Cristina BOBOC

Moldoveni în România

 

 

Cînd mi s-a propus să scriu acest articol, am luat-o ca pe înfruntarea finală cu mine însămi, înfruntarea identităţii moştenite şi a celei asumate. Nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc despre originile mele, mai mult chiar, am încercat să evit de fiecare dată discuţiile despre „de unde eşti?“. În primii ani de studenţie, mă lepădam de identitatea mea, ca un apostol necredincios, fără să mai aştept cîntatul cocoşilor. În afară de colegii mei de facultate, era greu să afle cineva că vin de dincolo de Prut.

Cu ochii în 3,14

 

 

● Din tot ce am auzit săptămîna trecută, nici o idee nu m-a zguduit ca aceea încredinţată lui Laurenţiu Ungureanu, de la Adevărul, de către pensionarul Simion Avram, adică fostul clovn Siminică, celebrul Siminică: „Acum nu mai e circ… a dispărut de tot clovnul adevărat“. Am repetat aceste cuvinte, căci aveam de ce, de cîteva ori pe zi. (R. C.)

● S-ar putea să încalc legea privind protecţia datelor personale – nu ştiu. S-ar putea să scrie Cristian Ghinea (încă) un articol foarte bun pe tema asta, precum cel despre Orange – nu ştiu. Dar simt nevoia să vă împărtăşesc textul celui mai nou spam pe care l-am primit (desigur, în semitraducerea automată pe care o oferă Internetu’): „Hi, doar a decis să se cunoască nu veţi fi un fel surprised. If de tine, atunci poate doriţi să ştiţi (lurita_4life@yahoo.in). cu dragoste. lurita“. Ahhh, Lurita…(M. V.)

● Săptămîna trecută, Adrian Păunescu urla pe Realitatea TV despre „mizeria“ sistemului care permite moartea bebeluşilor în maternităţi. Cum omul ştie cîte ceva şi despre sistemul care permite uciderea oamenilor în trafic, l-am ascultat cu atenţie. (M. C.)

Andrada RĂDULESCU

Sfîntu Gheorghe - infernul din paradis

 

 

În acest an, am fost pentru prima dată în Deltă. Decizia a fost greu de luat, pentru că am optat să merg cu cortul, deşi sînt mai degrabă genul comod. În plus, nu mănînc peşte. În nici un caz nu fac parte din categoria celor care merg-în-Deltă-ca-să-mănînce-peşte. Am făcut-o. Am vrut să văd cum e la Sfîntu’ cel mult lăudat. Am achiziţionat cort d-ăla de se face singur, m-am înarmat cu vreo două tone de produse folosite la izgonirea ţînţarilor şi am purces.

Cu ochii-n 3,14

 

 

● Printre cîştigătorii ultimului concurs al CNC se numără Sergiu Nicolaescu şi Geo Saizescu, cu proiectele Ultimul corupt al României, respectiv A doua şansă. Pentru că sîntem în plină criză şi banii sînt puţini, le sugerăm celor doi să facă împreună un film care să se numească A doua şansă a ultimului corupt al României. (A. P.)

● Din presa altora. Şi Le Nouvel Observateur are dosare tematice. Ultimele două numere au avut drept teme „Uriaşii gîndirii“ şi „Cum să dormi bine“. Probabil că succesiunea n-a fost întîmplătoare… (M. V.)

● Mulţumesc şi pe această cale prietenului Cristi Luca, din gaşca noastră de dilematici, pentru că mi-a dat adjectivul cel mai bucureştean în zilele codului roşu de caniculă: „o căldură nesimţită“. (R. C.)

Viorela STRAT

Nostalgici, adaptați și "între două lumi"

 

 

În discursul mediatic din ultima vreme meşteşugarul este prezentat ca o specie rară, pe cale de dispariţie, de la care nimeni nu mai învaţă meserie. Apare ca de la sine înţeles că în curînd vor dispărea total genul de servicii pe care le prestează. O parte dintre meşteşugari a adoptat acest tip de discurs şi se comportă în consecinţă.

Iaromira POPOVICI

Jaluzelele din țesătură

 

 

Există, în Bucureşti, spaţii consacrate pentru vechii meseriaşi: unul dintre acestea este zona Unirii-Moşilor-Colţei-Piaţa Rosetti. Acolo găseşti şi croitori, şi cizmari, dar şi bijutieri, reparatori de biciclete, de telefoane mobile, marochineri, confecţioneri de accesorii pentru nunţi, chei şi… jaluzele.

Cu ochii-n 3,14

 

 

● Despre cum e cu cinstea în lume: la Viena, am uitat un memory stick în computerul hotelului şi l-am regăsit peste trei luni; la Praga, am lăsat o geantă, cu bani şi acte în ea, la restaurantul unde am luat micul dejun şi am regăsit-o după zece minute; la Bucureşti, mi-a căzut o şapcă în Parcul Herăstrău, m-am întors după ea imediat şi nu am mai găsit-o. (I. P.)

● La vizita sa în România, preşedintele Israelului, Shimon Peres, a declarat că Traian Băsescu este unul dintre cei mai responsabili lideri ai timpurilor noastre. O declaraţie la fel de responsabilă ca şi subiectul ei. (A. M.)

● Aproape jumătate din români cred că dinozaurii au fost contemporani cu dacii. Vă daţi seama, dacă Decebal ar fi luptat călare pe un Archaeopteryx, Traian n-ar fi avut nici o şansă! (M. C.)

Liliana NICOLAE

Satul şi biserica

 

 

Viaţa pare atît de simplă în satul acela mic din inima secuimii! Biserica. Şcoala. Căminul cultural. Şi cercul se închide. Biserica e mică şi albă. Domină satul de pe un deal ca o spinare de animal obosit de muncă. Mă ridic pe vîrfuri, pun mîna streaşină la ochi şi mă uit pe geamul pătrăţos. Înăuntru – rînduri goale de bănci, o pianină şi steagul Ungariei arborat într-un colţ. Cînd e slujbă, cel puţin jumătate dintre cei 100 de locuitori ai satului îşi ocupă tăcuţi locul în băncile bisericii. E construită în secolul al XVIII-lea, după modelul bisericilor din zona Săcele şi cu meşteri tot de acolo. Are un clopot mare şi vechi.

Cu ochii în 3,14

 

 

● Se pare că a venit vremea celor două capete, nu doar a jocurilor la două capete, ci şi, de exemplu, a capetelor beţişoarelor prezidenţiale pentru urechi, fie ele tăiate sau nu, ori a chibritului cu ale sale capăt de sus şi capăt de jos şi pe care, dacă îl tai în două, rezultă două bucăţi, fiecare din ele cu cîte două capete, cel de sus şi cel de jos… Başca, potrivit unui anunţ din România liberă, un „lichidator judiciar vinde la licitaţie Maşina automată de tăiat la două capete“. Un subiect pentru presă, de rumegat (la două capete). (A. M.) 

● Se pare că bureţii de mare au gene comune cu oamenii. Studiul, realizat de cercetători din Australia, se referă la o specie de bureţi care se găsesc în Marea Barieră de Corali. Ce surpriză! Am rude în străinătate! (M. M.)

● Într-un interviu din The Times Magazine, Tom Jones (70 de ani) le roagă pe admiratoare să nu mai arunce în el cu piese de lenjerie intimă: „E pur şi simplu greşit. Eu îmi pun sufletul pe tavă şi oamenii încep să rîdă“. Pe de-o parte, dacă admiratoarele au îmbătrînit şi ele odată cu idolul lor, supărarea lui Tom Jones e de înţeles. Pe de alta, dacă ele sînt tinerele şi degrabă iubitoare, dezgustul bătrînului miroase a mascaradă de mironisiţă. După ce-ai cîntat atîţia ani „Sex bomb, sex bomb, you’re my sex bomb / You can give it to me when I need to come along“, nu te mai poţi preface că ai mers la biserică în fiecare duminică. (L. V.)

Stela GIURGEANU

Lucrul manual "se dă", handmade-ul "se vinde"

 

 

La o gură de metrou, printre tarabe colorate, ziare lucioase şi chioşcuri cu sucuri carbogazoase şi ţigări slim, stă o femeie cu un coş de nuiele. În coş sînt cîteva obiecte de lemn, dintre cele pe care le folosim aproape zilnic prin bucătărie. Toate sînt făcute de bărbatu-său şi femeia le „dă“ ieftin, pentru că nu le consideră a fi „cine ştie ce“.