Surprinzător, la grădiniță, peste 50% sînt ortodocși. Adventiștii încep să depășească jumătatea începînd cu clasa I, dar nu peste 60%: ceilalți au alte religii, cea mai reprezentată fiind, din nou, cea ortodoxă. Cadrele didactice însă sînt toate adventiste și, înaintea numirii de la Ministerul Educației, trebuie să treacă printr-un interviu la școală.
Ce are în plus o astfel de instituție de învățămînt, față de una obișnuită? „La capitolul curriculum nu există diferențe, este cel național, aprobat de Minister – spune directoarea. Singura diferență este că la ora de religie avem religia adventistă, care este recunoscută oficial, și se predă, de asemenea, după o programă aprobată de Minister. Nu o predăm doctrinar, se predă Biblia, tuturor copiilor, indiferent de religie. Părinții știu dinainte acest lucru pentru că este prevăzut în contract și sînt de acord. Oamenii nu se tem, au văzut că nu intenționăm să manipulăm copiii. Biblia se studiază prin analiză de text, și încercăm să facem o oră frumoasă de religie, nu o sperietoare. Ce credem noi că e foarte deosebit și motivul pentru care vin oamenii este atmosfera diferită. Pe de o parte, se știe că nu permitem un anumit tip de comportament: cuvinte, gesturi și acțiuni care deranjează sau lezează pe cineva, indiferent dacă acestea sînt inițiative proprii sau răspunsuri la provocări. În orice situație dificilă, discutăm cu părinții pentru a rezolva problemele. Dacă părintele cooperează, apar schimbări, dacă însă părintele este mai ocupat cu cariera sau cu alte aspecte și ni-l lasă doar nouă, de dimineața pînă seara, e mai greu. În ceea ce-i privește pe profesori, trebuie să știe să îmbine dragostea cu dreptatea. Copilul are nevoie să știe că îl iubești, că îi oferi o a doua șansă, dar cîteodată n-ai încotro și trebuie să-l pedepsești, să suporte niște consecințe ale comportamentului său.“
Elevii – chiar și cei care vin din familii adventiste – poposesc în școală dintr-o lume nereligioasă. Și atunci pot apărea probleme: „În fiecare dimineață, la fiecare clasă, cadrul didactic care începe activitatea discută și se roagă cu ei 5 minute – spune Livia Manea. Poate le citește un text din Biblie, ca o făgăduință, poate le spune o povestire sau o experiență personală, important este să-i determine să privească dincolo de ei înșiși, la Dumnezeu care le susține viața. Cu cît sînt mai mici, cu atît vor să se roage mai mult. Cînd cresc, doar unii mai vor să o facă. Încep să se jeneze să nu rîdă ceilalți de ei. Încercăm să găsim modalități creative, de exemplu, să spună fiecare cîte ceva pentru care îi mulțumește lui Dumnezeu, sau să stăm un timp și fiecare se gîndește la Dumnezeu și la el în ziua respectivă, cum ar putea să-i influențeze pozitiv pe ceilalți, sau cîntăm, și aceasta este rugăciunea“.
În privința programelor extrașcolare, există unele inspirate de spiritul religios. Cum ar fi inițiativa, venită din partea Agenției Adventiste de Dezvoltare, Refacere și Ajutor (ADRA), de a strînge bani în pușculiță, de-a lungul anului, pentru copiii defavorizați. În schimb, din cauza programului încărcat, nici faimosul Pathfinder nu s-a putut desfășura: „Am vrut să facem un program de exploratori, însă avem în fiecare zi: pian, arte plastice, limbi străine, primăvara înot și tenis. Am hotărît ca un copil să se înscrie la cel mult două astfel de cluburi, fiindcă altfel nu mai are timp nici să se joace, nici să-și facă temele. Cine vrea totuși o activitate religioasă susținută, cu programe de exploratori (11-14 ani) sau licurici (7-10 ani), se duce la biserică și se înscrie acolo. Nu avem efectiv un club religios“.
Ajutorul comunității
Comunitățile neo-protestante sînt cunoscute pentru sprijinul pe care oamenii și-l acordă reciproc. Se manifestă acesta și în România, mai ales cînd e vorba de o școală particulară? „Copiii plătesc o taxă, dar aceasta nu acoperă nici salariile angajaților. Restul fondurilor vin de la biserică – este un procent pe care-l primim – și din diverse donații. Nu mergem pe profit, ci pe supraviețuire. Dintre copiii cu situație materială foarte grea, sînt unii care primesc bani și pentru masă, și pentru școală, fiindcă altminteri părinții nu-și permit să le cumpere nici măcar o uniformă. Se întîmplă să mai vină părinți care au situație materială bună și să spună: am adus și eu o sumă. Cred că în acest moment mai avem cinci copii care sînt ajutați cu donații de peste graniță și alți opt care sînt susținuți de către prieteni sau angajați ai școlii. Asta înseamnă: o persoană cunoaște situația copilului și hotărăște ca pentru un an de zile să-i acopere cheltuielile pe un anumit segment sau integral.“
Meniul de la școală este vegetarian; părinții au libertatea să servească mîncăruri cu carne acasă: „Printre adventiști, doar o parte nu mănîncă carne. Este adevărat că recomandările Bisericii adventiste sînt pentru mîncarea vegetariană, dar aceste recomandări implică mai mult, un stil general de viață sănătos“. Despre prejudecățile care au însoțit înființarea școlii, directoarea povestește: „Nu eram aici în 1999 cînd a luat ființă școala, dar știu de la cei care au început că nu a fost ușor să lupte cu prejudecățile, neîncrederea și alte bariere. Acum avem o imagine bună, datorită rezultatelor bune ale copiilor la testările naționale și a comportamentului frumos pe care elevii îl manifestă mai departe, la liceu.“
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 11 comentarii.
1. lor
adăugat de Marker la data de 26 martie 2009 14:58:25
S-ar parea ca tot mai este speranta pentru noi romanii, sa se mai schimbe ceva... De ce nu fac si altii la fel? Sistemul? Inertia? Lipsa de cadre? In opinia mea, exista un rau mai mare decat toti factorii circumstantiali de mai sus: e lipsa romanului de Dumnezeu. Degeaba suntem "crestini" (cu numele) de 2.000 de ani, daca habar n-avem de principiile din Sfanta Scriptura si de spiritul ei. Iar speranta despre care vorbeam la inceput nu vine de la nici o grupare (ca bunii adventisti), ci exclusiv din Cartea abandonata de noi, "crestinii". Exemplul lor sa ne fie de bun augur intr-un ceas al adevarului.
2. Interesant
adăugat de L. la data de 02 aprilie 2009 19:38:06
mda... interesant, ma gandesc si eu sa-mi trimit copilul intrun astfel de loc; stiti cumva detalii despre scoli? ceva info?
3. fain
adăugat de Ionut la data de 03 aprilie 2009 21:23:14
mi-a placut articolul, foarte profesional facut si nepartinitor. si ma bucur ca mai exista inca o oaza de sanatate in societatea romaneasca. felicitari
4. lor...
adăugat de Inanel la data de 03 aprilie 2009 11:06:13
foarte frumos si felicitari lor. Macar sa invatam de la ei. Oare mai au locuri?
5. scoli
adăugat de Virgil la data de 03 aprilie 2009 06:15:05
Pentru " interesant" In Bucuresti exista si un liceu iar in tara numeroase gradinite si scoli elementare. Nu va pot da informatii mai precise dar cred ca le puteti obtine la < revista presei@adventist.ro>Succes!
6. scoala
adăugat de Aurel la data de 05 aprilie 2009 05:23:46
Au trecut multi ani pana cand oamenii au putut macar sa vorbeasca de invatamant laic si acum chiar daca nu s-a reusit laicizarea totala a invatamantului se fac pasi inapoi seriosi pentru oprirea acestui proces. Religia, scoala si statutul nu trebuie amalgamate !!!! Desi sunt adventist nu mi-as da copiii la o scoala adventista pentru simplul fapt ca religia NU SE PREDA ci se traieste.. Apoi religia, oricare ar fi ea, se amesteca in domenii care nu o privesc, cum ar fi fizica, astronomia, biologia, psihologia...
