Adina POPESCU

CNC – regulile jocului

 

 

N-am discutat cu Răzvan Georgescu în calitate de documentarist care lucrează şi este cunoscut mai degrabă în afara graniţelor ţării – filmul său, Testimonial, a fost premiat la Prix Europa 2008,  unde a cîştigat trofeul pentru cel mai bun documentar TV –, ci în calitate de membru al comisiei de selecţie la secţiunea de film documentar a concursului organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei în acest an, încercînd să pătrundem în interiorul unui sistem care a fost blamat şi contestat de-a lungul timpului, dar şi să evaluăm perspectivele filmului documentar românesc.  

Marius CHIVU | Feedbook

"Fleacurile" unui sceptic

 

 

Livius Ciocârlie este, probabil, cel mai original diarist din întreaga noastră literatură. Majoritatea cărţilor sale sînt, în fond, jurnale, un gen aproape la fel de proteic precum romanul, conturînd imaginea unui proiect scriptural autobiografic pe termen lung, singular la noi, şi prin formulă, şi prin amploare.

Claudiu CONSTANTINESCU | Pe de altă carte

Morţii vîrstnici să cedeze locul morţilor tineri

 

 

Proza aceasta din volumul Ridicole iubiri (în noua variantă: Iubiri caraghioase) are vreo 20 de pagini, dar consistenţa unui roman de talie XL. Kundera e un expert în meandrele, pliurile şi volutele naturii umane, aşa încît accidentala reîntîlnire a doi amanţi de o clipă – după 15 ani în care cei doi nu s-au mai văzut, fiecare îndeletnicindu-se, în stilul său, cu propria îmbătrînire – ia forma unei lungi negocieri între stări, dorinţe şi determinări de adîncimi nebănuite. 

Insula pinguinilor, buchiniştii şi Lettre Internationale

  ●  Anatole France, Insula pinguinilor (traducere din limba franceză şi note de Aurel Tita, Colecţia „Carte de buzunar“, Editura Curtea Veche, 2010), de peste 100 de ani unul din basmele cele mai inteligente despre naşterea şi evoluţia Pinguiniei, o istorie a naţiunii pinguine, cu toate „luminile şi umbrele ei“, cum bine se zice ceva mai modern, cu momentele ei cruciale ca acela cînd viaţa femeilor pinguine se schimbă radical odată cu trecerea la pantofii cu toc care le dă o altă mişcare a corpului. (Radu Cosaşu) 

Amicul Dejun | Craii de burta veche

Ciocolată caldă

 

 

Credeam că nu-mi plac deserturile, şi nici ciocolata, pînă cînd, o mică braserie pariziană din Île Saint-Louis – Le Flore en l’Île, m-a convertit la cel puţin un dulce: ciocolata caldă. 

Simona SORA | biograffiti

Arte şi meserii

 

 

Am trăit săptămînile trecute o experienţă-limită, despre care scriu, printre aceste biografeme livreşti, mai ales pentru că, în ultimii ani, foarte mulţi români au trecut prin ea: reabilitarea termică a vechilor blocuri comuniste. Cum blocul în care locuiesc – aparţinînd pe vremuri Ministerului de Interne – nu era deloc delabrat, dar adăpostea uneori, iarna, în anumite camere, temperaturi şi şuierături de-a dreptul siberiene, m-am bucurat.

Dan C. MIHĂILESCU | Ce mi se-ntîmplă

La Putna, cu Eminescu şi Christian Crăciun

 

 

În iulie, am petrecut o săptămînă minunată la Putna, într-o pensiune gen Grădina Raiului, cu drumuri la Suceviţa şi Moldoviţa, la Marginea şi Voroneţ, adunat zmeură printre brazi, urcuşuri în amurg printre căpiţele proaspăt clădite şi zvonul tulburător al clopotelor, cu admiratul ţesăturilor, ferecăturilor din argint şi-al bucoavnelor din muzeul mănăstirii, dar mai ales cu plăcuta imagine a sobrietăţii monahale, a severităţii de tip cavaleresc, a virilităţii sacru-războinice pe care o are Putna faţă de afluxul tandru de sensibilitate, exaltare şi subtilă feminitate al Suceviţei. 

Alice GEORGESCU | viaţa scenei / scena vieţii

Crea(c)torii

 

 

Dintre toate meseriile teatrului, cea mai simplă şi, totodată, cea mai complicată este meseria de actor. În termeni înalţi, complicaţia survine acolo unde începe discuţia (interminabilă, căci imposibil de tranşat) despre specificul – şi mai ales cuantumul – de creativitate al acestei meserii, pe care unii dintre practicanţii ei nu înţeleg să o numească altfel decît artă.

Paul BREAZU | Audio şi n-am cuvinte

Mica Devoluţie din Iunie

 

 

Devo a fost mereu un proiect muzical care a scăpat nonşalant categorisilor atît de convenabile criticii de muzică şi isteriei atît de dragi falansterelor de fani. Înţeleasă în fel şi chip de unii sau de alţii, trupa imprevizibilului Gerald Casale este astăzi, la 30 de ani distanţă de „Whip It“, cel mai straniu hit care a lovit vreodată Billboard-ul, un soi de legendă, iată vie, despre care se vorbeşte pe la colţuri.

Alice Kais | ce mai spune

„Fac trafic de povestiri fără filtru“

 

 

În citadela prozei literare, specia povestirilor şi-a construit cel mai aglomerat şi bizar cartier. Cu tuneluri de pierzanie, saloane aristocratice şi fundături de mahala, cu străzi scurte şi întortocheate prin care să poată forfoti într-o diversitate şi supraabundenţă năucitoare, luîndu-şi toate libertăţile imaginate, supravieţuind prin exerciţiul seducţiei totale. Unele n-au vreme să moară. 

Andrei GORZO | Dilematograf

Detectivi

 

 

Filmul Bărbaţi care urăsc femeile a fost un mare succes la el acasă, în Suedia, ca şi romanul pe care se bazează – primul volum dintr-o trilogie poliţistă numită Millenium, al cărei autor, Stieg Larsson, a murit la scurt timp după ce a predat-o la editură.

Matei MARTIN | Mapamondul de buzunar

Noul val văzut din culise

 

 

Turnarea unui film e o adevărată aventură. Uneori, aventura e chiar mai pasionantă decît filmul în sine. Fotografiile cu/despre filmări aduc o mărturie cu atît mai interesantă cu cît devin, cu timpul, documente de neînlocuit în istoria cinematografiei. Mai ales în cazul unor fenomene importante, care nu pot fi studiate exclusiv prin formele de manifestare cele mai evidente. 

Marius CHIVU | Trecerea prin reviste

Soluţia Kindle

 

 

 Boyd Morrison, specialist în inginerie industrială, a scris trei romane, toate respinse, ani de-a rîndul, de agenţii literari americani.