Dilema veche
Nume: E-mail:
   
   
 
 
TÎLC-SHOW

Vintilă MIHĂILESCU | ...hai-hui.ro
Gusturi și arome

„Prin gustul distinct, textura și forma specială, Chio Tradițional este snack-ul crocant, bun de ronțăit în orice moment al zilei. Chio Tradițional este produs din ingrediente clasice, selecționate cu grijă și echilibrate în mod ideal. Atenția arătată în pregătirea și ambalarea produselor garantează că Chio Tradițional își păstrează gustul proaspăt, timp îndelungat. Pentru cei care apreciază simplitatea autentică, Chio Tradițional este gustarea perfectă în fiecare zi!

Totul pe un fond sepia, cu imaginea unei bucătării „ca la bunica“. Cum altfel?
– Chipsuri „tradiționale“, cu „ingrediente clasice“, „selecționate“ și „echilibrate“... parcă ar fi un vin franțuzesc!
– E prea frumos ca să nu încercăm!
Așa că alegem un Chio Tradițional „cu aromă de friptură la tavă“.
– V-aș recomanda pe cel cu gust de sare, e mai bun, vă spun eu că am încercat, ne sfătuiește vînzătoarea, amabilă.
Noi ne încăpățînăm însă și plecăm acasă cu o pungă umflată de aromă de friptură la tavă, să vedem ce gust are. Nu are nici un gust!
Aruncăm conținutul, dar păstrăm ambalajul, pentru prezentarea sa ademenitoare. Începem să evocăm alte gusturi și arome din viața noastră cotidiană:
– Secretul gustului, bineînțeles! Are toate gusturile...
– Sau plăcerea gustului...
– Supe cu gust de pui, de văcuță și de ce mai vreți voi…
– Suc din suc, cu arome de mere, pere și tot ce vă doriți...
– Iaurt cu gust de fructe de pădure.
– Muștar cu gust de hrean.
– „Bunătatea naturală a ceaiului are acum gust de zmeură“. De la Lipton citire!
– Dar și roșii românești, cu gust de roșii! – intervine unul dintre noi, mai patriot.
– Mîncare cu aromă de gust..., zîmbește M.
– Neapărat „autentic“!, o completează cineva.
– Parfum cu aromă de transpirație, lărgește un altul aria de prospecție.
Apoi începem să creăm liber:
– Brînză de capră cu iz de fîn.
– Ceapă cu gust de usturoi.
– Gulie cu aromă de trandafir.
– Friptură cu gust de garnitură.
– Alimente cu gust changeant.
– Sau alimente fără gust, de ce nu, ce atîtea fițe?
Și lista aberațiilor continuă, pînă ne plictisim și ne turnăm un pahar de vin. Are gust de vin!
– Întîmplări cu gust de viață. Acum și en gros, conchid eu, căzînd filozofic pe gînduri.



Trimite unui prieten!
numele tau:
mailul tau:
email prieten:


Adaugă comentariu
toate câmpurile sunt obligatorii

Nume 
E-mail 
Subiect 
Comentariu 
Introduceţi textul afişat mai jos în câmpul alăturat 



Comentarii
Acest articol are 2 comentarii.

1. gustari

adăugat de eli la data de 04 mai 2009 22:42:24


si citind, imi trecu prin minte un alt meniu: oameni cu gust. eco-oameni. mai sunt si cei fara gust; usor cartonati (cartoons) precum pozele de nunta de pe vremuri cu retusuri creonate - metoda de lucru de care am aflat prea tarziu (dupa ce stersesem tabloul bunicilor, fara geam, de praf; e tarziu, nu mai stiu, bunicii erau fara geam? sau erau bunicii de praf? neesential, "bunicii" ma duc cu gandul la...crud, dar adevarat, "prafuit", kiar, "nisip". oricum, mi-am vazut bunicii, dumnezeu sa-i ierte, si necreonati, nu de alta, dar carpa era sensibi-umeda.)
ciudata impresie: probabil, la un moment-dat, bietii oameni aratau si ca in portretele'nainte de retush. si ma gandeam k inainte de retus aveau gust, prin analogie, precum rosiile'nainte de sere.
este vreo legatura, oare, intre clepsidra (masurator de timp cu nisip, in genere) si "bunicimea" noastra? k din pamant suntem luati si in pamant...
(dictionar eli: bunicime = de la vb a bunici, a imbatrani. deci, bunicime = imbatranire)

2. hai.la.joc

adăugat de Calin la data de 04 mai 2009 19:11:28


as dori ceva cu aroma de Cioran (sau Ciolan cu aroma de fasole?).
sau Soljenitin, nu aveti acolo la Muzeul taranului roman, ca astia se pricep la de toate?
Vorba la cei de la Divertis, margarina cu aroma de costita!
Oricum, fara gluma sunteti simpatic


 
 

 
 
© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate