| |
 PE CE LUME TRĂIM |
|
Gabriel GIURGIU | pe la noi, prin UE
Cum să-i ajuți pe cei mai fericiți oameni din lume?
Obasanjo privește lung la okada lui și nu îi vine să creadă. Copiii ăștia merită bătuți măr. Motocicleta este căzută pe o parte, rezervorul e zgîriat, toba – spartă. Se scarpină înciudat în cap, bombăne și începe să repare stricăciunile. Ar trebui să-i prindă pe dracii ăia mici, să le dea o chelfăneală, să nu mai joace fotbal în fața casei. Dar Obasanjo nu are de gînd să facă nimic din toate astea. El și-ar fi dorit doar ca Daniel, fiu-său, să fi fost între fotbaliștii cartierului... Din păcate, nu e. A avut ghinion, are polio. Stă în casă toată ziua. Tratament, de unde? Vaccinurile pur și simplu nu se găseau pe vremea aia. Nu prea se găsesc nici pe vremea asta. Obasanjo pleacă la muncă. Dacă are noroc și găsește trei-patru clienți în primele ore, se duce și scapă de datoria către Samson, polițistul de la bulevard. Are să-i dea taxa de protecție pe luna trecută și Samson l-a amenințat că dă locul bun de la hotel, altuia. E în stare, nenorocitul. Noroc că motorul pornește din prima, dar face un zgomot oribil, de la toba spartă. Poate are norocul de ieri și mai prinde doi-trei chinezi, să-i ducă la plimbare. Eh, dacă merge okada, viața e frumoasă.
Obasanjo trăiește în Yenagoa, capitala statului nigerian Bayelsa. În Nigeria, okada este o motocicletă utilizată pe post de taxi. Reprezintă o sursă decentă de venit într-o țară în care orașele sînt supraaglomerate, traficul este imposibil, drumurile sînt un coșmar. Planuri mărețe de reconstrucție, anunțate cu mare tam-tam, au avut toate guvernele civile de după 1999, cînd s-a terminat cu regimul militar. Corupția a înjumătățit însă efectele proiectelor. Șpaga este regula, guvernarea bună pare a fi o excepție. Mai vin, e drept, ajutoare externe, dar din ce în ce mai firave. Pe undeva, este firesc. Bayelsa este statul federației nigeriene cu cele mai mari rezerve de gaze naturale și petrol. Nigeria, la rîndul său, este un uriaș exportator de hidrocarburi. Pînă anul trecut, la 150 de dolari barilul, banii intrau în țară pe bandă rulantă și păreau că nu se mai opresc. În atari condiții, de ce ar mai ajuta Vestul o țară precum Nigeria? Doar pentru că holera, poliomielita și malaria continuă să facă ravagii printre copiii țării? Politicienii locali se îmbogățesc, în timp ce rețeaua de spitale este la pămînt, iar medicii locali pleacă în Occident în căutarea unei vieți decente. De ce ar fi Europa, de exemplu, obligată să ajute, dacă ei își fură singuri căciula?
Uniunea Europeană are standarde serioase în privința corupției și a drepturilor omului. Nu își permite să trateze cu țări cu probleme la aceste capitole. Societatea civilă din țările membre este foarte atentă cu orice derapaj și pune limite Bruxelles-ului în a ajuta multe state africane ca Nigeria, a cărei reputație în privința corectitudinii este execrabilă. Anul trecut, pe timpul barilului scump, Uniunea a încercat extinderea influenței, din rațiuni lesne de bănuit. În Lagos (orașul cel mai mare) și în Abuja (capitala federală), delegațiile Comisiei se intersectau cu alți oaspeți, veniți de la mare depărtare: chinezii. Ei nu aveau nici o problemă cu drepturile omului sau cu corupția. Valiza de bani cash era lăsată fără probleme la un ministru sau altul – povestesc diplomații străini. Nu era nevoie de chitanță pentru decont. Vă închipuiți frustrarea funcționarilor de la Bruxelles. De dat ciubuc nu putea fi vorba. Cum să decontezi? Mai veneau și cu lecțiile făcute de acasă și mustrau gazdele pentru condițiile din închisori sau pentru arestările abuzive. Apoi, întorși în Place Schuman, li se cereau rezultate concrete în raportul de deplasare. Opinia publică europeană le solicita, pe de o parte, realism și soluții alternative pentru sursele clasice de gaz și petrol, pe de alta, să nu trateze cu regimuri politice corupte.
În acest moment, vă propun un exercițiu de imaginație. Să ne închipuim că trăim într-o țară membră a Uniunii Europene, una dintre cele mai bogate zone ale lumii. Să ne imaginăm apoi, chiar în condiții de criză, că am fi solicitați să ajutăm țări sărace din Africa, America de Sud, Asia. Mai aflați apoi că Uniunea Europeană chiar are bugete serioase (constituite și din impozitul nostru) pentru asemenea tip de ajutoare și programe de asistență externă. V-ați fi imaginat că noi ar trebui să dăm celor mai puțin norocoși decît noi, chiar și din alte țări? V-a trecut prin cap în ultimii 20 de ani că România nu este cea mai nenorocită țară din lume? Că sînt ceva miliarde de oameni în lumea asta pentru care traiul în București, Iași sau Văscăuți ar fi un vis frumos? De curînd, Alessandra Stoicescu, revenită din Bangladesh, povestea că viața unui copil de acolo poate fi salvată cu doar doi euro. Atît valorează și un vaccin pentru un copil din Nigeria. Ați da? V-ați interesat pe Internet cum să faceți o donație sau cum să vă înscrieți într-un program de voluntariat? Mai mult, ați întrebat către ce țări se duc banii comunitari (deci și ai noștri), în ce cantități și la ce sînt folosiți? Ați verificat ce tip de regimuri politice au țările acelea? Cred că toate întrebările de mai sus sună la fel de strident în România ca eșapamentul lui Obasanjo în Yenagoa. În țările membre mai vechi, ar fi întrebări normale, care nasc dezbateri regulate în ziare, la televiziuni, în universități. Este încă una dintre diferențele dintre noi și cetățenii mai vechi din UE. Gîndul că avem (și) de dat, nu numai de luat.
Obasanjo fredonează în gînd un cîntec în ljaw, limba lui maternă. Are deja o comandă, ia un chinez de la Primărie și îl duce la hotel. Iar Samson l-a păsuit încă două zile cu datoria la șpagă. Dacă okada merge, viața e frumoasă.
P.S. O cercetare a publicației New Scientist, din 2003, realizată în mai mult de 65 de țări, i-a indicat pe nigerieni ca fiind cei mai fericiți oameni din lume. Pe ultimul loc în clasament s-a situat România.
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 2 comentarii.
1. Ma bucur ca se ridica si astfel de probleme
adăugat de meridi la data de 20 mai 2009 09:10:41
Mi-e greu sa dau o rezolvare practica, unei astfel de probleme ca cea din Nigeria. E greu sa gasesti motive de optimism pentru nigerieni.
2. completare
adăugat de Ana-Maria Popeia la data de 07 iunie 2009 16:44:52
Romania contribuie, din 2007, la bugetul comunitar destinat programelor de asistenta externa si la conturarea politicii UE de cooperare pentru dezvoltare, dar are si o politica nationala si un buget propriu alocat asistentei pentru dezvoltare, administrat de MAE.
|
|
|
|
