„Ne putem simți în exil, din motive diferite, în propria patrie“ – interviu cu Laura T. ILEA

Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
„Ne putem simți în exil, din motive diferite, în propria patrie“ – interviu cu Laura T  ILEA jpeg

După un roman şi un volum de proză scurtă publicate în Franţa la editura L’Harmattan, noul roman al prozatoarei Laura T. Ilea, Cartografia lumii de dincolo, a apărut anul acesta la Editura Humanitas. 

V-aş propune să începem discuția noastră cu un quiz asupra titlului cărții: Cartografia lumii de dincolo. Dacă ar fi să alegeți din aceste patru semnificații legate de ideea de voiaj, pe care le-aţi prefera și în ce ordine: călătorie, periplu, odisee, traversare?

Le-aș alege în ordinea următoare: în primul rînd traversare, pentru că aceasta implică imediat ideea celor două extremități de traversat – două spații care în principiu se exclud, dar care trebuie să-și găsească un numitor comun. Apoi aș alege călătoria, pentru nonșalanța termenului. Voiajul presupune și această formă de deresponsabilizare specifică oricărei călătorii, momentului în care aruncăm în urmă greutatea vieții noastre de zi cu zi și ne îndreptăm, dezgoliți și lejeri, înspre noi spații de explorat. Apoi l-aș numi odisee pentru că, bănuiesc, un voiaj presupune inevitabil și acest gest viguros de cucerire a unui nou spațiu, chiar cu prețul de a-ți lăsa acolo pielea, iluziile și amintirile, cum i s-a întîmplat desigur celui de la care provine acest nume. Și, nu în cele din urmă, periplu, adică încercuire, revenire uneori obsesivă asupra acelorași curiozități, repere, redefinire, replonjare.

De unde nevoia scrierii acestui roman pe care îl calificaţi, în primă instanță, drept traversare?

De la traversarea însăși. Eu însămi am traversat spații divergente în decursul a douăzeci de ani. Însă romanul nu e neapărat o biografie. El presupune în egală măsură traversările succesive ale mai multor personaje: traversări spațiale pentru că frontierele devin poroase, traversări între arhaic și futurist, între viață și încercarea de domesticire a morții, între barbarie și civilizație și invers, între aparenta civilizație și barbarie.

Cred, așadar, că romanul s-a născut din nevoia imperioasă pe care am resimțit-o la cîțiva ani de la aterizarea pe continentul american – în Canada, patria mea de adopție – de a îmi inventa una, dacă nu mai multe vieți paralele. De a afla ce s ar fi întîmplat dacă… dacă m-aș fi urcat pe un vapor într-o bună zi, ca personajul Daria, bunica Amaliei, și mi-aș fi condus viața după premoniții, prohibiții, iubiri care schimbă destinul, basme ale tinereții fără bătrînețe care, odată trecută frontiera înapoi, în trecut, aduc deza­gregarea și colapsul memoriei. Dacă m aș fi pus în pielea Anei Aman, cea care perpetua mitice rețete ale întineririi și se opunea cu vehemență chirurgiei plastice, și care a înfruntat-o, la fel de mitic, pe președinta consiliului științelor, obsedată, precum sonatul ei soț, de doctrina nemuririi în veac a ideologiei în care credeau. Ce s-ar fi întîmplat dacă m-aș fi pus în pielea lui Johannes Müller, un german de origine română care conduce un institut de geriatrie la Aachen și care vrea să-și inițieze pacienții în turismul ludic, dar și atroce al morții. Iată, așadar, cîteva personaje care sînt urmărite de ideea tinereții fără bătrînețe, fie prin proiectele lor extravagante, fie prin dorința de a lărgi limitele lumii vizibile înspre cartografierea lumii de dincolo.

768 15 1 jpg jpeg

Romanul este dominat de figura Amaliei. Este această fată care vine dintr-un sat transilvănean, traversînd meridianele, o dezrădăcinată?

Nu, nu cred că este o dezrădăcinată. La fel de dezrădăcinată părea a fi și în satul ei de la poalele muntelui Găina unde supraviețuise un ritual arhaic de măritiș. Ritualul pe care îl descriu acolo nu e decît tangențial românesc – romanul meu nu e un studiu de etnografie. El e împrumutat din stepele Asiei, dar ceea ce mă interesează, prin violența lui, este de a pune în evidență faptul că ne putem simți la fel de nefamiliari într-o lume care aparent pare familiară. Că ne putem simți în exil, din motive diferite, în propria patrie. Și că aceasta este o condiție pe care nu se poate să nu o simțim de-a lungul vieții. Fie că sîntem confortabili, fie că ne aflăm într-o situație care adîncește și mai mult acest aspect fundamental al condiției umane – odiseea recuperării de sine trece uneori, inevitabil, prin ani de rătăciri departe de casă.

Odiseu, pentru că tot am vorbit de el la început, nu era un dezrădăcinat. Era un om care fusese condus prin forța destinului înspre un război care nu îi aparținea sau care îl privea doar prin apartenența la neamul grec. După care, pentru a-și recăpăta Ithaca natală, are nevoie de explorarea lumii de aici și a celei de dincolo, de rătăciri, ciclopi, Circe, Calypso și sirene-harpii, pentru a ajunge în sfîrșit acasă. Eu nu vorbesc despre dezrădăcinare, ci despre călătorie.

