Claudiu CONSTANTINESCU | Pe de altă carte

Deodată în adîncul pădurii

● Amos Oz, Deodată în adîncul pădurii, traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin, Colecţia „Cartea de pe noptieră“, Editura Humanitas, 2010.

Amos Oz, om serios, „la casa lui“ în literatura importantă, premiat din toate direcţiile (cînd cea natal-israeliană, cînd franceză, italiană, germană sau românească), trage brusc de peste lucruri vălul sobru şi adult, şi trînteşte această povestioară ca pentru copii. Ce s-o fi întîmplat? Să fie un reflex al vîrstei (autorul avea vreo 65 de ani cînd a publicat, în 2005, povestea)? Să fie o pornire nostalgică, de fost agricultor şi fost profesor (îndeletnicirile scriitorului în tinereţe, cît a locuit într-un kibbutz)? 

Reflex, toană, joc, experiment sau ce-o fi, cert e că Deodată în adîncul pădurii te vrăjeşte ca o poveste sadea, cu mistere, tîlcuri şi miere în glas – adică, în general, cu ceea ce aţi aştepta mai bun de la o combinaţie de thriller, reverie şi fabulă înţeleaptă. E o poveste de trezit, nu de adormit, căci ea trezeşte vrăjitorul din Oz (din Amos Oz) pentru a deştepta copilul din cititor, cu toate semnele lui de autentificare, de la imaginaţia frenetică pînă la buba din genunchi şi mucul verde de uimire. 

Punctul de pornire: un sat dintr-un capăt de lume, trăind în „tăcere şi tristeţe“ după ce a fost părăsit, în chip misterios, de toate necuvîntătoarele. E mai „curat“ aşa, dar nu prea e în firea lucrurilor, aşa că doi copii o vor porni prin păduri, să vadă ce şi cum. O să vă surprindă traseul lor, o să vă placă personajele (bătrînii sînt fabuloşi), la fel şi meditaţia despre selecţia „naturală“ prin luatul în batjocură sau – joc al jocului! – despre atributele lingvistice cu care sînt înzestrate aici animalele, vorbitoare de mîţolă, dulăiască, vrăbiană, caluină sau vacheză.

2 comentarii 685 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 337, 29 iulie - 4 august 2010

vrăjitorul Puterii

Amos Klausner, schimbîndu-şi numele în Oz = "putere" ne-a cam lămurit la ce tînjeşte. A participat la intervenţii armate, a cochetat cu puterea israeliană. Shimon Perez intenţionase chiar să-l desemneze ca succesor.
Treaba lui , pînă la urmă. Pe mine nu m-a convins nici ca scriitor- e lipsit de viziune şi originalitate, e plicticos şi miorlăit - şi nici măcar prin ambiţii care-i depăşesc cu mult intelectul. Prefer Macondo-ul lui Marquez paradisului ozian.

Nici povestioara si nici poveste de trezit

Nu inteleg de ce autorul criticii de mai sus a folosit acest mod "glumet" de a scrie despre Amos Oz: "om serios, la casa lui in literatura importanta", care "tranteste din reflex, toana, joc sau experiment o povestioara ca pentru copii" , dar nu o poveste de adormit ci una de trezit. "Deodata in adancul padurii" este o poveste despre paradisul pierdut printr-o vina colectiva, despre incapacitatea de a vorbi despre trecut si despre un prezent terorizat de frica. Este in acelasi timp povestea unei minunate prietenii dintre doi copii, Doi copii care readuc in satul lor paradisul risipind vraja ce l- a distrus.

PUBLICITATE

Cu ochii în 3,14

● Din tot ce am auzit săptămîna trecută, nici o idee nu m-a zguduit ca aceea încredinţată lui Laurenţiu Ungureanu, de la Adevărul, de către pensionarul Simion Avram, adică fostul clovn Siminică, celebrul Siminică: „Acum nu mai e circ… a dispărut de tot clovnul adevărat“. Am repetat aceste cuvinte, căci aveam de ce, de cîteva ori pe zi. (R. C.)

● S-ar putea să încalc legea privind protecţia datelor personale – nu ştiu. S-ar putea să scrie Cristian Ghinea (încă) un articol foarte bun pe tema asta, precum cel despre Orange – nu ştiu. Dar simt nevoia să vă împărtăşesc textul celui mai nou spam pe care l-am primit (desigur, în semitraducerea automată pe care o oferă Internetu’): „Hi, doar a decis să se cunoască nu veţi fi un fel surprised. If de tine, atunci poate doriţi să ştiţi (lurita_4life@yahoo.in). cu dragoste. lurita“. Ahhh, Lurita…(M. V.)

● Săptămîna trecută, Adrian Păunescu urla pe Realitatea TV despre „mizeria“ sistemului care permite moartea bebeluşilor în maternităţi. Cum omul ştie cîte ceva şi despre sistemul care permite uciderea oamenilor în trafic, l-am ascultat cu atenţie. (M. C.)

citiţi

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU

Cu mortu' prin mahala

Cu mortu' prin mahala

 În vremuri de demult, moartea era prezentă mai abitir decît astăzi. Sărăcia norodului îi accentua vizibilitatea, căci de murit nu-i mare filozofie, îngropăciunea îi miza, şi sărindarele, şi riturile alea funerare, şi… Uliţele, maidanele, şanţurile ascundeau deseori cadavrele celor rătăciţi în viaţă; cerşetori, vagabonzi sau doar calici care „adormeau“ pentru vecie uneori pe cîmpuri, alteori pe la porţile unora. 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI