Daria GHIU

01 Iunie 2010

Şi bicicletele se împuşcă, nu-i aşa?

Mi s-a părut normal ca povestea StoryMania să înceapă pentru mine cu un documentar despre biciclete. Nu pot spune clar motivul, nu am avut niciodată una. Dar ştiu bine că bicicletele au fost printre primele elemente care, sonor vorbind, m-au făcut să fiu atentă la spaţiul urban. Cu ele am făcut primele înregistrări, spectaculoase sau nu. Apoi, mi s-a părut mereu că bicicletele au viaţă, i-am apreciat pe cei care ştiu să meargă pe bicicletă şi mi-a plăcut să stau cu ei de vorbă despre asta.

Povestea bicicletelor începe de la o roată mare şi una mică. De la o şa, un cadru de lemn şi mult curaj. Porneşte de la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti şi continuă cu o istorie contemporană a bicicletelor. Roţile din lemn sau fier au devenit oţel sau fibră optică de sticlă. Bicicleta se transformă, în anumite condiţii, în tandem şi transformă un vis imposibil în realitate.

Prima poveste a bicicletelor îi are ca protagonişti pe artiştii vizuali Eduard Constantin şi Dan Perjovschi. Eduard Constantin, într-un proiect recent, a fotografiat şi cercetat sute de biciclete abandonate şi contorsionate, pe străzile Berlinului, ale Münchenului şi Bucureştiului. S-a interesat de poveştile lor şi a mers într-o „morgă” a bicicletelor. Aceeaşi idee a recuperării memoriei acestor prelungiri mecanice pe două roţi a descoperit-o artistul Dan Perjovschi, în nesfîrşitele sale drumuri la picior prin lume. Mi-a plăcut această întîlnire nespusă, între cei doi artişti români.

Vă invit să ascultaţi mai întîi această poveste despre abandon, inutil, spaţiu public, frustrări, copilărie şi „prima bicicletă”. Alături de ce doi artişti, şi o nostalgică a vechilor biciclete, descoperită în muzeul tehnic din Parcul Carol. Pe scurt, e o poveste despre „viaţa” – şi „moartea” bicicletelor în spaţiul urban.

Cea de-a doua poveste a bicicletelor e extrem de tonică şi îi are ca protagonişti pe Florin Georgescu şi pe Alex Răcănel. Primul este nevăzător şi, alături de prietenul său cel mai bun, a învăţat mersul pe bicicletă într-un tandem atipic. Aşa au pornit cei doi într-o călătorie iniţial imposibil de realizat, de sute de kilometri, pe şoselele nu întotdeauna prietenoase ale României. Pentru a milita pentru biciclete. De altfel, această a doua poveste e un altfel de manifest pentru biciclete, pentru prietenie, viaţă, calm, natură, contra unei vieţi trăite fast food-ic, în goană. Despre cei doi călători puteţi afla mai multe aici.

Toate aceste poveşti s-au născut alături de Ştefan Munteanu. El a realizat regia tehnică şi a ilustrat muzical cele două documentare: în primul rînd, cu zgomotul străzii şi al bicicletelor.

Încă un detaliu, de happy end. Acum cîteva săptămîni, am învăţat şi eu să merg pe bicicletă.

Şi bicicletele se împuşcă, nu-i aşa? - 1 by Dilema veche RRC

Şi bicicletele se împuşcă, nu-i aşa? - 2 by Dilema veche RRC

2 comentarii 674 vizualizări

Avem pretentii de la jurnalisti

Pentru ca va respect, pentru ca scrieti frumos despre realitatile mai mult sau mai putin frumoase, pentru ca nu abuzati de ridicol si nu cadeti in tentatia altor mijloace media de a utiliza senzationalul sau pseudo-senzationalul pentru a castiga cititori, va adresez rugamintera de a corecta textele inainte de publicare si din punct de vedere al corectitudinii informatiei lansate, nu numai din punct de vedere lexical si gramatical. Sa ma explic:
"Roţile din lemn sau fier au devenit oţel sau fibră optică." Nu am auzit de vreo bicicleta confectionata din fibra optica ... poate doar ca si curiozitate sub forma de macheta. In schimb cunosc suficiente marci si modele de biciclete confectiuonate din fibra de sticla. Care fibra de sticla nu are neaparat si caracteristicile fizice ale fibrei optice. Va rog sa acordati putina atentie si acestor aspecte inainte de publicarea articolelor, ar fi pacat ca demersul dumneavoastra laudabil de a creste calitatea morala si culturala a celor care va citesc sa esueze din asemenea motive oarecum inexplicabile. Multumesc.

optica de sticlă

Mulțumim, am corectat.

PUBLICITATE

Cu ochii-n 3,14

● Printre cîştigătorii ultimului concurs al CNC se numără Sergiu Nicolaescu şi Geo Saizescu, cu proiectele Ultimul corupt al României, respectiv A doua şansă. Pentru că sîntem în plină criză şi banii sînt puţini, le sugerăm celor doi să facă împreună un film care să se numească A doua şansă a ultimului corupt al României. (A. P.)

● Din presa altora. Şi Le Nouvel Observateur are dosare tematice. Ultimele două numere au avut drept teme „Uriaşii gîndirii“ şi „Cum să dormi bine“. Probabil că succesiunea n-a fost întîmplătoare… (M. V.)

● Mulţumesc şi pe această cale prietenului Cristi Luca, din gaşca noastră de dilematici, pentru că mi-a dat adjectivul cel mai bucureştean în zilele codului roşu de caniculă: „o căldură nesimţită“. (R. C.)

citiţi

Maroc - arhitectura şi viaţa

Trec peste faptul că în Maroc totul este superior României, de la splendoarea arhitecturii tradiţionale la miile de kilometri de infrastructură rutieră nou-nouţă (trecînd prin bucătăria parfumată cu scorţişoară), pentru a vă conduce direct la oraşul regal Fes. Acolo vă stă la dispoziţie cea mai impresionantă secţiune de oraş vechi din această ţară, care, ca peste tot în lumea arabă, se cheamă Medina.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI