Revista noastră a lansat în luna aprilie un concurs de eseuri pentru liceenii din toată țara. Tema pentru prima etapă a fost „Țara mea“. Am primit cîteva sute de eseuri, care mai de care mai interesante și le mulțumim tuturor celor care au intrat în concurs. Dintre ei, au fost selectați 25 de autori care au fost invitați să intre în finală. Vom publica în paginile revistei cîteva dintre eseurile cîștigătoare. Pe pagina noastră de Internet le veți putea găsi pe toate. (Redacția) 

Țara mea. Țara mea e o femeie de moravuri ușoare, un bătrîn la casă în supermarket care își numără monedele, e Bobi al lui Nea Gicu care repară motoare și schimbă bujii, e profesoara de istorie dintr-a VII-a care nu știa că noi vrem să știm cu ce au greșit ei, ca noi să nu facem la fel, e prietenul meu, Alex, care își întoarce țigara între buze înainte să o aprindă și prietena mea Denisa, care are ochii străvezii cînd vorbește despre cît de mult vrea să ajungă să facă film.

Țara mea e mama care nu-și permite să mă trimită la universitate în Anglia și tata care, „dacă învăța, ajungea om mare“. Țara mea e un bărbat cu ceafa lată din autobuz care încearcă să mă convingă că mi-ar plăcea să fiu a fiului său, că e băiat bun, că are afacere în Italia și cîștigă bine. Țara mea e toată guma din tramvai și toate fluidele organismului uman de pe pavelele Centrului Vechi.

Țara mea e o manea care răsună dintr-un bar și bucuria unui puștan care primește la bucată țigările care îi plac cel mai mult. Țara mea e răscoala babelor din scară cînd făceam prea multă gălăgie. Țara mea e băiatul care m-a cocoțat pe o bară de bătut covoare. Țara mea e bordura de care am dat cu bărbia, țara mea e împărțită în cei doi dinți care mi-au sărit din gură și urletul pe care l-am scos cînd am simțit gustul metalic al sîngelui. Țara mea e o sală de teatru goală cu scena plină. Țara mea e un strigăt de ajutor într-un mall la care nu reacționează nimeni.

Țara mea e o infracțiune pe care nimeni n-o săvîrșește și pe care nimeni nu o pedepsește. Țara mea e un cotor de măr. Țara mea e un kilogram de cireșe la 30 de lei. Țara mea e țara mea. „Declar pierdută țară“, mi s-au rupt blugii și n-o mai găsesc în buzunar.

Ana-Florina Iftodeanu are 15 ani și este elevă la Colegiul Național „August Treboniu Laurian“ din Botoșani.

Foto: flickr