Dilema veche

Caută

TÎLC-SHOW

Back

Andrei MANOLESCU | libertatea de impresie
Tristele urmări ale unei mai vechi crize

Imediat după 1989, un olandez s-a căsătorit cu o româncă. A dus-o în Olanda, a instalat-o în casa lui. Femeia se afla pentru prima oară în Occident, avea o serie de angoase. Frica de necunoscut a ţintuit-o în casă o lună întreagă. Într-o bună zi, cînd soţul ei era plecat la serviciu, şi-a luat inima în dinţi şi a ieşit pe stradă. Cînd olandezul s-a întors acasă, ea era radioasă. „Am reuşit ceva extraordinar”, i-a spus, „uită-te în frigider”. Omul a deschis uşa frigiderului. A descoperit cu stupoare circa 20 de kilograme de carne de porc depozitate acolo. Femeia i-a explicat cu seninătate că atunci cînd a văzut atîta carne la măcelărie, i s-a părut firesc să cumpere de toţi banii pe care-i avea. Altădată s-ar fi putut, zicea ea, să nu mai găsească.

Un alt olandez, venit în vizită la Bucureşti, înainte de 1989, mărturisea unui grup de români că în familia lui, de fiecare dată cînd vine Crăciunul apare şi o mare problemă: nu ştiu ce să mănînce, ce feluri de mîncare să mai inventeze. Rîzînd, românii au sărit să adauge că nici în România, familiile lor nu ştiu niciodată ce anume vor mînca de Crăciun.

La începutul anilor ’90, unii dintre românii care ajungeau pentru prima oară în Occident intrau, într-o brutărie franţuzească şi puneau întrebări devenite reflexe pentru ei, de tipul: „Aveţi pîine?”. Vînzătorii rămîneau mască. Cîţiva ingineri români au fost trimişi înainte de 1989 în Danemarca, pentru un schimb de experienţă în domeniul lor tehnic. Nici unul dintre ei nu mai fusese într-o ţară occidentală, dar cu toţii ştiau că în Uniunea Sovietică şi în alte ţări socialiste, coniacul românesc (Milcov sau Dunărea) era la mare căutare şi că pe o sticlă se cîştigau bani frumoşi. Bani care să completeze mica sumă ce se putea obţine oficial din schimbul valutar permis la fiecare ieşire în străinătate. S-au gîndit că afacerea ar putea ţine şi în Danemarca, aşa că s-au înarmat cu mai multe sticle. Ajunşi la Copenhaga, au încercat să le vîndă pe la chelneri, pe la vînzătorii din pieţele ad-hoc, pe la recepţiile hotelurilor. Au stîrnit peste tot mirare şi au început să priceapă că sînt pe o cale greşită. Lîngă docuri, au zărit însă o cîrciumă ordinară marinărească iar cel mai dezgheţat dintre ei şi-a propus o ultimă încercare. A intrat cu o sticlă în mînă. Înăuntru a dat peste vreo zece marinari care petreceau la o masă rotundă. Văzîndu-l cu sticla în mînă, l-au poftit imediat la masă. El a apucat să le explice că e român iar ei, înveselindu-se şi mai tare, au înţeles că vrea să le facă cinste, să bea cu ei. Deşi colegii îl aşteptau afară, omul n-a mai avut încotro, a trebuit să stea să bea cu marinarii care, ospitalieri, îl aşezaseră între ei, îi desfăcuseră sticla şi turnau deja în pahare preţiosul coniac Milcov.

O amică mi-a povestit marea ei uimire şi bucurie cînd a intrat pentru prima oară, după revoluţie, într-un hipermarket în Anglia (era Tesco). Vedea pentru prima oară nenumărate rafturi cu tot felul de bunătăţi. A fost atrasă în primul rînd de zecile de feluri de maioneză (în România, maioneza se făcea doar în casă şi după cum ştim, era servită doar la mese mai speciale). După o lungă cercetare a etichetelor, fata a pus în coş vreo trei feluri (cu ciuperci, cu bucăţele de castraveţi etc.) A ales apoi o cutie de lapte după mărimea procentului de grăsime. Cînd i-a văzut alimentele din coş, englezul care o însoţea a întrebat-o dacă nu cumva vrea să se sinucidă. De gura lui şi aproape plîngînd ea a pus maioneza înapoi şi a schimbat laptele gras cu unul foarte slab. Ajunsă la casa în care stătea în Londra, şi-a preparat o salată: frunze verzi proaspete, roşii, lămîie, sare şi ulei de măsline (maioneză oricum nu mai avea). Gazda, o româncă stabilită de mult timp acolo, a privit-o dezaprobator. I-a explicat că nici roşiile şi nici soiul de salată pe care le-a ales nu sînt prea gustoase, combinaţia e discutabilă în sine şi nu în ultimul rînd, într-o salată nu se toarnă ulei ordinar de măsline, se foloseşte cel de măsline virgine sau extravirgine. Fata auzea pentru prima oară de existenţa unor astfel de produse. A doua zi, gazda i-a preparat o salată aşa cum ştia ea. Fata a gustat. Era cu totul altceva. A izbucnit în lacrimi.

P.S. Pe măsură ce trece timpul, asemenea poveşti se cer a fi însoţite de tot mai multe explicaţii şi note de subsol...

Trimite unui prieten!

Adaugă comentariu

toate câmpurile sunt obligatorii

Comentarii

Acest articol are 12 comentarii.

