Începutul şi ne-sfîrşitul operei

Publicat în Dilema Veche nr. 677 din 9-15 februarie 2017
Începutul şi ne sfîrşitul operei jpeg

Două expoziţii la două capete ale lumii îşi răspund: „L’Ineffacé“ la Institutul Memorii ale Editurii Contemporane (IMEC) în Normandia şi Unfinished la MoMA din New York. Ele rezonează şi invită la o meditaţie inspirată de conceptele care le inspiră: gîndirea unei expoziţii persistă uneori dincolo de operele expuse, mai ales atunci cînd acestea nu sînt exemplare. Nu pot să uit nici descoperirea Vanităţilor, nici pe aceea a cabinetelor de curiozităţi sau a peisajelor alegorice. Nuclee figurative se constituie şi persistă mnemonic, devin repere… precum cele două revelaţii recente.

În Normandia, o splendidă mînăstire abandonată a fost convertită în adăpost al arhivelor aparţinînd protagoniştilor literaturii moderne, de la Artaud la ­Barthes şi de la Genet la Duras sau atîţia alţii. Aici am răsfoit mai demult carnetele lui Patrice Chéreau sau am consultat paginile lui Alain Robbe-Grillet. De astă dată, un eseist inspirat, Jean-Chris­tophe Bailly, invită la o călătorie în arhivele „episodice“ ale creatorilor pornind de la petice de hîrtie disparate, de la foi nervos înnegrite, de la ceea ce captează „gîndirea“ în act – acea „work in progress“ proprie unui artist. Peregrinam în sala centrală a mînăstirii oprindu-ne în faţa a ceea ce nu marchează încă debutul unei opere, ci presimțirea ei şi perspectiva programului ce abia se întrevede. Căutarea unui titlu la Maurice Pons, organizarea unei structuri la Michel Vinaver… E schiţa unui început. Ici şi colo, savant dispuse, pagini rupte care se ataşează acestui concept ce prezidează expoziţia: „l’ineffacé“ – „neștersul“. El capătă azi sensul unei persistențe ce evocă o altă epocă, abandonată, aceea a hîrtiei manuscris şi nu a actualelor ecrane translucide refractare unor asemenea inscripţii fugitive, disparate. Ecranele uitării şi ale dispariţiei. O simplă manevră greşită, ca a mea odată, de tristă amintire, ne face să pierdem imagini unice sau scrisori rare. „L’ineffacé“ – reziduu al mîinii care scrie şi al inspiraţiei care îşi gravează fulgerarea instantanee.

Aceste reziduuri poetice dispuse conform criteriilor unei compoziţii muzicale, dansante chiar, seduc şi prin eteroclitul lor, căci ele, adesea, pe aceeaşi foaie, conjugă litere și desene, versuri şi cercuri. Ele atestă o ezitare preliminară şi o incertitudine de poziţionare: gîndim în vorbe şi figuri totodată. Van Gogh nu-i expedia oare lui Theo epistole unde desenul restituia grafic pictura pe care tocmai o terminase şi pe care, la rîndul lor, cuvintele o descriau cu o pasiune febrilă? Procesul intentat, pe bună dreptate, de către urmașii lui Artaud editoarei operelor complete, ­Paule Thévenin, viza tocmai excluderea din manuscrise a imaginilor creionate: manuscrise invalide, amputate! Yannis Kokkos, prezent în expoziţia normandă, mi-a expediat misive pe care le-am înrămat tocmai pentru că aliau cuvîntul şi crochiul. Exemplele abundă. Şi de aceea termenul folosit de Walter Benjamin le convine: „imagini de gîndire“. Gîndire în mişcare, gîndire care se caută şi îşi descoperă expresia în gestaţie ca pe pagina unui carnet aparţinînd unui pictor japonez din secolul al XVIII-lea: fără frontiere, artistul migrează de la notaţia plastică la caligrafia clasică. Metaforă a indeciziei de moment, a călătoriei ce nu-şi suspendă dinamica, ci, dimpotrivă, şi-o asumă explicit.

