„Legea patruşpatru“ şi spaţiul public

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
„Legea patruşpatru“ şi spaţiul public jpeg

Zilele trecute, am trăit o mică întîmplare care m-a transportat în timp cu vreo douăzeci de ani în urmă, un semn că nimic nu se schimbă, nimic nu se transformă. După o zi lungă, de fapt prima zi de primăvară autentică, m-am întîlnit, în fața „magazinului alimentar“ din cartier (știți voi care, că în București e unul singur), cu un prieten cu care nu mă mai văzusem de multă vreme. Și ne am tot întins la vorbă, pînă cînd unul dintre noi a zis: de ce stăm aici, pe trotuar? Hai mai bine să mergem la o bere! Dar ne am dat seama că era deja tîrziu ca să bîntuim pe străzi în căutarea unei cîrciumi, așa că eu mi-am amintit de un părculeț din apropiere, în spatele blocurilor, un colț liniștit, anonim al orașului, în buza unei parcări, cu niște bănci din piatră și niște mese. Așadar, ne-am luat cîte o bere rece de la frigiderul din magazin și am poposit în părculețul complet pustiu.

De obicei, aici vara e full, pe la mesele din piatră se întîlnesc băieții din cartier la o caterincă, dar încă nu începuse sezonul. Ne am continuat conversația, admirînd peisajul citadin – blocurile de opt etaje, unele reabilitate termic, altele jupuite, de parcă ar avea rîie, parcarea supraaglomerată unde cîte o mașină clipea din faruri, apoi șoferul claxona isteric cînd descoperea că vreun vecin îi luase locul „plătit la primărie“. În București, „spatele blocului“ e identic peste tot, cîteodată nu-mi vine să cred că aici mi-am petrecut o mare parte din copilărie. Pe masă am găsit o pungă goală de semințe și un morman de -coji, am strîns cojile, am aruncat totul la un coș de gunoi, nu de alta, dar nu aveam unde să ne punem sticlele cu bere. Nici n am apucat să luăm două guri de bere, cînd lîngă noi s-a înființat „patrula“. De fapt erau trei, toți trei sub 25 de ani, înalți și blonzi, de parcă erau frați. „Ce faceți voi aici?“ „Păi, uite, bem și noi o bere și ne bucurăm de primăvară.“ Ne-au cerut să ne legitimăm. Eu am întins buletinul, convinsă că m-am făcut de o amendă, prietenul meu nu l avea la el, l-au verificat prin stație. Toată procedura standard a durat vreo cinci minute, timp în care, deși băieții s-au comportat politicos, m-am simțit ca un infractor de drept comun și am retrăit o stare pe care credeam că o uitasem – un amestec de jenă nejustificată, revoltă și neputință, ca atunci cînd ești prins copiind la teză și aștepți verdictul: nota 2. „Mă simt ca la douăj’ de ani!“ – am zis, la un moment dat, pufnind în rîs, situația era deja un pic ridicolă. „Asta e bine, vă simțiți mai tînără!“ – mi-a zîmbit unul dintre polițiști. Adică o jenă dublă, că mai sînt și o babă pe deasupra, care bea bere „după blocurile gri“! Amicul meu a comentat ceva despre alte capitale europene, mai vestice, și despre regulile de acolo, însă polițistul a adăugat: „Noi nu ne facem decît datoria! Știți, legea șaișunu…“ Parcă era legea patrușpatru – am zis eu, scotocind prin străfundurile memoriei. „Nu, nu… e șaișunu, acolo e încadrat consumul de alcool în spațiul public“, a zis sigur pe el și mi-a dat înapoi buletinul. „De data aceasta nu vă amendăm, e doar un avertisment verbal. Terminați-vă berile și după aceea vă rog să mergeți să consumați în altă parte!“ Ce să mai consumăm? Am lăsat berile baltă și ne-am îndreptat fiecare spre casa lui, amuzați și stînjeniți, în același timp.

Legea aia patrușpatru sau cum s-o fi numit ea (îi zic aici așa, la modul general) mi a bîntuit adolescența tîrzie, cea în care nu ne permiteam să mergem în pub-uri și restaurante, pentru că nu aveam bani, așa că mergeam în grupuri mici, ca să „consumăm“ cîte ceva, „în natură“. Devenise o expresie: „Bem și noi ceva în natură?“ Natură însemna Cișmigiu, părculețul de la Facultatea de Drept, parcul Politehnicii, Grădina Botanică, dar și tot soiul de scuaruri fără nume, cu bănci izolate sau borduri. Uneori jucam mima, de multe ori vorbeam în șoaptă de frică să nu ne prindă legea patrușpatru. Tresăream la orice foșnet al „naturii“, orice pas ni se părea suspect, oricînd ne puteam trezi cu o lanternă sub nas. Eram doar niște hipioți ino-fensivi, însă, în esență, niște „infractori“. Pe la sfîrșitul anilor ’90, o dramă pentru mulți dintre noi a fost că „au băgat gardieni în Cișmigiu“, iar gardienii au început să-i vîneze pe hipioți și pe rockeri ca pe iepuri, legea patrușpatru era deja peste tot.

