Dilema veche
Nume: E-mail:
   
   
 
 
SITUAȚIUNEA

Andrei PLEȘU | nici așa, nici altminteri
Note, stări, zile

Fără dată

Trei tipuri de inadecvare intelectuală: spiritul utopic (incapacitatea de a distinge între proiect și realitate), experimentalismul mental (plăcerea de a testa idei, fără referință la adevăr) și complexul de superioritate (sentimentul propriei îndreptățiri și al lipsei de îndreptățire a celorlalți). A se distinge, printre intelectuali, tipul cărturarului (prizonier al bibliotecii), tipul artistului (prizonier al imaginației) și tipul doctrinarului (prizonier al ideologiilor).

● De ce merge greu reforma? Pentru că toți, într-un fel sau altul, aparținem trecutului. Sîntem, clipă de clipă, un mecanism care secretă trecut. Altă piedică: nu reușim să identificăm un principiu de solidaritate, care să fie mai puternic decît tot ceea ce, deocamdată, ne desparte.

● Cum vorbește un profesionist al eufemismului? În loc să spună „țări sărace“, spune „țări nu bogate“. Iar la întrebarea dacă în România de azi e posibilă o creștere economică rapidă, răspunde: „Da, dar numai dacă se îndeplinesc anumite condiții imposibile“.

● Un finanțist e bun dacă reușește să omoare în el contabilul.

● La noi, „moderatorul“ (de televiziune) se comportă ca protagonist: invită în emisiune cîțiva experți, cu scopul de a-i instrui.

● S-ar zice, uneori, că, pentru gazetele noastre, România întreagă a devenit fapt divers. Nu e nici măcar vorba de o supremație a țațelor. Țața poate ajunge la o oarecare anvergură, ca „divina țață“ a lumii mateine. E vorba doar de un joc la prețuri mici, de colportaj mărunt, de prost gust. Articlierii de duzină seamănă cu o liotă de căței nervoși, gata să alerge lătrînd după fiecare căruță care trece pe uliță.

● Sufletul destrupat (îngerul) nu gîndește, ci vede. Gîndirea e ceea ce pățește sufletul, cînd e parazitat de corp.

● Excentricul amplifică, în cele din urmă, virtuțile centrului. Le legitimează, prin contrast, le conferă prestigiu, statut de reper, onorabilitate. În schimb, multiculturalismul, ca doctrină a pluricentralității, anulează centrul. Cu riscul de a nu mai fi situat nicăieri, nici măcar în opoziție cu centrul, cu ordinea canonică. Multiculturalismul nu relativizează, pur și simplu, centralitatea, ci o dizolvă, o reduce la indistinct. În felul acesta, el își subminează propria poziție: dacă centrul e arbitrar, orice centru, chiar și cel multiplu, e arbitrar. De reflectat la o istorie a centrului și la o tipologie a centralității.

● Marguerite Yourcenar: „...materialistul, printr-un curios paradox, ignoră semnificația acestui lucru imens și dumnezeiesc pe care îl numim materie.“

● Ca și Grecia veche, Europa a reușit o excelentă performanță intelectuală. Ca și ea, a ratat integrarea politică (Romano Guardini).

● Ce înseamnă că „am fost nepregătiți“ pentru schimbarea din decembrie 1989? Înseamnă că am fost perfect adaptați la rău. Și că eram gata să comitem toate excesele spre care e înclinat pușcăriașul a doua zi după eliberare.

● A nu te instala în cultură. Cultura nu e o destinație, în care să te așezi cu tot calabalîcul. E un loc de pelerinaj și, în fond, un loc de trecere. În spațiul ei, toți sînt invitați și nimeni nu e gazdă. Cînd începi să te simți gazdă, să te simți „acasă“, „proprietar“ în teritoriul culturii, cazi în condiția de administrator. Devii un funcționar steril al intelectului, un personaj auxiliar.



Trimite unui prieten!
numele tau:
mailul tau:
email prieten:


Adaugă comentariu
toate câmpurile sunt obligatorii

Nume 
E-mail 
Subiect 
Comentariu 
Introduceţi textul afişat mai jos în câmpul alăturat 



Comentarii
Acest articol are 21 comentarii.

1. :)))

adăugat de Gherman Adrian la data de 11 septembrie 2009 23:44:13


La ultimul pasaj nu pot sa cad de acord cu dumneavoastra. Chiar imi pare un imbold spre repaus - aproape de vegetare sau superficial. Un "acasa" trebuie sa avem.Indiferent de zona de interes. Altfel marile performante vor astepta la portile infaptuirii zadarnic.

