| |
 SITUAȚIUNEA |
|
Mircea VASILESCU | Europa dumitale
Istoriile Europei
Vilnius, capitala culturală europeană din acest an, pare un oraș pustiu la acest început de mai. Probabil pentru că sezonul turistic e abia la început, probabil pentru că mulți lituanieni au plecat în Occident (aproape un milion, mi se spune, din cei 3,7 milioane de locuitori ai Lituaniei). Sau pur și simplu din cauza crizei economice – care a devenit acum o posibilă explicație pentru orice. În cele cîteva zile petrecute aici, nu m-a interesat însă să aflu mai multe despre cauze, ci m-am bucurat de efecte: plecat din isteria bucureșteană, am savurat străzile liniștite și piețele ample, amintind de grandoarea de altădată a Marelui Ducat.
La Vilnius a avut loc reuniunea revistelor culturale europene organizată de Eurozine. A 22-a ediție. Ceea ce a pornit de mult într-un cerc de prieteni a devenit astăzi cel mai solid proiect de publicistică europeană. Eurozine (www.eurozine.com) este o rețea din care fac parte peste 70 de reviste din toate țările Europei (iar de anul trecut, Dilema veche a fost invitată să se alăture rețelei), avînd drept „nod“ principal sediul de la Viena. Pe site-ul eurozine.com sînt publicate articole preluate din revistele partenere, iar acestea, la rîndul lor, pot publica textele care le interesează. Dar nu e vorba doar de un schimb de articole, ci și de proiecte editoriale comune, concepute de echipa Eurozine și realizate de intelectuali și jurnaliști din toată Europa. Așa este, de pildă, „European Histories“, un amplu dosar despre modul în care „noi, europenii“ ne vedem istoria recentă și problemele ei controversate.
Aceasta a fost și tema reuniunii de la Vilnius, deschisă de Timothy Snyder, profesor de istorie la Yale University, specialist în istoria Europei de Est. Ideea sa este că o solidaritate europeană nu este posibilă fără o „regîndire a trecutului recent al Europei“, și fără ca Occidentul „să învețe mai multe de la est-europeni“. Pentru că acestora „le va fi greu să se considere parteneri cu drepturi depline în Europa atîta timp cît experiențele lor din a doua jumătate a secolului XX nu devin o parte integrantă a istoriei europene“. Timothy Snyder și-a argumentat teza cu exemple din cele două regimuri totalitare ale secolului trecut: nazismul și comunismul. Depășind cu inteligență falsa dispută ideologică susținută de atîta vreme de intelectualii (vest)europeni referitoare la comparația dintre nazism (bazat pe o ideologie „rea“) și comunism (bazat, totuși, pe o ideologie „bună“ și pe idealuri înalte), profesorul de la Yale a identificat punctul comun al celor două regimuri în the politics of killing people. În opinia sa, și nazismul, și comunismul au conceput și aplicat politici sistematice de ucidere în masă – acesta e elementul de legătură. Iar cel mai mare număr de victime a fost, și în nazism, și în comunism, în Europa de Est.
Principalul simbol al Holocaustului în lume este Auschwitz; dar – spune profesorul Snyder, argumentînd cu date și cifre – cei mai mulți evrei au murit în țările Europei de Est (inclusiv în Uniunea Sovietică), mulți dintre ei prin împușcare sau în timp ce erau deportați. Or, dacă în Vest s-a putut vorbi despre Holocaust, în țările comuniste acest subiect a fost tabu timp de cincizeci de ani. Abia acum se poate discuta despre el, abia acum apar documente, astfel încît perspectiva asupra Holocaustului se schimbă, iar acel loc simbolic numit Auschwitz se dovedește a fi nu „centrul“, ci doar „periferia“ tragediei. La fel, represiunea comunistă a intrat în conștiința occidentală sub eticheta simbolică de „Gulag“; dar, demonstrează Timothy Snyder, lagărele din Siberia au făcut mai puține victime decît celelalte metode folosite de Stalin pentru a scăpa de „dușmanii de clasă“, la care se adaugă, desigur, victimele din celelalte țări comuniste. Istoria Europei de Est devine, astfel, un capitol central al unei posibile „istorii comune“ a Europei. Și chiar dacă unii istorici sînt sceptici cu privire la posibilitatea de a scrie efectiv o astfel de istorie, una dintre concluziile acceptate de toată lumea, la reuniunea de la Vilnius, a fost că, în orice caz, Occidentul trebuie să-și asume istoria recentă și din perspectiva Estului.
Am avut ocazia, la secțiunea la care am participat, să constat că această dorință de asumare e reală, cel puțin printre intelectualii și jurnaliștii prezenți. Am prezentat, împreună cu Martin Symeèka din Slovacia și Thorsten Schilling din fosta Germanie de Est, situația accesului la arhivele serviciilor secrete comuniste. Realitățile, după cum se știe, sînt diferite: Germania și Cehia au rezolvat mult mai repede problema, România o scaldă de atîția ani. În schimb, colegii mei au fost surprinși să afle că, în România, am avut cîteva cazuri de mărturisire a colaborării cu Securitatea (precum al mitropolitului Nicolae Corneanu și al lui Alexandru Paleologu); „în Cehia și Slovacia nu-mi amintesc să fi avut așa ceva“ – mi-a spus Martin Symeèka, fost disident și autor de literatură samizdat. Dar dincolo de experiențele diferite, problemele țărilor noastre sînt comune, iar unele au fost inteligent semnalate de colegii noștri din Vest: de exemplu, în ce măsură poți avea încredere totală în documentele create de poliția politică (eventual manipulate, mincinoase etc.) și în ce măsură acestea sînt utilizabile de către istorici. „E dramatic – a spus un participant din Vest – dar voi sînteți în situația de a citi acum «istoria» pe care v-au scris-o serviciile secrete“. Mă întreb dacă nu cumva și Vestul va avea de citit o „istorie“ asemănătoare, pe măsură ce noi documente din timpul Războiului Rece vor ieși la iveală.
P.S. Despre reuniunea de la Vilnius și despre „istoriile europene“, Dilema veche va publica un dosar în numărul din 29 mai.
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 2 comentarii.
1. errata
adăugat de horia marinescu la data de 29 mai 2009 13:09:44
mai sus am gresit: Busek nu a fost colaborator al serviciilor secrete cehoslovace! Am incurcat numele. Revin cu detalii mai exacte cand am un pic de timp.
2. istoria vestului si arhivele estului
adăugat de horia marinescu la data de 29 mai 2009 12:14:57
despre relatia istorie - arhive ale securitatilor estice:
In Austria, de cam un an incoace, scandalurile se tin lant: Arhivele securitatii cehe au dat la iveala dosare ale unor politicieni de varf (fostul primar al Vienei, Zilk, iar acum si fostul prim-ministru, Busek!) care au colaborat (benevol!) cu securitatea ceha.
Si asta ar fi o tema: relatia est-vest, vazuta prin primsa dosarelor care ies acum la iveala. Cat de corecte sunt ele, e desigur o problema (care ramane de rezolvat, cat mai curand, de catre istorici si specialisti), dar tema e extrem de interesanta.
|
|
|
|