Circulînd aici, ca şi mai demult în spaţiul legendar al Fundaţiei Bodmer de la Geneva, unde se acumulează manuscrise din alte vremuri, de la Galilei la Tolstoi, de la Cehov la Kafka, fără nici o expertiză savant grafologică, o convingere mi se impune: privindu-le, sîntem confruntaţi cu adevărate „embleme de identitate“. Ele nu permit revelarea unor vocaţii secrete şi nici nu invită la analize poliţiste, nu, ele ne indică pulsiunea unui act, modul de a-l exersa, de a-l împlini mereu în aceleaşi condiţii, nedeviind de la focarul central ce-l defineşte pe fiecare artist. Privesc rîndurile nevrotic microscopice ale lui Walter Benjamin sau ale lui Philippe Lacoue-La­barthe care, nici unul, nu lasă un milimetru de pagină gol. Horror vacui e aici absolută. Iată un mod de a-ți organiza gîndirea, de a o formaliza fără a menaja nici un centimetru disponibil! Scriitura miniaturală, aproape caligrafiată obsesiv, mi se pare a fi o constantă generală. În schimb, pe manuscrisele lui Mozart notele se înscriu precipitat ca şi cum opera pe cale să se creeze impune un ritm atît de veloce că mîna nu-l poate urmări. De aceea soţia îi va recopia creaţiile, la fel ca soția lui ­Bach sau a lui Dostoievski. Un manuscris al lui Adamov expune, dimpotrivă, dezordinea artistului agitat, în timp ce o pagină a lui Barthes, îngrijit caligrafiată, îi confirmă liniştea interioară. Şi cum să nu ţi se înlăcrimeze ochii privind o bucată de hîrtie ascunsă în pantalonul de puşcăriaş al lui Genet, care reia răspunsul de o demnitate exemplară al lui Mozart, cînd, după premiera la Don Giovanni, împăratul îi spune condescendent: „Prea multe note“? „Nici una în plus, sire“, îi răspunde muzicianul pe care Genet, acuzat şi el de „abuz de cuvinte“, şi-l adoptă ca aliat. „Precizia, mereu precizia“, conchide autorul Cameristelor.

La New York, la MoMA, sînt reunite, sub vocabula „unfinished“, opere plasate sub semnul „ne-sfîrşitului“, al neterminării ca program sau condiţie. Opere care rămîn deschise, adevărate „bouches d’ombre“ capabile să respire tocmai pentru că sînt nedesăvîrşite. Nu eşecuri, ci dimpotrivă, realizări suspendate al căror orizont nu se închide. De la Leonardo şi Michelangelo la Delacroix sau Picasso, spaţiile incomplete, figurile nedesăvîrşite, siluetele doar schiţate captivează ochiul şi atestă totodată întreruperea creaţiei, dar şi umanitatea artistului. Umanitate ce-şi recunoaşte fie oboseala, fie melancolia ce-i interzic să continue. În „ne-sfîrşirea“ operei îi putem recunoaşte prezenţa, îi putem resimţi îndoiala cronică sau abandonul accidental. Creator prezent dincolo de semnătura obişnuită, sistematic depusă pe pînză sau înscrisă pe piatră. În teatru, Woyzeck de Büchner nu e oare textul cel mai modern tocmai pentru că e… neterminat? Iar simfonia lui Schubert nu ne atrage tocmai graţie titlului ce-i atestă condiţia: „neterminată“? Şi cum să nu evoc scena în care Jacques Copeau, admirator al marelui reformator Gordon Craig, asistă la defilarea schiţelor pe care acesta i le prezintă însoţite de un unic comentariu obsesiv: „Neterminat“. „Ne-sfîrşitul“ defineşte un statut particular al operelor, dar astfel e şi proba unei relaţii cu opera rămasă „deschisă“, pentru a relua vechea formulă a lui Umberto Eco.

Artistul academic s-a distins secole de a rîndul prin dorinţa de a „sfîrşi“ opera, dar a o sfîrşi, spunea Nathalie Sarraute, printr-un joc de cuvinte, înseamnă şi a o „omorî“. „Achever“ – a termina şi a ucide, reunite în acelaşi cuvînt! Neterminarea prezervă mişcarea, salvează libertatea şi solicită spectatorul sau privitorul la un efort de completare. Cea mai misterioasă piesă a lui Pirandello nu rămîne Uriaşii munţilor, al cărei ultim act lipseşte? Concluzia ne revine nouă să o formulăm. Lui Pirandello i-a fost imposibil.

Dacă iubesc statuile rănite de timp, cu braţe rupte sau marcate de cicatrici definitive, e şi pentru că ele suscită sentimentul de „ne-sfîrşit“ produs nu de artist, ci de ravagiile timpului. Odată, demult, erau perfecte, dar ulterior, azi, sînt crăpate, rănite, desfigurate. „Cît de banală ar fi Venus din Milo integrală!“, îmi zic adesea. Recent am cumpărat o asemenea Fecioară grav mutilată. Şi, privind-o, înţeleg că Timpul, anonim, impersonal, şi nu sculptorul i-a permis să ajungă la acest „unfinished“ degajat de constrîngerile crispante ale perfecţiunii. Lui îi mulţumesc.

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cea mai recentă carte publicată este Parisul personal. Familia din Rivoli 18, Editura Nemira.

Foto: Picasso, Portrait d'Olga

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.