La Maison rouge sau arta ca experienţă

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
La Maison rouge sau arta ca experienţă jpeg

La Maison rouge, „Casa roşie“ – această denumire evocă un loc însîngerat, un loc „macbethian“ bîntuit de apariţii, un refugiu periculos. Numele ales acum cîţiva ani pentru un nou spaţiu parizian consacrat unor expoziţii neobişnuite îmi evocă de fiecare dată „casa“ din Neînţelegerea lui Camus, casa situată în pustietate, izolată, unde fiul ce revine pentru a-şi regăsi mama şi sora va fi ucis dintr-o inadvertenţă. Un spaţiu propice crimei. Un spaţiu unde asasinatele sînt posibile şi insecuritatea este permanentă. La Maison rouge din Paris, alături de Bastilia, confirmă, pe plan estetic, presentimentul de fiecare dată reactualizat că aici sîntem confruntaţi cu mărturiile extreme ale artei: nu opere, ci experienţe. Experienţe produse de artişti bolnavi psihic, cu expresii „dincolo de artă“, cu manifestarea durerii în ce are ea mai insuportabil. La Maison rouge e un loc al excesului. Azi mă gîndesc cu tristeţe că acest loc exemplar va dispărea în 2018, prin decizia lui Antoine de Galbert, care l-a creat. De ce? Poate din convingerea că trebuie să se pună capăt unei aventuri radicale care nu se poate eterniza și nici domestici: nimic mai străin acestui spaţiu decît temperarea angajării. Aici, mai mult ca oriunde, îmi amintesc de celebra frază biblică citată de Grotowski: „Pentru că nu eşti nici cald, nici rece, ci călduţ, te vomit“. La Maison rouge a fost un loc incendiar unde jăraticul n-a fost nicicînd stins.

Înainte de a se închide sîntem invitaţi la două experienţe unice, două manifestări care, dincolo de o identitate personală, dezvăluie amploarea unei tragedii colective a unui popor, a unei rase. Artistul, anonim sau individual, se constituie în mesager al comunităţii căreia îi aparţine. Şi tocmai această asociere între un destin colectiv şi o operă personală tulbură acum, căci, fără protecţii, arta se converteşte în experienţă biografică dublă, a artistului şi totodată a privitorului. Cînd am părăsit La Maison rouge am răsfoit un album cu instalaţii moderne inspirate de Marcel Duchamp şi, privindu-le, după mărturiile tragice al căror martor fusesem, am înţeles de ce le detest: opere sterile, neutre, opere unde artistul se protejează şi cultivă distanţa securizantă.

Cum să nu-mi pară indecent de reci şi „inteligente“ – le ştiu argumentele! – în raport cu opera unei pictoriţe rome, Ceija Stojka (1933-2013), revelată acum, artistă care, copil fiind, a trăit infernul lagărelor de concentrare? Ea restituie mai întîi amintirile „boeme“ ale poporului său în împrejurimile Vienei graţie unor imagini ludice şi luminoase – o exaltare a vieţii nomade şi comunitare –, unde energia cromatică şi simplitatea apariţiilor o afiliază marilor pictori naivi, de la Douanier Rousseau la artiştii din şcoala sîrbă. Copaci în floare, cîmpii înverzite, dansuri şi muzică… Timpul de altădată. Un proustianism paradiziac. Apoi intervin reprezentările lagărelor cu svastici emblematice şi corbi care înnegresc orizontul, ca în ultimul tablou al lui Van Gogh: prezenţa iminentă a morţii. Acestor imagini, pe spatele operelor, Ceija Stojka le adaugă adevărate poeme ale martiriului îndurat din partea soldaţilor germani care „urlau încît şi lui Satan i s-ar fi făcut frică“, iar poliţistele pudrate şi blonde impuneau inumane constrîngeri umilitoare: cuvintele se asociază imaginilor. Împreună, ele atestă oroarea trăită. Şi cum să rămîi insensibil la povestea fetiţei Ceija, căreia mama ei îi arată ascunderea printre morţi ca soluţie de salvare sau, mai teribil încă, la amintirea soldaţilor americani în lacrimi, îngroziţi de amploarea masacrului nebănuit pe care l descoperă tragic surprinşi, soldaţi derutaţi pe care supraviețuitorii din lagăre îi consolau? Dar artista de azi se revoltă cînd află că pe locul unui lagăr de odinioară se construieşte un complex alimentar, şi atunci ea îşi imploră „morţii“ să se trezească pentru ca nemţii să nu-i uite.