Și asta îmi vine poate de la exploratorii spațiului pe care am învățat să-i iubesc în America și pentru care călătoria reprezintă o stare de a fi și nu o pierdere de sine: Dany Laferrière în Enigma întoarcerii, unde recuperarea memoriei tatălui se face prin voiajul mai întîi prin ținuturile înghețate ale Canadei, iar apoi prin cele sufocante ale Haitiului. Catherine Mavrikakis, care în Balada lui Ali Baba poartă urna tatălui mort pînă în sudul Statelor Unite, la Key West. Să nu mai vorbim de Jack Kerouac, care apare în mod explicit în carte. De Divisadero al lui Michael Ondaatje, de Palatul lunii al lui Paul Auster, care se termină cu o străbatere a Americii de la est la vest, aparent fără un motiv anume.

Asta am învățat cred pe continentul american: că nu există cunoaștere, întoarcere în trecut sau proiecție în viitor fără mișcare. De aceea personajele mele sînt mereu în mișcare. Deci, pentru a răspunde la întrebare, nu, nu e vorba de dezrădăcinare.

Vă propun să ne oprim la personajul Johannes Müller. Ce ne puteţi spune despre utopia acestui om?

Utopia acestui om este cea de a-i iniția pe cei care se prezintă la institutul lui în tainele morții. În afara misteriilor mai vechi, a religiilor mai noi și a misticismelor dintotdeauna, nu există prea multe căi de inițiere în aceste taine, în lumea în care trăim. E ușor de vorbit despre laicitate sau despre proiecțiile pozitiviste ale lui Yuval Noah Harari atunci cînd vorbește despre dreptul la nemurire, cît se poate de tehnologic, specific vremii noastre. Laicitatea înseamnă separarea laicului de religios, care funcționează atîta vreme cît ființa umană are perfectă autonomie, iar utopia lui Harari s ar putea foarte bine să fie realizabilă în termeni științifici, însă pentru moment acest teritoriu este încă extrem de înspăimîntător.

Nici nu știm dacă el ar trebui eradicat, a demonstrat-o Saramago în Intermitențele morții, în care a imaginat ce s-ar întîmpla dacă într-o bună zi moartea ar dispărea de pe fața pămîntului. Dar nu despre aceasta e vorba aici. Johannes Müller e un fantast, dar în același timp el e un om de știință. El este cel care a recuperat toate produsele Anei Aman (în realitate Ana Aslan), cînd aceasta le-a vîndut în Germania, după confruntarea cu președinta consiliului științelor, desigur Elena Ceaușescu. Așadar, el vrea să-și inițieze întreaga lui escadrilă, foști generali de armată, picați de la universități celebre, oameni care într-o bună zi nu mai vor să facă parte din mascarada adecvării perfecte la prestanță, strălucire și reușită socială… vrea așadar să i inițieze în regatul morții.

Și cum o face el? Înscenîndu-le toate catastrofele istorice, expunîndu-i la toate scenariile răului infuze în această lume. În felul acesta își dorește ca „flota“ lui umană să capete perspectivă metafizică, să se desprindă cumva de contingența simplului destin uman individual.

E patetic, desigur, ca orice scenariu care încearcă să iasă din cursul firesc al naturii, dar patetismul lui are și o anume noblețe tragică. La fel ca și flota lui ­„Anavital“ eșuată pe Rin și care anunță degradarea ultimă a imperiului fantasmagoric de la Aachen. Quod erat demonstrandum. Singura posibilitate de menținere a vieții, a tinereții veșnice înseamnă, așadar, posibilitatea de a te menține în flux. Orice altă formulă e sortită eșecului.

Chipul personajului Amalia poartă lumina maternității într-o lume masculină indecisă și dezertoare.

Să știi că eu admir în egală măsură această lume masculină indecisă și dezertoare. Nu vreau nicidecum să arunc o judecată morală asupra deciziei lui Armand de a se implica într-o comisie etică de decizie asupra existenței sau non-existenței uterului artificial. Nici asupra deciziei lui de a nu avea copii și de a nu participa astfel la jocul biologic al naturii. E o decizie la fel de legitimă ca și cea a Amaliei de a-și asuma rolul de mamă singură. Romanul se termină tocmai cu iminenta venire a fiului ei, cu așteptarea lui pe malul fluviului Saint-Laurent și cu intuiția femeii că acest fiu nu va cunoaște niciodată setea. Nu e așadar o teză pe care vreau s-o impun.

Atît femeile, cît și bărbații au dreptul la aventură, la non-responsabilitate. Iar în momentul în care ei devin blînzi, „non-periculoși“, iar deciziile lor nu amenință în nici un fel situații de fapt, se poate spune că au ieșit în afara circuitului lumii. Se îndreaptă înspre altceva, desigur, poate mai stabil și mai puțin haotic, însă lumea aceasta a călătoriei, a odiseei, a luat sfîrșit. Las așadar cititorului plăcerea de a alege soluția care i se pare cea mai potrivită pentru viitor. Lumea Amaliei, naturală, de asumare a maternității, chiar de una singură, sau lumea profund artificială a lui Armand, de non-asumare, de reflecție perpetuă, o lume futuristă. Eu îmi exprim doar perplexitatea în fața acestei alternative.

În clipa în care Amalia – care urmează să nască – crede că povestea ei are un sens, ea este tulburată de elucubrațiile lui Armand, cercetător-vrăjitor în domeniul ectogenezei. Este, cred eu, mesajul cel mai puternic pe care-l transmite romanul, acela al permanenței iubirii și al maternității, al corporalității, al conviețuirii bucuriei și suferinței în luptă cu o lume post-asfaltică, cum o numiţi, dezincarnată și fără control.

Acesta este unul din mesajele cărții mele. Într-adevăr, pînă la urmă cartea se termină cu iminența nașterii. Dar celălalt mesaj al cărții, poate la fel de puternic, este acela că această lume post-asfaltică, în stranietatea ei, este, în același timp, o ocazie pentru experimentele cele mai interesante. Este o lume a viitorului, în tot ce are acest viitor mai provocator. 

a consemnat Dan BURCEA

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.