Apoi, îmi amintesc de șocul pe care l-am avut atunci cînd am ajuns pentru prima oară la Berlin și am descoperit că toată lumea consumă al-cool cu lejeritate în spațiul public, de la tinerii care își pierd vremea în Alexanderplatz la corporatiștii care ies de la muncă și își deschid cîte o sticlă de bere în metrou, beau din ea cu poftă și cu sete, după ce dau noroc cu colegii lor. Mi s-a părut firesc să fie așa din moment ce nimeni nu face scandal și nu-i deranjează pe alții, însă mi-am dat seama că dacă aș încerca să fac la fel, probabil că s-ar reactiva jena aceea din România, aș arunca priviri suspicioase în jur în căutarea „legii patrușpatru“ care să mă amendeze. Apoi, am vizitat și alte țări, mai la sud, cum ar fi Portugalia, unde piețele nu sînt doar un spațiu public, ci și un loc de întîlnire și de petrecere pînă tîrziu în noapte, fiecare face cam ce-l taie capul atîta timp cît nu reprezintă vreun pericol pentru cei din jur, desigur se bea pe stradă și pe bordură, sub privirile indulgente ale poliției care nu intervine în nici un fel, nu-i strică nimănui cheful doar așa, ca să-și manifeste autoritatea, și atunci ai senzația că oamenii ăia sînt acolo în primul rînd pentru siguranța ta, nu ca să se ia de tine aiurea și să te considere un potențial infractor.

Am crescut cu interdicții și cu reguli fixe legate de spațiul public, dintre care poate cea mai stupidă dintre toate a rămas faimoasa „Nu călcați iarba!“. Din nou am avut un șoc cînd am văzut pentru prima oară în străinătate, prin anii 2000, oameni care profită de fiecare petec citadin de iarbă nu doar ca să-l calce, dar ca să se întindă pe el, să se relaxeze, să încropească cîte un picnic (și cu bere, desigur, sau cu cîte o sticlă de vin). La noi, spațiul public, în loc să ne aparțină – pentru că noi sîntem în fond cei care locuim orașele, nu autoritatea, nu legile – e un spațiu încă ostil. Nu prea ne vine să facem nimic acolo, de multe ori doar îl traversăm grăbiți, în drum spre casele noastre, unde nu mai există nici o interdicție, noi sîntem cei care facem regulile. Ne refugiem în spații private, pe terase și în baruri, care rămîn clasicele locuri pentru șuete și petreceri. Ne refugiem și în parcuri, vara, multe arată precum curțile unor sanatorii, au ceva de cură de recuperare, cu oamenii care lîncezesc pe bănci, nu se întîmplă nimic acolo. Nu simțim strada ca pe un spațiu viu, ca pe un spectacol, o iubim doar cînd toată lumea pleacă prin vacanțe și, în sfîrșit, e pustie. Nu ne-a învățat nimeni cum să ne „folosim“ orașul ca să ne fie bine și de multe ori nici n-avem voie s-o facem. Mă gîndesc că interdicțiile astea mărunte nu au nici o legătură, de fapt, cu normalitatea. Doar le-am moștenit și le ducem mai departe, în vreme ce în alte părți ale lumii, mai civilizate, orice poate deveni „normal“ atîta timp cît se păstrează în limitele bunului-simț, iar regulile se impun de la sine. Da, oamenii consumă alcool pe stradă și în parcuri, dar își duc gunoaiele la coș din principiu și nu pentru că le e frică de vreo lege.

Am trecut din nou prin părculețul din spatele blocurilor, în duminica de Florii – era o hărmălaie de nedescris, o petrecere ad-hoc între vecini. Părinți și copii, bone și bunici. Unii încropiseră „tradiționalul“ grătar cu mici, alții beau bere cu navetele, cei mai mulți ronțăiau semințe, „legea patrușpatru“ nu se vedea pe nicăieri. Nu știm cum să ne împrietenim în mod decent cu spațiul public, însă uneori, de „sărbătorile legale“, îl ocupăm în mod abuziv și ne doare la bască.

Foto: flickr

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.