1. pentru darius

adăugat de axente la data de 19 august 2009 15:00:44

am umblat si eu putin prin lume dupa 90.am vazut si bune si rele dar comparatia cu romania nu este necesara.de ce? fiindca romania, cu exceptia micilor oaze de civilizatie( o familie, un cerc anume, o strada, cel mult un sfert de cartier) este o groapa de gunoi unde si mancarea care este, eventual, gustoasa precis e neigenica si e bine sa nu vezi cine si cum a facut-o.defilati multi, cu prostii cat casa.sarmalele,considerate mare mancare nationala se fac din polonia si ucraina pana in ungaria si serbia.ai stiut domnu' darius?si la unguri sunt mai bune ca la noi.pe cuvant

2. prostii

adăugat de darius la data de 19 august 2009 13:54:06

in primul rand nu uitati ca aia au fost imperiu si au subjugat pe altii, noi nu am facut asta, asa ca am fost mai saraci. apoi nu mai vorbiti prosti, am fost peste tot in europa, dar o masa cum era masa noastra de craciun, atunci pe timpul comunistilor, nu am gasit niciunde, din pacate si la noi au inceput sa apara pe masa prosti chimice in locul carnatilor traditionali si altele.... acum... dupa revolutie au inceput oamenii sa isi dea foc din cauza datoriilor

3. raspuns domnului cu maioneza

adăugat de andrei manolescu la data de 20 august 2009 17:03:41

Nu am virsta pe care pariezi dumneata, tot asa cum nu sint nici indoctrinat de capitalism asa cum iti inchipui dumneata. As paria la rindul meu insa, pe virsta dumitale, ca fiind de peste 60 de ani si pe lunga dumitale indoctrinare ceausista

4. Carne

adăugat de Geo la data de 20 august 2009 16:29:31

Domnul meu, nu te supara, dar nu cred ca femeia, ajunsa in occident - unde oricum gaseai de toate, ar fi cumparat atatea kilograme de carne. Nu s-ar fi maritat daca nu avea siguranta zilei de maine. Totusi multumesc -m-ai facut sa rad.

5. Niet cultur........

adăugat de turneanu teodor la data de 20 august 2009 13:28:24

Asemenea intimplari ca cele descrise mai sus nu se pot intimpla decit celor care nu au deschis o revista , un ziar (in Romania se gasea la chisc L`Humanite) ,un catalog Nekerman,nu au vazut un film strain ,au trait cu capul in traista !Nu sunt decit cazuri izolate as aminti de taranul lui Mari Preda ,care privind girafa zice : animalul asta nu exista !Si acum sunt oameni la fel de inculti si sunt la fel de multi ca si atunci.Cei care se duc in Spania la cules de capsuni , vin acasa mai culti , mai cititi ? Aiurea ! Daca din interiorul tau nu ai imboldul de a afla , de a observa , degeaba !

6. mhe

adăugat de Vasile Viorel la data de 20 august 2009 09:22:49

ce interesant ca apar comentarii injurioase, agresive si fara argumente.. ma si miram cum au ajuns asemenea cititori la dilema. se vede ca nu-s niste obisnuiti de-ai casei. cred ca sint intrati pe linkul din adevarul. laudabila intentia dar discutabila urmarea. cu tot respectul, cred ca nu sint folositoare linkuri catre dilema in adevarul.

7. banane

adăugat de Radu la data de 20 august 2009 08:20:57

Buna ziua,

Toate aceste "intamplari" sunt cu siguranta reale. In regimul trecut, indeosebi in ultimii ani am fost fortati sa traim si intr-o totala lipsa de informatie.
In ianuarie 1990, dupa vreo 5 ani de lipsa totala, s-au adus si banane la vanzare. Desigur, repede am cumparat, indeosebi pentru fiul nostru de 4 ani.
Cand i-am dat o banana nu i-am spus ce sa faca cu ea. Dupa cam 2, 3 minute de cercetare fiul m-a intrebat: " Tata , cu asta cum ma joc ?".
In ce societate mizerabila am trait si am muncit degeaba. In 45 de ani am pierdut pe putin 100 de ani de dezvoltare.
Bine ca am scapat de ea, incepand cu generatia fiul nostru , din pacate destul de incet,sunt alte perspective.

8. maioneza-ti

adăugat de manole la data de 20 august 2009 08:10:06

mie mi-ar fi rusine sa scriu asa ceva.pun pariu ca ai vreo 32-35 de ani si esti indoctrinat de astia ci maretul capitalism si alte prostii

9. visul romanilor!?

adăugat de Bogdan la data de 21 august 2009 16:47:06

Daca intirzii mult in Romania,nu stiu ce sanse ai sa-i ajungi pe prietenii tai de afara.

10. Maslinele buclucase

adăugat de Florescul la data de 24 august 2009 07:33:31

Deci nici urma de virginitate la maslinele alea din care face gazda "civilizata" amarata ei de salata. Dezamagit? Adica nici macar la masline, domnule... , n-ai parte de virginitate? Greu tare cand iti dai cu parerea de lucruri pe care n-ai decenta sa le verifici. Parca asa zicea la facultate:"verificati-va!". Nu?

11. Extravirgine ?!?!?

adăugat de Florescul la data de 24 august 2009 07:26:07

Hai sa vedem ce-i si cu uleiul asta :
Uleiul de masline extra-virgin. Provine din prima presare a maslinelor.
Uleiul virgin este produs prin folosirea metodelor fizice si fara nici un fel de tratament chimic.
Uleiul rafinat.Rafinat inseamna ca uleiul a fost tratat chimic pentru neutralizarea gustului puternic (caracterizat ca fiind un defect) si a continutul de acizi.
Ne-am lamurit?
Sper ca acum te-ai vindecat de "extravirginitate" in ceea ce priveste uleiul de masline....

12. ???

adăugat de Regni la data de 24 august 2009 03:19:09

Nu aveti ceva mai serios de abordat?
De ce nu spuneti nimic de grosolaniile de azi la televizor si in mai toate partile.


© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate	Termeni şi condiţii \| Hartă site \| Contact