John McCain: un politician de rasă
Vestea morții senatorului John McCain a făcut turul Facebook-ului în România. A fost aproape la fel de distribuită, după subiectiva mea experiență online, ca în cazurile unor cîntăreți sau actori autohtoni – deși McCain era politician american.
De unde notorietatea în România a unei astfel de personalități de peste Ocean? La noi politica externă nu este chiar o pasiune pentru public, iar politicienii au o imagine destul de proastă. Dar fără îndoială că există și aici destule cercuri în care poziția constant pro-democratică și antitotalitară a senatorului a fost cunoscută și urmărită. Au fost și momente în care ea s-a făcut simțită și la București, cînd derapajele democratice erau semnalate de senator. În plus, John McCain a avut o imagine de politician de mare seriozitate chiar și pentru standardele americane. Ceva ce pe meleagurile noastre nu s-a mai întîlnit de mult, poate din interbelic (probabil cu unica excepție a lui Corneliu Coposu).
O dovedește „episodul fondator” al carierei sale politice. Provenind dintr-o familie de militari, McCain a luptat în războiul din Vietnam. Într-una dintre misiuni, avionul său a fost doborît, iar el a fost capturat împreună cu alți camarazi de arme de către inamici. Cînd au aflat vietnamezii susținuți de sovietici pe cine au pus mîna – bunicul și tatăl lui McCain au fost amîndoi amirali de patru stele – au vrut să îi negocieze eliberarea. Dar McCain a refuzat, și nu a plecat din captivitate decît odată cu ceilalți prizonieri americani. Întîmplarea a intrat în folclorul politic american, încît pornind de la ea, la moartea sa unii au spus că „McCain was a rare Washington figure who was liked and respected – for who he was”. Era respectat și apreciat, lucru rar la Washington, dar pentru ce fusese, nu neapărat pentru ce devenise. După război, a rămas marcat de rănile suferite, șchiopătînd apoi mulți ani. Un aghiotant al său a povestit cum într-o campanie electorală el a fost cel care l-a pieptănat odată înainte de o apariție publică: după Vietnam, senatorul nu își mai putea ridica mîinile deasupra capului.
Una dintre calitățile prin care a devenit popular chiar și printre adversarii politici a fost capacitatea de a dialoga cu cei de altă părere. McCain a fost politicianul republican care „crea punți” de negociere așa încît procesul să evolueze. La moartea sa, numeroși colegi de partid și președintele Trump au trimis familiei mesaje de compasiune, dar și democrați precum Barack Obama și Joe Biden. Ultimii au făcut pereche la funcțiile de președinte, respectiv vicepreședinte împotriva lui John McCain și Sarah Palin, la alegerile prezidențiale din 2008.
A fost momentul de vîrf al carierei politice a lui John McCain. Dar și cel în care e posibil să fi comis și cea mai mare greșeală politică – pentru că, e un truism, de greșeli nu e nimeni scutit. În dorința de a cîștiga cursa, John McCain a riscat și a decis să o coopteze pe Sarah Palin ca partener de candidatură pentru funcția de vicepreședinte. Deși populară și cu o anumită aderență la electoratul conservator, Sarah Palin avea numeroase lacune ca politician, ignoranța ei în materie de politică externă sau în alte domenii devenind în scurt timp proverbială. Din parteneriatul ei electoral cu McCain a apărut în anii următori mișcarea populistă Tea Party din zona republicană și ulterior, spun criticii, și pîrtia pentru afirmare în partid a candidaturii din 2016 a lui Donald Trump. Deși McCain și Trump s-au ciocnit la scurt timp după ce cel din urmă a devenit președinte, McCain este cel ce i-a deschis porțile în partid riscantei candidaturi antisistem a lui Donald Trump. Republicanii se gîndesc acum, după moartea lui McCain, dacă a meritat.
Foto: wikipedia
