| |
 LA FAȚA LOCULUI |
|
Denis CENUȘĂ
Reglementarea transnistreană – cu UE, dar nu fără Rusia –
Intenția guvernării liberal-democrate de a realiza un parteneriat strategic cu Rusia este supusă testării de la bun început, ca urmare a reintroducerii în discuție a problemei transnistrene.
Reluarea demersului privind evacuarea trupelor ruse staționate pe malul stîng al Nistrului, combinată cu animarea discuțiilor despre atragerea Uniunii Europene în procesul de pacificare în regiunea transnistreană, poate produce efecte nefaste asupra dialogului dintre Chișinău și Moscova. Evoluția ulterioară va depinde însă foarte mult de nivelul de conjugare a acțiunilor Chișinăului cu cele ale actorilor formatului „5+2“, precum și de comportamentul individual al acestora.
Interesele Tiraspolului
Cursul ulterior în relațiile Rusiei cu Republica Moldova și invers va fi determinat în mod covîrșitor de negocierile în problema transnistreană. Chiar dacă noua guvernare de la Chișinău va încerca să profite de conjunctura internațională și regională, pentru a contribui la relansarea negocierilor cu Moscova, Tiraspolul se va împotrivi acestei idei, invocînd existența incomodei legi privind statutul special al raioanelor de est ale Republicii Moldova (2005), dar și apropierea dintre cele două maluri ale Prutului. Gradul de ostilitate a regimului lui Smirnov este dictat și de faptul că noua clasă politică moldoveană încearcă revizuirea rolului forțelor ruse de pacificare, criticate pentru ineficiență. Înlocuirea forțelor ruse de menținere a păcii cu o misiune internațională, alcătuită din occidentali, nu este agreată de Tiraspol, care deocamdată evită asemenea discuții pînă la obținerea unei soluții politice finale, însă stopată de administrația „separatistă“ cu participarea activă sau pasivă a Moscovei.
Pe de altă parte, sentimentul de dispreț anterior exprimat de regimul lui Smirnov față de comuniștii lui Voronin nu este transferat și asupra noii guvernări. În primul rînd, orice mișcare politică a liberal-democraților favorabili României justifică existența regimului „smirnovist“, din punctul de vedere al adepților independenței regiunii transnistrene față de Republica Molodova. În al doilea rînd, activitatea liberal-democraților va contribui la demararea de diverse proiecte finanțate din bani occidentali (UE, SUA sau instituții financiare internaționale), care vor cuprinde nemijlocit și malul stîng al Nistrului confruntat serios cu dificultățile crizei economico-financiare mondiale.
Din atitudinea și retorica Moscovei formulate în cadrul întrevederii de la Viena a mediatorilor și observatorilor formatului „5+2“ (6 octombrie) și a summit-ului CSI de la Chișinău (9 octombrie) reiese clar linia comportamentală a Tiraspolului „separatist și pro-rus“ față de Chișinăul „liberal-democrat și pro-român“.
Misiunea „imposibilă“ a UE/Occidentului?
Tenacitatea cu care Alianța pentru Integrare Europeană întreprinde măsuri proactive în vederea energizării procesului de integrare europeană (din care face parte și soluționarea problemei transnistrene) a găsit deja sprijin din partea Bruxelles-ului și a actualei președinții suedeze a UE. În asemenea condiții, Chișinăul speră să obțină bunăvoința UE în privința aplanării conflictului separatist.
Tendințele înregistrate recent în regiune formează un cadru valabil pentru oferte și tranzacții între marii actori internaționali. „Încălzirea“ relațiilor ruso-americane condiționată de abandonarea proiectului privind montarea elementelor scutului antirachetă americană în Polonia și Cehia, atingerea unor poziții simetrice în dosarul iranian, receptivitatea ridicată a NATO față de Rusia (dar nu și în dezbaterile privind parcursul euro-atlantic al Ucrainei și Georgiei) etc. asigură un nivel de cooperare potrivit pentru încurajarea negocierilor în problema transnistreană. Aceasta se datorează deopotrivă și susținerii tot mai largi a ideii înființării arhitecturii pan-europene propuse de Medvedev printre statele europene.
Totodată, numeroasele antagonisme generate de condamnarea crimelor comise de puterea sovietică, de către o serie de state europene (inclusiv în cadrul OSCE), și opoziția rusă fermă față de acestea pot altera indirect climatul politic și diplomatic al interacțiunilor Rusiei cu exponenții occidentali, inclusiv în contextul mecanismului de negocieri în chestiunea transnistreană. Între timp, lipsa de reacție solidă din partea Moscovei vizavi de prozelitismul forțelor liberal-democrate în privința eliminării potențialului militar rusesc din regiunea transnistreană și înlocuirii cu „misiunea internațională“ denotă o nepăsare a autorităților ruse față de inițiativa Chișinăului.
Punctele forte pe care se bazează Rusia în această problemă țin însă de experiența misiunii EUBAM (funcțional din 2005), care nu este activă pe teritoriul transnistrean, întîmpinînd indiferență, iar în unele cazuri chiar opoziție, din partea autorităților transnistrene. De asemenea, convingerea părții ruse rezultă din activitatea restrînsă a Misiunii UE de Monitorizare din Georgia (EUMM), care, nedînd atenție Acordului de încetare a focului semnat de Medvedev și Sarkozy (12 august 2008), nu dispune de acces liber în Abhazia și Raionul Țhinvali. Prin urmare, atît EUBAM din Republica Molodova, cît și EUMM în Georgia relevă un handicap al europenilor de a acționa în zonele conflictelor „înghețate“ și „dezghețate“ din spațiul postsovietic, inclusiv din Republica Molodova.
În general, tocmai gradul avansat de suveranitate și independență al regimului de la Tiraspol, susținut și controlat de Kremlin, constituie principalul obstacol în vederea schimbării componenței pacificatorilor ruși de pe malul stîng al Nistrului, inclusiv din contul Uniunii Europene. De aceea, guvernarea liberal-democrată urmează să elaboreze un plan strategic amplu pentru reglementarea transnistreană, care să integreze viziunile partenerilor occidentali, dar și ale Rusiei, și să prevadă înlocuirea contingentului rus de menținere a păcii sau cel puțin primenirea lui cu polițiști europeni, la faza inițială a negocierilor reînnoite (în concordanță cu clauzele constituționale și acordurile internaționale).
toate câmpurile sunt obligatorii
Acest articol are 1 comentarii.
1. suveranitate,UE?GAZ
adăugat de CID la data de 18 octombrie 2009 21:09:14
Ce suveranitate,ce UE ? E de ajuns sa se joace putin Putin cu robinetul de gaz si Europa e aproape blocata !!!
|
|
|
|
