Al doilea mandat Iohannis

Publicat în Dilema Veche nr. 749 din 28 iunie – 4 iulie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Anunțul președintelui Klaus Iohannis că va intra în lupta pentru următorul mandat prezidențial a avut ceva sardonic în el. E greu să ignori momentul: la nici 24 de ore după ce Liviu Dragnea afla că e din nou condamnat și ieșea în public cu un halucinant și sfidător mesaj din care am aflat nu numai că nu pleacă nicăieri, dar că e decis să pună democrația în paranteze. Nu insist, s-a discutat destul de mult pe tema asta.

Dincolo însă de zîmbete și de mici victorii simbolice, dl Iohannis este într-o situație nu tocmai fericită. Împins într-un colț constituțional de către un PSD care, de la Ion Iliescu încoace, nu poate trece peste frustrarea că nu poate avea acces la cea mai înaltă funcție în stat, actualul președinte a asistat pasiv la golirea de conținut a funcției prezidențiale. I se reproșează adesea că e absent, lipsit de idei și incapabil de reacții eficiente. Lucrurile astea sînt doar parțial adevărate. Nu știu cîți dintre cititori își mai aduc aminte de războiul surd cu Victor Ponta în primii ani de mandat ai domnului Iohannis și ultimii (cel puțin pînă acum) ai celui de-al doilea. Iohannis a pus presiune pe fostul premier și, grație unui concurs de împrejurări care l-a situat de aceeași parte a baricadei cu Liviu Dragnea, a obținut pînă la urmă plecarea lui Ponta din toate funcțiile deținute.

Scenariul se repetă acum cu Liviu Dragnea pe post de țintă și Klaus Iohannis aliat conjunctural cu Ponta. Micile ironii ale vieții. Însă Klaus Iohannis e considerabil slăbit și, dincolo de orice sondaje care dau ca sigură participarea sa într-un al doilea tur al prezidențialelor, cea mai mare problemă a sa ține de sprijinul neentuziast de care se bucură. Suporterii săi sînt mai degrabă resemnați cu ideea că se încolonează în spatele unui lider lipsit de o strategie clară, incapabil să inspire altceva decît un oarecare respect și fără alt plan decît veșnicul „eu nu sînt Ponta“ transformat, zilele astea, în „eu nu sînt Dragnea“.

Dacă dl Iohannis are un avantaj clar și puternic, atunci acela ține strict de relațiile internaționale. A rămas, din păcate, singurul politician român care e privit ca un interlocutor viabil și decent în cancelariile occidentale. Am mai remarcat și cu alte ocazii problema oribilă și prea puțin discutată a prezenței românești în plan internațional. România are cam tot atîta influență în marile dezbateri cîtă are o pseudo-țară precum Kosovo. O cortină de catifea înconjoară granițele României și mai toate partidele românești se fac că nu pricep de ce e beznă. Dl Iohannis trece de ea, însă e din ce în ce mai neclar ce și pe cine reprezintă. Da, reprezintă românii, dar românii sînt guvernați de ineptul cabinet Dăncilă stimulat de umorile unui dublu condamnat penal. Poate dl Iohannis să ceară partenerilor noștri externi să ignore detaliile astea? Probabil poate, dar cine ar ține seama de așa ceva?

Nu cred în teoria aceea care spune că dl Iohannis e mulțumit cu onorurile formale de care se bucură în funcție. Cred că, pur și simplu, nu găsește ieșiri din situația actuală și asta e marea dramă a candidatului pentru un al doilea mandat. La Cotroceni se decontează acum factura pentru confuzia întreținută de președinte în relația cu principalii săi suporteri, amestecul nefericit în politica internă a PNL, ambiguitatea relației cu celelalte forme de opoziție și mai ales refuzul de a participa la dezbateri unde ar fi trebuit să conducă, nu să reacționeze. Servicii secrete, Justiție, sărăcie etc. Apropo, se mai știe ceva despre proiectul „România educată“?

E greu pentru dl Iohannis să iasă din încurcătura asta, dar nu imposibil. Din nefericire, un al doilea mandat Iohannis nu va avea drept obiectiv finalizarea proiectelor începute în primul (ele nu există sau sînt teribil de vagi), ci reconsolidarea relevanței și prestigiului instituției prezidențiale. După Traian Băsescu, Klaus Iohannis ar fi trebuit să facă curat și să zugrăvească edificiul. N-a făcut-o și acum casa a suferit modificări de structură care riscă să o pună la pămînt.

Îi va fi greu. PSD patronează un complex mediatico-economic uriaș pe care nu va ezita să îl folosească pînă la ultima limită a decenței și legalității. Iohannis nu va avea de partea sa decît unele segmente de societate civilă și cîteva partide care se urăsc unul pe altul în secret. Nu înșir suma de variabile deloc mică ce ar putea influența campaniile care vin. Observ doar ridicarea ALDE, care poate deveni destul de repede un soi de pod între adversari și o alternativă centristă la cei doi poli care s-au configurat deja în pregătirea alegerilor care vin.

Klaus Iohannis a fost un primar bun și un președinte neinspirat. Pentru a obține un alt mandat pe o platformă democratică și liberală e obligat să devină un navigator bun în ape tulburi. Știu că metafora asta e uzată de precedentul președinte, însă pentru actualul sînt lecții de reținut din carnețelul fostului căpitan de vas. Ambiția, încăpățînarea și verbul pot salva situații ce par fără ieșire.

Pe de altă parte, aș observa că un banal anunț de intenție nu înseamnă mare lucru. Klaus Iohannis se poate răzgîndi, poate fi înlocuit („Dragă Stolo“ actualizat?) și poate fi ignorat de segmentele de societate pe care se bazează acum.

E încă devreme. Gestul său are deocamdată doar micul și îndoielnicul merit că i-a provocat o criză de nervi lui Liviu Dragnea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.