„Dacă eşti un scriitor bun, oamenii îşi vor aminti personajul romanului tău şi pe tine te vor uita“ – interviu cu Elias KHOURY

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
„Dacă eşti un scriitor bun, oamenii îşi vor aminti personajul romanului tău şi pe tine te vor uita“ – interviu cu Elias KHOURY jpeg

Scriitorul libanez Elias Khoury a fost recent în România pentru a-și prezenta romanul Copiii ghetoului. Numele meu este Adam, apărut la Polirom în traducerea lui Nicolae Dobrișan. Unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă arabă de astăzi, Elias Khoury s-a născut la Beirut în 1948, a fost jurnalist cultural în Liban și profesor invitat la Columbia University și distunguished professor la New York University. A primit Arabic Novel Prize 2008 și a fost nominalizat la International Prize for Arabic Fiction 2017. 

Capitolul introductiv al romanului Copiii ghetoului. Numele meu este Adam e scris de un profesor de literatură care a primit carnetele cu însemnări ale cuiva care s-a sinucis, carnete pe care profesorul decide să le publice. Capitolul introductiv este semnat Elias Khoury. De ce ați ales să apăreți ca personaj în propria poveste?

Din mai multe motive. Unul dintre motivele principale este că personajul narator al cărţii vorbeşte mult despre literatură şi critică multe opere literare, critică romane palestiniene, critică romane israeliene. Şi m-am gîndit că nu ar fi cinstit să nu-mi critice şi propriul roman, de asta am început aşa cartea. M-am gîndit că e frumos să las personajul să mă critice în propria mea carte, ceea ce e destul de rar în literatură, dar iată că se poate întîmpla. În plus, eu am fost profesor la New York University vreme de 15 ani, aşa că ştiu bine locul, cunosc bine New York-ul şi locurile descrise la începutul romanului.

Adam, autorul carnetelor, se sinucide, dar însemările sale şi povestea sa vor supravieţui, graţie profesorului Elias -Khoury. Este aceasta povestea unui eşec sau este povestea unei supravieţuiri?

Şi una, şi alta. Supravieţuirea se va încheia cu moartea. E destinul omului să moară, din nefericire. Sau din fericire. Imaginaţi-vă că n-am mai muri: ar fi cumplit. Aceste carnete ale lui Adam nu erau destinate publicării. Adam nu era sigur ce scrie. Întîi a încercat să scrie un roman despre un poet arab clasic care a murit din iubire, apoi s-a hotărît să nu mai scrie acel roman, ci să-şi scrie autobiografia. El nu s-a gîndit niciodată că e un roman ceea ce scrie, el a crezut că sînt nişte însemnări. Sînt multe poveşti în carnetele lui, dar e şi multă critică literară. Pînă cînd am citit eu aceste carnete şi mi-am zis că aş putea să le fur – de ce nu? mi-am zis. Aş putea s-o fac, toţi scriitorii o fac. Dar am sfîrşit prin a accepta faptul că nu aş putea rescrie ceea ce a scris, aşa că am decis să-i public însemnările aşa cum sînt. Le puteţi citi ca pe un roman, le puteţi citi cum doriţi, e o operă deschisă. E textul unei experienţe trăite, al unei tragedii, e povestea unui om cu multe identităţi, a unui om care îşi pune întrebări nu doar cu privire la tragedia palestiniană, ci şi cu privire la propria sa tragedie. La un moment dat, Adam a descoperit că nu este fiul celor care l-au crescut, ci a fost găsit la pieptul unei femei moarte, în timpul marelui exod care a avut loc în 1948, a descoperit deci că toată viaţa lui a fost o minciună. Aşa că a încercat să-şi inventeze povestea. Din această perspectivă, povestea este propria lui meditaţie asupra semnificaţiei trecutului său, care face parte, desigur, dintr-o imensă tragedie, cea prin care a trecut şi, din păcate, încă mai trece poporul palestinian. Aşa că poate fi o mărturie, o istorie, o poveste. Iar una dintre întrebările majore pe care şi le pune Adam lui însuşi şi pe care literatura nu cred că şi-a adresat-o vreodată este legată de iubire. În general, toate poveştile de dragoste din literatura clasică sînt poveşti de despărţire, nu avem poveşti de dragoste în care cei doi să se căsătorească în final. Dacă iubirea duce la căsătorie, nu mai avem nici o poveste. Iar întrebarea lui Adam este nu cum începe dragostea, ci cum se sfîrşeşte ea. Pentru că marea tragedie a iubirii este că se termină. Şi el chestionează semnificaţia finalului iubirii. Fiindcă descoperă dintr-odată că n-o mai iubeşte pe Dalyia, femeia cu care intenţiona să se căsătorească, şi asta îl marchează. Fusese împreună cu această femeie vreme de zece ani, crezînd în tot timpul acesta că ea este iubirea vieţii lui şi apoi, la un moment dat, a trecut printr-o cădere nervoasă, după ce unul dintre prietenii lui s-a sinucis, iar ea l-a părăsit. De obicei, cînd iubeşti vreme de zece ani pe cineva, pleci şi te întorci tot timpul, dar în acel moment el a descoperit că n-o mai iubeşte şi asta l-a pus serios pe gînduri. Şi l-a făcut să-şi piardă orice credinţă. Şi, de fapt, asta l-a făcut să emigreze la New York. El trăia atunci în Jaffa, lîngă Tel Aviv, şi s-a hotărît să plece deşi îi era bine acolo, scria la un ziar, era specia-list în muzică arabă, în Umm Kalsum, celebra cîntăreaţă egipteană, şi era foarte cunoscut în cercurile hippiote din Tel Aviv, ale stîngiştilor din Tel Aviv care trăiesc în mica lor bulă.

De ce e un roman Copiii ghetoului?

Pentru că singurul nume care i se potriveşte este cel de roman. Pentru că un roman poate fi orice. Romanul e o formulă literară care a trecut prin numeroase transformări. Și care a început cu ceva de soiul ăsta, cu Don Quijote. Povestea pe care o spune Cervantes în Don Quijote este povestea unei minciuni. El spune că a găsit un manuscris într-o piaţă din Toledo, un manuscris arab pe care l a tradus în spaniolă. Ceea ce nu e adevărat, desigur. Don Quijote era un text foarte deschis. Apoi, odată cu raţionalismul, romanul a început să devină foarte strict şi au apărut romanele realiste şi naturaliste. Şi acum, în zilele noastre, în postmodernism, romanul e din nou deschis. Orice poate fi un roman. Şi încă o dată îl descoperim nu numai pe Don Quijote, dar redescoperim marea carte de poveşti O mie şi una de nopţi. Este un roman? Nu ştiu. Dar e mama tuturor romanelor. Nu vreau să intru în teorii literare, să vorbesc despre Bahtin sau alţii, despre faptul că romanul este arta care poate aduce laolaltă toate celelalte arte, poţi avea poezie, poţi avea arhitectură într-un roman…

Poţi avea critică literară într-un roman…

Foarte multă, da. Aici, în Copiii ghetoului, e multă critică literară şi cred că genul de critică pe care îl găsiţi în cartea asta este parte a cercetării romaneşti. Asta fac romancierii tot timpul, dar n-o declară. Măcar aici Adam ne spune întregul secret al scrierii unui roman.

„Cred că orice scriere este de fapt o formă de rescriere“, spune profesorul -Khoury, cel care primeşte caietele de însemnări ale lui Adam. Este aceasta şi convingerea dumneavoastră?

