Vești bune din Irak

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

V-aţi întrebat de ce ştirile din Irak nu se mai regăsesc în buletinele de ştiri? Simplu – pentru că în Irak lucrurile merg nesperat de bine.

„Nesperat“ trebuie înţeles, firesc, în contextul depresiei care ne cuprinsese pe toţi în anii 2005-2006, cînd Războiul din Irak părea definitiv pierdut şi aproape nici o speranţă nu licărea la orizont. Propensiunea presei spre dezastre se mai conjugă, în acest caz, cu altceva: antipatia generală faţă de preşedintele Bush. După ce, cu ajutorul aceleiaşi prese şi a unei viguroase stîngi intelectuale care domină, practic, interfaţa mediatică dintre public şi scena politică, am fost convinşi că Bush e un criminal idiot care a împins lumea la dezastru, nu se poate spune că în Irak s-a produs o cotitură decisivă şi că lucrurile chiar merg spre bine. Mai ales că totul merge bine ca urmare a unei decizii pentru care Bush a fost răstignit în presa mondială şi inteligentă, aceea de a mări numărul militarilor americani în Irak, la începutul lui 2007. Dar, adevărul are bunul obicei de a exista chiar dacă buletinele de ştiri ale planetei îl ignoră. Şi adevărul este că, avînd mai mulţi soldaţi în teren şi cîteva lecţii învăţate – mai ales de la britanici, care au controlat imperial şi impecabil zona lor de responsabilitate după martie 2003 –, profitînd de o conjunctură bună şi purtaţi de o voinţă ultimă, americanii au reuşit să stabilizeze, într-o măsură tot mai mare, Irakul.


Iată cifrele pe care experţii le ştiu bine, sînt cît se poate de publice, dar nu prezintă nici un interes pentru jurnalele de ştiri: în ansamblu, actele de violenţă au scăzut cu 80% de cînd a început majorarea numărului de soldaţi americani (faimoasa the surge), iar violenţele sectare, dintre şiiţi şi sunniţi, au scăzut cu 90%. Iunie şi iulie 2008 au fost lunile în care numărul civililor ucişi în Irak a ajuns la cea mai joasă cotă, de la înlăturarea lui Saddam Hussein. Numărul soldaţilor americani ucişi în operaţiuni a scăzut la un sfert faţă de aceeaşi perioadă de timp din 2006, iar numărul soldaţilor irakieni ucişi a scăzut la jumătate. Se remarcă o creştere semnificativă a disponibilităţii diverselor grupări insurgente de a încheia armistiţii şi de a le respecta, faţă de 2006-2007. Dincolo de cifre, există cîteva realităţi.

Poate cea mai importantă este aceea că organizaţia al-Qaeda a pierdut sprijinul sunniţilor şi a fost, practic, alungată din provincia Anbar, acolo unde îşi stabilise cartierul general în Irak. Acest fapt, care a generat efecte pozitive în lanţ, este explicat de experţi prin creşterea enormă a presiunii militare asupra provinciei, după ce au sosit în Irak încă şi mai multe trupe americane în cursul anului 2007, combinat cu pierderea de către al-Qaeda a încrederii sunniţilor irakieni. Organizaţia lui Bin Laden a comis două greşeli strategice majore, de care americanii şi oficialii de la Bagdad au ştiut, spre lauda lor, să profite foarte bine. Prima a fost aruncarea în aer a moscheii şiite al-Askari din Samarra în 2006 şi, din nou, în 2007. Crezînd că dă astfel o lovitură decisivă şiiţilor şi răpeşte definitiv inimile sunniţilor, al-Qaeda a declanşat, de fapt, numărătoarea inversă a prezenţei sale în Irak. Acest act terorist a dus violenţele etnice din Irak la o culme neatinsă pînă atunci. Acest veritabil război civil, care pentru noi, cei din afara Irakului, era haosul însuşi, îi făcea pe sunniţi să înţeleagă esenţialul: al-Qaeda a stîrnit un uragan şiit căruia, de fapt, nu-i putea face faţă. Miliţiile şiite Mahdi, agresive şi superioare numericeşte, conduse de Moqtada al-Sadr, au copleşit filiala irakiană a organizaţiei lui Bin Laden. Deja la sfîrşitul lui 2006 şi începutul lui 2007 pentru sunniţi era limpede că al-Qaeda nu poate să-i apere de furia şiită pe care chiar al-Qaeda o stîrnise şi căutau soluţii. Inspiraţi, americanii erau chiar acolo, gata de cooperare. A doua greşeală majoră a al-Qaeda a fost terorizarea sunniţilor, pe care pretindea că-i apără. Încă de cînd a început să domine Anbarul, al-Qaeda a dezlănţuit o campanie feroce de aducere a sunniţilor la litera sumbră a Islamului fundamentalist. Familii întregi, cu copii, femei şi bătrîni, erau ucise în stradă prin tăierea gîtului pentru că refuzau să practice Islamul furibund. S-au impus reguli absurde, cum ar fi interdicţia cumpărării castraveţilor de către femei pentru că forma falică a legumei împinge femeia la gînduri necurate. Trebuie spus că, în imaginarul Islamului de tip al-Qaeda, aşa cum castravetele este asimilat bărbătescului, roşia e asimilată femeiescului.

Evident, nu există interdicţia cumpărării roşiilor de către bărbaţi. Acest tip de opresiune cumplită a redus, în urmă cu 15 ani, populaţia afgană la tăcere supusă, dar irakienii sînt altceva decît afganii. Prin urmare, sunniţii au început să se revolte, au început să vrea alungarea al-Qaeda şi au găsit imediat sprijin american. Cooperarea a fost foarte eficientă: sunniţii irakieni arătau ţintele al-Qaeda şi americanii le loveau distrugător. În acelaşi timp, şiiţii au început să creadă tot mai puţin în propriile miliţii insurgente, pentru că, pe măsură ce violenţele scădeau ca urmare a demantelării al-Qaeda în teritoriile sunnite, miliţiile şiite nu se repliau, nu se împuţinau, nu se dezarmau. Nemaiavînd aşa mult de luptat, miliţiile şiite au devenit bande organizate care-i jefuiau chiar pe şiiţii pe care, teoretic, îi protejau de sunniţi. În plus, presiunea americano-irakiană pusă pe Moqtada al-Sadr, acum în exil în Iran, a crescut simţitor. Din nou, soluţia salvatoare s-a dovedit a fi alianţa cu armata irakiană.

În acelaşi timp, printr-o nouă filozofie de recrutare (inclusiv prin readucerea la comandă a unor înalţi ofiţeri din epoca Saddam) şi cu un aparat de contrainformaţii mult mai eficient, americanii au reuşit să reformeze serios armata irakiană. Eliminarea comandanţilor care aveau legături cu insurgenţii a fost primul pas al acestei reforme. În concluzie, conform studiilor, mai mult de jumătate din irakieni nu mai cred că armata favorizează sectar, şi cam 60% dintre irakieni cred că poliţia lor e neutră din punct de vedere etnic. Această fantastică răsturnare de situaţie s-a petrecut pe parcursul ultimului an. Aceste evoluţii, consolidate serios în ultimele 18 luni, aduc speranţă. Irakul chiar pare a fi pe drumul cel bun. Americanii chiar se pot retrage, fără riscul unei şi mai mari destabilizări. După alegerile locale din 2008 şi cele generale din 2009, Irakul ar putea să fie suficient de stabil pentru ca americanii să plece liniştiţi. Dacă lucrurile merg aşa cum au început să meargă, pînă în 2011 nu ar mai trebui să fie picior de soldat american în Irakul stabilizat. 

P.S. Am scris acest text la începutul lui 2008, şi acum, cînd soldaţii americani vor părăsi definitiv Irakul, merită recitit pentru a nu uita cum, cînd şi de ce s-a produs punctul de inflexiune de la care a început construcţia succesului militar american din Irak. În plus, anticiparea din ultima frază – preluată, desigur, de la experţi – pare a fi corectă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.