„Destinul omului este caracterul“

Publicat în Dilema Veche nr. 766 din 25-31 octombrie 2018
Frica lui Putin jpeg

Scriitorul francez de succes Éric-Émmanuel Schmitt a scris un roman – mulți desigur îl cunoașteți – intitulat Adolf H. Două vieți. E o poveste-diptic, unde cele două vieți sînt: prima, aceea reală a lui Adolf Hitler, începînd din adolescență și pînă la sinuciderea sa în buncărul din Berlin, iar a doua – a unui fictiv Adolf H., dublul contrafactual al lui Hitler. Cei doi „gemeni“, Adolf Hitler și Adolf H., sînt una și aceeași persoană pînă în 1908, momentul examenului la Academia de Arte Frumoase din Viena al viitorului Führer, care își dorea să devină pictor. Acolo destinele se despart: personajul istoric pică la examen – insucces care îl transformă treptat într-un teribil resentimentar, un complexat sexual, un antisemit obsesiv, un netrebnic, dar îi deschide în ultimă instanță calea spre cariera politică pe care o cunoaștem. Dublul său, Adolf H., reușește la examen, ceea ce e începutul unei cariere remarcabile de artist de avangardă, dar și al unui ins omenos și stimabil din toate punctele de vedere. Bineînțeles că nu numai istoriile celor doi se despart complet din acel moment fatidic, dar și istoriile lumii: lumea lui Adolf H. nu cunoaște nici al Doilea Război Mondial, nici Holocaustul.

Acest roman contrafactual, dacă nu e considerat numai un joc amuzant al minții, se bazează pe o ipoteză antropologică marcat ideologică: aceea că noi sîntem în primul rînd rezultatul unor evenimente exterioare, mai ales al unor experiențe, să le spunem „originare“, care nu doar ne schimbă viața, dar ne decid ineluctabil caracterul și personalitatea. Căci Hitler și H. vor avea nu numai vieți diferite, ci și firi diametral opuse, deosebindu-se la fel de mult ca noaptea de zi și răul de bine. Desigur, un examen luat sau pierdut într-un moment esențial al vieții poate influența semnificativ viața unui om, dar ipoteza lui Schmitt pare a fi că omul, în ce are el mai fundamental, poate fi determinat în direcții total opuse de un asemenea eveniment.

Firește, nu putem face un experiment, spre a vedea „ce s-ar întîmpla dacă…“, fiindcă contrafactualitatea, prin definiție, se sustrage experimentului. Dar putem vedea ce ipoteză antropologică și filozofică e aici în joc: aceea că omul, în esența sa morală, este în totalitate rezultatul exteriorității, astfel încît el nu mai are nici o responsabilitate pentru faptele sale. Ceva din afara lui, accidental și asupra căruia n-are nici un control, îl poate împinge nu numai spre o carieră diferită – de politician într-un caz, de artist în altul –, dar și spre a fi nemernic, într-un caz, și om bun, în celălalt. În consecință, în nici o situație, omul nu va răspunde moral pentru faptele sale: nici binele pe care îl va face nu i meritul lui, nici de rău nu-i el însuși vinovat, decît în sens pur fizic, în sensul în care o țiglă desprinsă din acoperiș care omoară un trecător e „vinovată“ de moartea acestuia. La tribunalul istoriei cineva nu mai poate fi nici achitat, nici condamnat și, poate mai grav, nici la tribunalul oamenilor crimele nu mai sînt relevante. Precum în utopia lui Samuel Butler, crimele, josniciile, ticăloșiile devin asimilabile unor boli, iar ignominiile cele mai cumplite pot ajunge în cel mai bun caz un motiv de compasiune. Și invers, faptele bune, dar și reușitele de orice fel nu mai trebuie lăudate, iar oamenii care au ajuns să facă ceva bun în viață în orice domeniu nu mai au dreptul la laude, la premii, la recunoștința contemporanilor sau a posterității, tot așa după cum nu lăudăm un munte pentru înălțimea sa. Oricine ar putea fi orice, mai ales sub raport moral, în funcție de un accident de parcurs de care el personal nu e responsabil.

În postfață, autorul susține că Hitler n-a fost un „monstru“, în sensul de ceva ieșit din comun, se referă deci la „banalitatea“ lui Hitler, invocă chiar, după Arendt (fără a o numi), „banalitatea răului“ și spune: „(Hitler) ai fi putut fi tu, aș fi putut fi eu. De altfel, cine știe dacă mîine nu cumva chiar eu ori tu vom fi? Cine se poate considera definitiv la adăpost?“ Răspunsul meu e simplu: oricine se simte responsabil, cel puțin într-o măsură însemnată, pentru trenul vieții proprii e la adăpost, nu de a comite erori și nesăbuințe, dar de a se considera pe sine fără vină și responsabilitate pentru ele. Răul devine „banal“ nu atît fiindcă poate crește de oriunde și oricînd, ci fiindcă omul îl tratează fie ca pe un accident, fie dimpotrivă, ca pe o necesitate a naturii, întotdeauna atribuindu l nonșalant unei exteriorități față de sine (mereu alții, „străinii“, o ideologie, statul, partidul, „sistemul“ etc. sînt responsabili). Dar același lucru se va întîmpla și cu „binele“, cu care nu mai avem nici un drept să ne mîndrim.

Sofismul lui Schmitt nu e, în sine, contrafactualitatea, ci această contrafactualitate, care neagă responsabilitatea, deci și libertatea omului de a alege între bine și rău, făcînd să atîr­ne complet destinul fiecăruia și al tuturor de un declic exterior, de felul unui macaz pe care un acar distrat l-a întors fie într-un sens, fie într-altul, dînd trenului vieții fie destinația corectă, fie una catastrofică. Poate că, într-adevăr, dacă ar fi fost admis la Academia vieneză, Hitler ar fi putut ajunge, precum dublul său, un pictor de oarecare valoare și nu un politician radical. Dar ar fi fost el un om bun? (Asta e întrebarea pe care Schmitt n-o pune nici măcar în postfață.) Sau cumva, la scară mică și privată, chiar lăsînd locul lui liber pe scena lumii, destinul lui ar fi rămas acela al unui ticălos? Nu știm. Dar atenție: spun „destinul“, nu „fatalitatea“. În consecință, să medităm o clipă la vorba lui Heraclit: „Destinul omului este caracterul“.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.