2. Soy

adăugat de Amycommunicationscom la data de 12 septembrie 2009 18:14:36


De acord cu dl.'mosu' dar,
in favoarea unei descrieri
mai tineresti,rezum ceea
ce ii lipseste cetateanului
roman din orice
categorie:'minima
moralia'.punct

3. reforma

adăugat de mosu la data de 12 septembrie 2009 16:46:29


Eu mi-as permite un comentariu legat de al doilea paragraf.
Lucrurile nu merg la noi pentru ca incercam de fiecare data sa facem reforme, revolutii, pentru ca pregatim continui si interminabile tranzitii dinspre o lume spre cealalta, in loc sa incercam sa ne adaptam decent la realitate si odata asimilata aceasta sa ne straduim sa intelegem ce ne asteapta.
Ne propunem mereu sa schimbam lumea cand in realitate ne taram mereu printre ruinele ei.

4. Presa creste.

adăugat de meduza la data de 14 septembrie 2009 14:41:33


La punctul 4 aveti perfecta dreptate,dar daca Parlamentul si parlamentalismul s-a mutat in televiziunile comerciale....La punctul 7 as fi curios, cine va fi presedintele si care va fi capitala Europei,nu ca ar fi ceva ideal(pt.ca asa cum spunea George Soros in "Epoca failibilitatii":"statele ar trebui sa fie suverane")dar calculele,jocurile,directia,viteza si visele unde duc, sau unde vor duce?!

5. Speculatii?

adăugat de R.A.Muresan la data de 14 septembrie 2009 08:58:10


Sint ginditori care sustin ca drumul spre fundamente (cunoastere) se parcurge cu ajutorul speculatiilor. Se intimpla insa ca adesea speculam masiv si infructuos: ce e de facut in asemenea situatii?
Sensul celei de-a opta note imi scapa aproape cu totul. E bine insa ca Marguerite Yourcenar aminteste de paradox, fiindca imi pare ca acesta rezida chiar in exprimarea sa referitoare la dumnezeiasca materie. Apropo, aveti cumva o definitie acceptabila pentru materie?
Referitor la ratarea integrarii politice, e ca si cum am vorbi de un program al Europei, cunoscut inca din antichitate: care sa fi fost acela? Sa fi fost oare programul ideologiei crestine? Ce s-a intimplat oare insa cu programele anterioare? Sa fi fost chiar toate proaste, depasite, nerealiste? Ce se poate spune despre programele ulterioare?
Privitor la ultima nota, as fi curios daca omul se poate instala cu-adevarat in/prin vreo instanta cita vreme este, nu doar muritor, dar limitat in toate sensurile: as fi zis ca omul (mediocru?) e sortit a se instala in mod tragic prin speculatie, in utopie.

6. tipul artistului

adăugat de parafaragaramus la data de 14 septembrie 2009 08:03:47


Draga domnule Plesu,
As avea ceva de intrebat la paragraful unu.
Din ce am vazut mai nou, mi se pare ca arta contemporana a virat-o spre social, si nu mai are ca subiect imaginarul, ci concretul. Asa o fi?

7. Inadecvarea

adăugat de Alex Tau la data de 14 septembrie 2009 07:36:50


Inadecvarea proprie poate fi o sursa de adevar pentru cel care are capacitatea de a-si da seama de existenta ei. Adica sa constati ca filtrul personal nu functioneaza cum trebuie si ca te alegi mereu cu roade false. E ca si cum ai vrea sa cerni grau, insa sita pe care o folosesti e deteriorata, astfel incat graul ajunge sa fie plin de neghina. A sta in inadecvare inseamna sa incerci sa convingi pe toata lumea (inclusiv pe tine) ca neghina e de fapt grau. A utiliza adevarul inseamna sa incepi sa iti repari sita.

8. ultimul titlu, cel cu aforismul

adăugat de Sandor la data de 15 septembrie 2009 21:42:34


Buna aranjare,

cel cu aforismul scris inaintea celorlalte mail-uri, dar plasat mereu ultimul.

in plus: adresarea cu ,,mosu'" e de rasul persoanei care a scris-o. Nici in comentarii nu te poti exprima astfel; cine face asta, injura sau masluieste cartile, sta mereu in umbra, nu-ti poate spune privindu-te in ochi ce are de spus, direct, fara intermedieri, pentru ca stie, ca odata ajuns in fata celui pe care vrea sa-l atace - nu ar putea-o face - pentru ca ...

cu ganduri bune,

S.

9. alt exemplu, unul de solidaritate-in schimb

adăugat de babus-ka la data de 15 septembrie 2009 21:16:05


Micuta de ani, mi-a spus direct : ,,esti foarte curajoasa, pentru ceea ce se intampla"
si-a dat si ea seama, dupa ce a fost si ea injurata in acel parc mare, de ... a spus ,,stiu ca e periculos, e rau..."
As fi vrut sa nu se ajunga aici: copiii nostri romani sa nu stie despre ce inca ne dezbina, ne separa...Insa, dupa cum s-a spus intr-un mic video pe Net, contez pe romani, impreuna - doar intru bine. Cine a injurat un copil in parc, purta ochelari - nici macar nu a avut curajul sa stea- a fugit pe role injurand. Cine isi doreste asta- indiferent ai cui copii sunt injurati?

10. aforismele se savureaza nu se comenteaza

adăugat de unu la data de 15 septembrie 2009 13:56:07


eventual,daca esti in stare, scrii unele macar la fel se savuroase.

11. uite unu

adăugat de pentru unu la data de 16 septembrie 2009 17:18:16


maxim-ul societatii( demonstrat ) este haita, de unde superioritatea individului, al carui maxim este dumnezeirea

12. stii ca?

adăugat de pt andrei la data de 16 septembrie 2009 17:07:40


declinul vine din nedreptatea institutionalizata( adica ticalosia si lasitatea judecatorilor, dumnezeii pamantului ), este o simpla ecuatie apartinanda iconomiei divine

13. Trairi

adăugat de Andrei la data de 16 septembrie 2009 16:23:39


Imi place nota despre multiculturalism, despre centru si reper, despre excentric. Ma intoarce la preocuparea mea, ca apartin uneia dintre generatiile martore la declinul lent si sigur al civilizatiei europene.Ma gandesc la sclipirile excentrice ale Evului mediu, ale Renasterii, Iluminismului si Modernismului, care fac civilizatia noastra crestina, atat de europeana. Nota imi aminteste de caderea imperiului roman, care s-a produs in cateva veacuri.Insa Europei nu-i va lua atat de mult... Si - o replica lui Gherman Adrian : chiar daca nu esti de acord cu A.Plesu, vad ca n-ai inteles ultimul pasaj.

14. important

adăugat de eu la data de 16 septembrie 2009 16:18:41


Intelectualii vizibili sunt cei care spun oamenilor ca binele este o iluzie, ca Dumnezeu este o utopie. Tot asa fac cei ce intorc sagetile pe traseeele montane, spre pieirea drumetilor.

15. afo

adăugat de eu la data de 16 septembrie 2009 16:00:10


Comunismul nu e decat pentru destepti.

16. Splendid...

adăugat de urbanie la data de 16 septembrie 2009 13:41:53


Ce clar, ce simplu... "Romania se poarta ca un puscarias, a doua zi dupa ...liberare"... Si totusi, chiar daca suntem de inteles - NU SUNTEM SCUZABILI !... Cu ganduri bune dinspre Cluj - Jucu - Nokia :-)...

17. mecanism care secreta trecut

adăugat de Costin Dimcea la data de 16 septembrie 2009 04:49:13


"mecanism care secreta trecut" dar si secretie organica de proiectie a viitorului si voluptate imediata hormonala de prezent...:)<br />
mai bine zis mecanism cu secretie organica atemporala...:)

18. articol Adevarul 17.09.09

adăugat de vera la data de 17 septembrie 2009 16:59:12


D-le Plesu, am mai spus ca nu stiu ce cautati sa scrieti in ziarul lui Patriciu. As putea sa fac urmatorul rationament in legatura cu articolul dvs din Adevarul: Datorita Oxford Analityca, media a inceput sa o mai coteasca, cum se spune in popor. Patriciu v-a lasat sa publicati acest articol pentru recredibilizarea ziarului. As putea sa va banuiesc ca incercati " sa dregeti busuiocul " si prin credibilitatea dvs ( sau complicitate )sa faceti credibil si ziarul. Dvs va faceti port drapelul zirului Adevarul si va jucati credibilitatea. Asa s-a intimplat si in cazul lui Hurezeanu. A reusit pentru un timp sa tulbure mintile oamenilor.Sincer, nu stiu ce sa cred despre dvs.

19. critici voi

adăugat de jemand la data de 17 septembrie 2009 00:05:48


nu cementez, dar nu ma pot abtine sa nu remarc ca sunt unii pe aici care si-au facut o profesiune din a fi contra desi la rigoare...nu au nimic a spune...

20. multumim, dle Plesu

adăugat de adriana v. la data de 18 septembrie 2009 13:35:01


Ma bucur ca v-am putut \\\"auzi\\\" vocea, chiar si in Adevarul.Mi-ar placea sa va aud pe dvs si pe altii sustinandu-l mai \\\"afisat\\\" pe HR Patatapievici, pentru ca mi se pare ca il lasati cam singur in fata unei agresivitati halucinante...

21. Ganduri

adăugat de Jack H la data de 23 septembrie 2009 07:21:26


Generate de ultimul punct al articolului:
Un fenomen social ( cultura, religie, ...) institutionalizat isi pierde esenta. Mai este marele preot (papa, intii statatorul Bisericii Ortodoxe, ...) reprezentatntul divinitatii, omul prin care Dumnezeu vorbeste celor multi, sau este administratorul patrimoniului pe care fenomenul social, devenit institutie, l-a acumulat in timp ?


 
 

 
 
© Dilema Veche 2006 - Toate drepturile rezervate