Nu este aceasta şi convingerea dumneavoastră? Eu aşa citesc literatura. De la epopeea lui Ghilgameş şi naraţiunile Greciei antice şi pînă în zilele noastre, temele literare sînt foarte puţine. Sînt patru, cinci, şase teme pe care le reluăm la nesfîrşit. Dar mereu le scoatem din contextul lor şi le punem în altul, în contextul prezentului nostru. Şi le re-repovestim în alt mod. Aşa că într-un fel da, scrierea e rescriere. În procesul rescrierii adăugăm, desigur, lucruri noi, dar scrisul în profunzime este un act de rescriere. Aşa cum spune şi Adam. El zice că de cîte ori citeşte un roman bun, simte că el este autorul. În acest sens, cu toţii sîntem autorii tuturor romanelor din lume, ai romanelor pe care le iubim. Şi pînă la urmă, ce-au făcut de fapt toţi scriitorii? Ce a făcut de fapt Shakespeare? A rescris poveşti. Noi nu ştim dacă povestea lui Hamlet, de pildă, a fost reală, ceea ce oamenii vremii ştiau. Dar ştim că Shakespeare a rescris-o. Și, rescriind-o, a reinventat limbajul, a pus o nouă lumină asupra experienţei umane. El a reinterpretat, de pildă, complexul lui Oedip. Iar povestea lui Oedip, la rîndul ei, era o rescriere a poveştii lui Abraham şi aşa mai departe. Tatăl care-şi ucide fiul. Povestea semnificativă nu e cu fiul care-şi ucide tatăl, aşa cum ne-a spus-o Freud, de fapt Oedip şi-a ucis tatăl fiindcă tatăl lui voia să-l ucidă pe el – şi acesta e mitul lui Abraham. În acest sens spun că noi rescriem, nu repetăm poveştile, ci le rescriem şi le reinventăm, ca şi cum literatura lumii ar fi o singură carte, ca să folosim termeni borgesieni, o singură carte la care încercăm să adăugăm cîte o pagină, uneori doar un paragraf, uneori doar o propoziţie.

O singură carte, dar nu o singură poveste, nu-i aşa?

Nu, nu există o singură poveste. Vreau să spun că fiecare poveste are în spate o poveste. Iar dacă vrei să ştii întreaga poveste, trebuie să-ți spun povestea din spatele poveştii care e în spatele poveştii şi tot aşa. Deci sîntem într-o situaţie de expunere permanentă la poveste. Aşa trăim. În arabă nu avem pentru verb decît două aspecte, trecutul şi viitorul, nu avem prezent. Pentru că de fapt nu există prezent. Ceea ce ţi-am spus că se întîmplă la timpul prezent acum un minut ţine deja de cele întîmplate, e deci la trecut. Aşa că trăim mereu în poveşti. Realitatea vieţilor noastre e să spunem poveşti.

„Nu înțeleg de ce au cutezat poeții și ceilalți oameni de litere să mai scrie după Cîntarea cîntărilor și Cartea în-țe-lep-ciunii!“, spune personajul dumneavoastră. Ce reprezintă literatura de azi în raport cu vechile texte sacre?

Asta e o idee a lui Adam cu care eu nu sînt de acord. Dar, sigur, el poate avea propriile idei, eu i le respect. Da, de fapt, după Cîntarea cîntărilor, care e o mare operă literară, e foarte greu să mai scrii. De aceea scriitorii rescriu, nu scriu. Şi reinventează, nu inventează. Şi-n felul acesta literatura e un proces continuu. Ca şi cum nu ar exista un autor. E o operă a unui autor colectiv. În literatura clasică nu existau autori. Nu ştim cine-i autorul celor O mie şi una de nopţi, ştim sigur că nu Homer a scris Iliada şi Odiseea, el doar le-a cules şi le-a cîntat. În timpurile noastre se vorbeşte foarte mult despre numele scriitorilor şi scriitorii se cred foarte importanţi. De fapt, nu sînt importanţi. Dacă eşti un scriitor bun, oamenii îşi vor aminti personajul romanului tău şi pe tine te vor uita. Iar dacă eşti un scriitor prost, vor uita şi personajul tău, şi te vor uita şi pe tine. Deci, oricum ai lua-o, destinul tău ca scriitor e să fii uitat.

a consemnat Adela GRECEANU

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.