O familie nefericită

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Frica lui Putin jpeg

Vă amintiți cum începe Ana Karenina? „Toate familiile fericite seamănă între ele. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.“ Are dreptate Tolstoi. Dar, dacă într-adevăr există o familie nefericită cu totul, în felul ei chiar fără asemănare cu vreo alta, aceasta este familia regală britanică – „Casa de Windsor“, cum i se spune. Și nefericirea ei e atît de aparte, încît, spre deosebire de toate celelalte familii nefericite, ea nici măcar nu are voie s-o declare; mai mult, țara și lumea o tratează drept cea mai fericită și norocoasă dintre familiile pămîntului.

Strălucire, coroane, calești vechi de două sute de ani în care sînt purtați membrii ei, cavaleri, soldați în tunici roșii de pe vremea lui Wellington, toalete confecționate în mare secret de cei mai mari maeștri „haute couture“, ca să nu mai vorbim despre sutele de invitați – toate numai pentru o nuntă „particulară“ – a nepotului reginei Angliei, -Harry, cu actrița americană Meghan Markle. Vă închipuiți ce lux orbitor ar fi fost dacă Harry era rege sau prinț de Wales și nu doar un amărît „al șaselea“ în linia de succesiune la tronul britanic? Cîți șefi de stat, cîți prim-miniștri, cîți alți regi invitați n-ar fi asistat la ceremonia „de stat“ la Westminster Abbey? Dar asta se cheamă nefericire, ce am văzut la televizor? – s-ar mira unii. Da, e nefericire să te îmbraci cum ți se spune că se cuvine, să ți se înregistreze toate spusele, să fii prins într-un protocol intratabil, să fii păzit zi și noapte de serviciile secrete; și mai ales să ți se consemneze toate vorbele, să ți se fotografieze toate gesturile, să i știi pe paparazzi veșnic pe urmele tale – și nu o zi-două, ci toată viața; e mare nenoroc să se vîndă un nou tip de cappuccino cu numele tău, să-ți apară poza pe căni de bere, să se facă filme cu amorul tău și scenarii cu întîlnirile tale. E nefericire să fii constrîns, închis, protejat, limitat, ghidat, supravegheat, veșnic salutat, veșnic controlat, veșnic aplaudat. Soarta unui membru al acestei familii în zilele noastre e să nu aibă nici măcar libertatea de care dispune un om al străzii, care cel puțin își poate părăsi adăpostul nocturn sau azilul atunci cînd dorește.

Lumea crede că a fi rege, regină, prinț, prințesă e un imens noroc. Ba nu, nici măcar nu crede, dar pretinde asta în mod ipocrit. De fapt, lumea se defulează pe sărmana familie regală: după ce i-a luat absolut toată puterea de odinioară, a preschimbat-o într-o trupă de paiațe aurite, a căror soartă e pecetluită pentru totdeauna. Într-adevăr, marii miliardari ai planetei pot, dacă vor, să-și folosească o parte din bani ca să fie lăsați în pace. Oamenii de stat au de obicei un mandat limitat, după care redevin particulari, iar cei care nu dau semne că ar dori așa ceva (precum Putin) își pot vîntura frustrările recluziunii aurite prin exercitarea puterii absolute. Și se știe că puterea e un drog eficient, fie că e vorba despre cea politică, economică sau charismatică. În sfîrșit, vedetele cinema-ului sau ale muzicii, expuse mereu curiozității publice, au măcar pasiunea pentru munca lor și convingerea că reprezintă ceva ele însele. Doar familiile regale – și mai ales cea britanică – sînt condamnate pe viață la neputință și imobilism ceremonial, prinse nemilos în regulile etichetei, precum sînt insectele în ácele din insectar. Nominal în fruntea statului, incarnînd corpul mistic al statului, membrii ei nu-și pot alege singuri nici măcar acul care să le fixeze bietul lor corp fizic.

Iar dacă a te naște prinț sau prințesă e o fatalitate a eredității, să vrei să devii așa ceva prin căsătorie, precum acum Meghan Markle, mi se pare suprema nebunie, avînd în vedere imensa tristețe a condiției regale de azi. Și totuși, cazul tragic al prințesei Diana ar fi trebuit să servească drept avertisment tuturor prezumtivelor logodnice princiare. Dar se vede că obsesia „Cenușăresei“ este irepresibilă, indiferent cîtă revoltă ar stîrni ea din partea unor feministe îndîrjite. Sau poate – ce știu eu – aspirația pentru libertate e mult mai fragilă în lumea de azi, iar nefericirea produsă de servitute e mai puțin gravă decît tind să-mi închipui. Mai ales cînd servitutea vine la pachet cu rochii de la Givenchy! Oricum, monarhia constituțională de azi, pesemne plătindu-și multe păcate trecute, pare mai aproape de o pedeapsă a lui Dumnezeu decît de „grația“ sa. Sau „grația“ și aici, ca și în alte cazuri, rămîne de neînțeles.

Și tot de neînțeles este cum o lume care face atîta caz de drepturile persoanelor, care insistă atît asupra ajutorării celor defavorizați sub toate aspectele, nu s a gîndit să facă nimic în favoarea acestor nefericiți de Windsor-i. E o discriminare strigătoare la cer și împotriva ei ar trebui să protesteze toate organizațiile pentru protejarea drepturilor omului. Ce ar trebui făcut? De exemplu, măcar să li se dea cîte o zi liberă pe lună, sau cîte o lună-două pe an, în funcție de rang: un fel de concediu, plătit desigur, și chiar destul de generos. Totuși, munca forțată e interzisă pretutindeni, chiar și în Marea Britanie. Și astfel, după mai mulți ani de sclavie crîncenă la domiciliu, să fie scoși la pensie ca orice om al zilelor noastre… Vor pierde cu această ocazie toate titlurile bune de nimic și așa-zisele privilegii; le va fi dată (sau redată) în schimb condiția de simplu particular, cu privilegiul său suprem: de a fi lăsat naibii în pace.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.