img 9083 jpg jpeg

Pe de altă parte, pictoriţa romă propune imagini mai puţin epice, imagini emblematice, imagini sintetice al căror impact are puterea unui şoc, ca în pînza unde coexistă o iluminare stranie a lumii şi un braţ pe care observăm cifra tatuată a prizonierului. Se afirmă astfel un raport violent între dereglarea cosmică şi tragedia istorică. Sau cum să nu citez ochiul ce se deschide îngrozit pentru a explora masacrul uman? Supraveghere cosmică. Nu divină, ci doar manifestare simbolică a nevoii de încredere că cineva „vede“ ce se petrece între oameni.

În sălile vecine de la Maison rouge sîntem invitaţi la întîlnirea cu o figură inedită, Păpuşa neagră, şi ea o expresie a durerii, dar difuză, asociată condiţiei subalterne, devalorizante a comunităţilor negre din America. Păpușa e un dublu oferit copilului care se identifică cu ea şi o transformă în partener de coexistență ludică. În lume s-a impus imperialismul păpuşii albe, valorizată şi difuzată planetar, încît a sfîrşit prin a se constitui în partenerul electiv al fetiţelor de oriunde. Şi totuşi, descoperim aici, a existat şi o păpuşă neagră, păpuşa concepută şi cusută de dădace care se proiectau pe ele însele în aceste forme primitive, arhaice, aproape mitice. Ele sînt o expresie a unor femei adulte ce-şi afirmau identitatea în mod secret, anonim: păpuşi ale excluderii. Şi cum să nu le resimţim tragedia aflînd care le-a fost soarta, căci toate au fost marginalizate, uitate, sacrificate: în testele la care au fost supuşi copiii, pînă şi fetiţele negre alegeau „păpuşa albă“ ca alter ego. Alienare angajată de la cea mai fragedă vîrstă.

Privesc lumea păpuşilor negre şi îi resimt energia subterană, căci ele nu sînt decorative, ci dimpotrivă, încărcate cu o energie străină păpuşilor albe. Adevărate expresii rituale exilate într-o lume albă, dar identificabile ici şi colo în vechi fotografii de familie care le-au păstrat urma. Şi cum să nu rămîn nemișcat, îndelung, în faţa unei păpuşi „mascate“ – păpuşa albă cu obraji roz şi zîmbet pe buze, care se dismulează în spatele unei măşti de păpuşă neagră? Imagine ce pare împrumutată din Negrii de Jean Genet, dar aici totul e invers: păpuşa albă tinde să se ascundă sub masca neagră şi nu invers, ca personajele din piesa celebră. Lor le semăna Michael Jackson, care, negru fiind, voia să se „albească“. Mai simpatică îmi e păpuşa de la Maison rouge.

În faţa acestor tablouri şi păpuşi reunite am resimţit impactul artei ca experienţă. Aşa cum, cîteva zile mai devreme, văzînd ultimul spectacol semnat de Peter Brook, Prizonierul, mi s-a revelat că doar asemenea întîlniri se convertesc în amprente defintive, numai ele nu se uită. Şi poate de aceea m-am gîndit – şi, sper, l am înţeles din nou, mai bine, mai adînc – la Artaud, cel care a visat la spectacol ca la un „eveniment unic“. La Maison rouge auzeam ecoul profeţiilor strangulate.

P.S. O coincidenţă: La Maison Victor Hugo a organizat o expoziţie de artă brută, artă a bolnavilor ce îşi caută o şansă de acces la lumină prin desen şi culoare. Raţiunea naufragiată se revelează aici ca un univers fascinant tocmai pentru că e lipsit de repere. Şi totodată ca un apel la salvare – pasageră! – prin artă. Naziştii aveau să-i ucidă fiindcă erau „nedemni“ de societatea ariană şi sănătoasă pe care o proiectau. 

George Banu este eseist şi critic de teatru. Cele mai recente lucrări publicate: Scena lumii, anii Dilemei (Editura Polirom, 2017) și Ușa, o geografie intimă (Editura Nemira, 2017).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.