D’ale arboretului genealogic

Publicat în Dilema Veche nr. 715 din 2-8 noiembrie 2017
D’ale arboretului genealogic jpeg

„Întotdeauna m-a uimit capacitatea de a privi în viitor, funcția de predicție de care dau dovadă scriitorii […]“, zice Mirel Bănică în revista 22, și foarte bine zice. Dovadă este capacitatea mea de a privi în viitor: în timpul premierului Năstase am știut că el este un model cultural pentru pitecantropii din partid și că vor dori să-l imite. Exact asta s-a întîmplat. Avea „Însuși“ studii? Au vrut și ei. Atunci a-nceput avalanșa de masteranzi, doctoranzi, chiar de simpli „absolvenți“, iar cei care nu răzbiseră nici liceul s-au ambiționat și s-au reînscris, devenind și ei bacalaureați, ceea ce, să recunoaștem, e ceva! Bine, că nu s-au oprit aici, asta-i altă poveste, doar că trebuie s-aveți foarte multă răbdare și să parcurgeți biografiile miniștrilor, dar mai ales ale secretarilor de stat și-ale șefilor de cabinet, ale directorilor de direcții, ale președinților comisiilor de selecție pentru acționariatul companiilor de stat… merită, vă garantez. Veți da peste parcursuri educaționale cu totul remarcabile. Da. (Am fost luat de val, în 2005-2006 am făcut un master. Știu ce vorbesc.)

Îmi exersez iarăși funcția de predicție și afirm: în cel mult un deceniu, dar probabil mult mai repede, noilor ciocoi nu le vor mai fi de-ajuns diplomele de studii și își vor dori diplome de noblețe, întocmai ca-n vremea lui Ludovic al XIV-lea, așa că se vor repezi ca berbecii să-și întocmească genealogii sau, cum se spune curent, să-și facă „arborele genealogic“. Prevăd că aici va fi o pîinică de mîncat pentru diverși săraci ca mine, care mai întîi vor lua bani ca să sape prin arhive și să dea de urmele a cît mai mulți strămoși, iar apoi vor lua alți bani ca să falsifice acte și să-i scoată pe respectivii strămoși altceva decît au fost. E prea complicat? Exemplific imediat.

M-am apucat personal de corvoada arborelui meu genealogic și am constatat, mîhnit, că n-am găsit nimic interesant: țărani, țărani, țărani. Cele mai luminate strămoașe au fost servitoare, iar strămoși luminați n-au prea fost, doar cîțiva soldați (străbunicul Moise Ilea, mort la Caporetto – sau poate în altă bătălie din cele 12 de la Isonzo; Caporetto a fost ultima dintre ele, dar cea mai celebră –, străbunicul Ioan Lupu, grav rănit la Courcelette, plus un puhoi de unchi morți și dispăruți la Stalingrad, dar pe-ăștia nu i-am băgat în „arbore“, că erau rude de-a doua și de-a treia spiță). Speram, recunosc cinstit, să dau și eu peste cineva mai de Doamne-ajută, peste vreun fost proprietar de ceva, de castelaș, de moșioară, de mină, de făbricuță, de-o prăvălioară măcar, dar n-am găsit nimic; țăranii nu lasă castelașe-n urma lor. N-am avut noroc nici cît văru’ Costiklă, care-a dat peste-un strămoș decorat de țarul Alexandru al II lea pentru o faptă de arme la Plevna (și a cărui decorație, zice-se de aur, a fost furată de frații strămoșului și vîndută pe băutură unui cîrciumar evreu de prin Galați. Acum văru’ Costiklă scrie de zor mail-uri către Tel Aviv, c-a dat de urmașii cîrciumarului și speră să recupereze decorația… asta, dacă vă-ntrebați de la cine-am luat „microbul“!). Ei bine, ce credeți c-o să facă un membru al „partidului interior“ într-o asemenea situație? O să se dea mare cu ancestorii lui rupți în coate și crăpați în călcîie? Sau o să-și dea la rescris istoria personală, ca să rezulte că se trage din Ștefan cel Mare, dacă nu direct din Burebista?! Întreb! Și cine-o să execute rescrierea asta, că doar n-o să muncească el singur! De-aia zic. E rost de „proiecte“, țineți minte predicția-mi!

Dar ceva-ceva tot am găsit. Am dat peste mătușa Ioana, zisă „Baba Ioana“ în pomelnicul familial, cunoscută ca „Ioana lu’ Nelu“ la ea în sat, deși Nelu nu îi era tată, ci soț; Baba Ioana s-a distins, iată, prin două realizări extraordinare. Unu, că n-a muncit la cîmp nici măcar un minut în toată viața ei, și doi, c-a rămas în memoria satului datorită zicalei „Ești bolnav ca Ioana lu’ Nelu“, zicală care are următoarea geneză: la țară nu se poate să nu muncești, așa că Ioana, pe atunci o fată în putere, de 15-16 ani, mergea și ea la cîmp, ca toată lumea. Dădea de două ori cu sapa, apoi își înfigea o unghie în gingie, cînd credea că n-o vede nimeni, pînă-i dădea sîngele, pe care începea să-l scuipe cu mare hărnicie, zbierînd în lanul de porumb („Mooor, mooor, am óftică, mooor!“), de rîdea toată lumea, iar Nelu (cu care se afla pe atunci „în vorbă“), o ducea la umbra unui dud și-o planta acolo pentru restul zilei, muncind el și pentru ea. Poate c-ar fi rămas bufoana satului pentru tot restul vieții ei, dacă nu veneau comuniștii și-o puneau șefă, dar nu orice șefă, ci șefă a celulei de partid. Baba Ioana s-a achitat minunat de sarcinile trasate, a terorizat cît i s-a spus (de fapt, mult mai mult), a denunțat, a demascat, a deschiaburit, a schilodit zeci, sute de destine (țăranii din Dobrogea erau săraci materialmente, dar aveau mult pămînt, așa c-a avut Baba pe cine „deschiaburi“…) și-ar fi făcut poate carieră în partid, dacă nu era analfabetă. Mai mult, după 1966 (anul decretului 770), n-a mai fost bine văzută, din moment ce era campioană la avorturi (neexistînd urmași direcți, averea ei – considerabilă! – a revenit, deci, Bisericii, dar asta nu face parte din articol).

Lemă: contraselecția naturală* e una dintre caracteristicile oricărei organizații, comunistă sau capitalistă, și nu ține de personalitatea liderului suprem (al organizației), ci de gradul de osificare (al organizației). Cu alte cuvinte, cu cît organizația este mai veche, cu atît este mai mare șansa proștilor de a fi numiți în funcții de conducere („numiți“, nu „aleși“!).

Anti-lemă: organizațiile care-și construiesc structura ierarhică pe contraselecție naturală dispar, mai devreme sau mai tîrziu, pentru că legile naturii li se aplică și lor, ca oricui altcuiva (în cazul acesta, buna și bătrîna lege a selecției naturale).

Dilemă: da, dispar, dacă viețuiesc în „natură“, adică într-un mediu obișnuit, concurențial. Dar dacă viețuiesc într-un mediu controlat, ca paraziți ai unor organisme mai mari, atunci prosperă numai dacă devin din ce în ce mai proaste, mai osificate și mai puțin adaptabile, altfel spus, numai dacă mecanismul contraselecției naturale funcționează perfect (desigur, dacă moare organismul mai mare, atunci dispare și organizația-parazit, ăsta cu contraselecția). Iată un exemplu: specia umană a evoluat împreună cu propria ei specie de păduche (Pediculus humanus), așa cum cimpanzeii au evoluat cu păduchele lor (Pediculus shaeffi), și așa cum, la vremea respectivă, mamuții aveau propria lor specie de păduche (astăzi, vai, extinctă). Revenind la teză: foarte ușor se observă contraselecția naturală în capitalism, în afacerile de familie care durează două generații (tatăl construiește firma de la zero și aduce la conducere pe cel mai prost om pe care-l găsește, adică pe fiul său, care face praf totul – și foarte repede – după moartea bătrînului). În comunism am avut exemplele a milioane și milioane de Baba Ioana, iar consecințele s-au văzut. În prezent avem exemplul partidelor, care, netrăind într un „mediu“ real, concurențial, prosperă aplicînd voios contraselecția naturală, atîta timp cît au un stat pe care să-l paraziteze; în absența statului, membrii „partidului interior“ ar muri de foame, întocmai ca păduchii mamuților. Concluzia la care ajung, pornind de la arborele genealogic, este că uimitoarele limite intelectuale ale decidenților politici (miniștri, dar nu numai) nu reprezintă un accident de parcurs al democrației, ci o normă, o consecință a contraselecției naturale (căreia-i dau și-o definiție simplificată: „Orice șef se înconjoară necesarmente de proști“). Închei c-o amintire: lucram într-o instituție și-am asistat la niște interviuri de angajare; evident, șeful l-a ales pe cel mai prost candidat, iar eu l-am întrebat de ce n-a luat unul bun. Mi-a zis: „La ce să iau unul bun? Ca să mi se suie-n cap?“ 

* Nu există termenul ăsta, l-am calchiat după definiția clasică: „[…] individuals thus characterised will have the best chance of being preserved […]. This principle of preservation, I have called, for the sake of brevity, Natural Selection“. 

Mihai Buzea este jurnalist la Cațavencii. A publicat recent volumul Gastarbeiter, Editura Polirom, 2017.

masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.

Adevarul.ro

image
ISIS amenință să se răzbune pe Putin pentru torturarea suspecților de terorism care au ucis 137 de oameni în sala Crocus. „Asasinii” au fost bătuți, electrocuți și mutilați
Gruparea jihadistă Stat Islamic i-a amenințat pe rușii „sălbatici“ cu „masacrul” , inclusiv pe Vladimir Putin, pentru torturarea bărbaților suspectați că au ucis 137 de persoane într-un atac terorist la o sală de concerte de lângă Moscova, vineri, 23 martie.
image
Economist șef al BNR: „Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai. Sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun”
Economistul șef al Băncii Naționale Române. Valentin Lazea, recomandă românilor să sorteze plasticele din gospodărie și să renunțe la zborurile cu avionul, pentru a avea un nivel de trai mai bun.
image
Surpriză de proporții în dosarul tragediei de la 2 Mai: procurorii cer strămutarea cauzei. De ce nu mai au încredere în judecători
Deși, de regulă, părțile dintr-un dosar recurg la cereri strămutarea a unui proces, sperând in sentințe favorabile, de această dată Parchetul a făcut această cerere, unul dintre motive fiind acela că se fac mari presiuni din partea opiniei publice.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.