Sunt curios ce invata copiii de la scoala adventista despre evolutia vietii pe pamant, cum concoirda dovezile indubitabile despre varsta pamantului de milioane de ani cu invatatura bisericeasca cum ca pamantul are numai 6000 de ani.
Istoria a dovedit ca nerespectarea separatiei intre religie si stat (inclusiv scoala) a dus la dezastru ...
Orice scoala patronata de biserica, mai putin cele teologice confesionale, nu ar trebui sa existe pentru simplul fapt ca sunt o frana in dezvoltarea societatii prin promovarea bigotismului religios iat rezultatele nu vor intarzia sa apara sub forma razboaielor religioase.
7. pozitiv
adăugat de adpascu la data de 05 aprilie 2009 01:52:01
fain
8. voi
adăugat de eu la data de 06 aprilie 2009 15:16:59
atata timp cat copiii nostri sunt in siguranta la astfel de scoli consider ca nu avem de ce sa ne facem probleme.Copii acestia nu sunt atat de indoctrinati cu tot felul de idei despre Dumnezeu pe cat suntem noi cu totii indoctrinati de lucruri pe care omul fara sa stea pe ganduri le considera pacate...iar acum le consideram lucruri obijnuite nestiind ca defapt suntem manipulati cu totii de cineva care binenteles ne vrea raul.aprob astfel de scoli pentru simplul fapt:mai bine sa aud o predica despre Dumnezeu decat sa aud o predica ce proclama imoralitatea.
9. Aurel
adăugat de cineva la data de 06 aprilie 2009 13:38:51
Nu cred ca Aurel e adventist. Daca ar fi, nu ar fi evolutionist (nu ar fi primit in biserica aceasta).
Il informez pe domnul Aurel ca scolile confesionale sunt singura alternativa actuala viabila la marasmul educatiei din Romania si din alte parti, cam singurele oaze unde copiii sunt in siguranta. Si autoritatile intentioneaza sa sustina acest tip de invatamant ca o sansa.
"Stiintific" evolutionismul nu poate fi demonstrat si acest subiect este inca intr-o ampla dezbatere. Chiar daca ar fi demonstrat evolutionismul, as prefera sa-l dau pe copil la o scoala religioasa, decat sa-mi vina acasa drogat sau batut.
Toate cele bune
10. despre baieti
adăugat de o fata la data de 07 aprilie 2009 19:41:29
eu am avut un prieten/iubit adventist in liceu (de acolo ITA parca) si s-a purtat foarte frumos si educat fatza de ceilalti baieti de la mine din liceu; la mine in liceu toti injura si unii ne scuipa etc... si e cam trist, dar acest baiat era foarte respectuos si nu stiam de ce; dupa ce m-adus acolo in acel liceu am inteles
11. cunosc
adăugat de da la data de 07 aprilie 2009 18:31:46
ii cunosc pe oamenii astia si ce apreciez la ei fata de alti crestini este ca traiesc natural invataturile Bibliei. nu e o sfortare plastica pe care o vad de multe ori in viata celor care incearca sa promoveze anumite ideologii. Cunosc liceul adventist din bucuresti,am prieteni care au facut scoala acolo si.. da,este altceva,oamenii cresc intregi si sanatosi la cap. Nu se rupe nimeni de lume ba din contra vezi tineri care intra in viata cu un sistem de valori sanatos.. Oameni folositori lor,altor oameni si societatii ca sistem. Stiu ca mai au un liceu la craiova si unul la cluj.. s'ar putea sa mai aiba si altele dar eu doar pe astea le stiu. gradinite stiu ca au mai multe si din cate am vorbit cu unele cunostinte.. gradinita adventista din orasul meu este preferata de foarte multi neadventisti
|
|
|
|
