Cazul tricoului curcubeu

Bogdan RĂILEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Cazul tricoului curcubeu jpeg

Într-o biserică a absurdului românesc, există două icoane făcătoare de minuni: Sistemul Medical şi Învăţămîntul. Tot în această biserică se mai găsesc cutia milei cu bugetul ţării, locul unde se aprind lumînările pentru artă şi, undeva, într-un colţ, într-un butoi de plastic care imită la perfecţie lemnul, se află publicitatea. Publicitatea ar fi un fel de apă sfinţită. Te dai cu ea pe la încheieturi, o bei, o păstrezi în sticluţe pe birou, mai iei cîte un premiu pe la vreun festival şi îţi poate da senzaţia că funcţionează. În plus, ia forma vasului în care este pusă. Pe la butoiul cu apă sfinţită trec mulţi patroni, directori şi brand manageri, secretare, şi chiar şi femei de serviciu, cu toţii vin să îşi dea cu părerea despre calitatea apei, convinşi fiind că ei sînt adevăraţi păstrători ai integrităţii mărcii sub care servesc. Există şi o casă de marcat în biserica absurdului, pentru că orice întîmplare absurdă se plăteşte, evident. 

Exact ca în cazul unei reclame pe care am filmat-o acum mai mulţi ani. În reclamă apărea un băieţel care purta un tricou în culorile curcubeului. Culmea, reclama nu era despre tricou, era despre altceva, dar în biroul directorului general în care aşteptam OK-ul se acumulase multă tensiune. Directorul, un peşte mare din lumea biznisului, avusese o zi mai dificilă în cîmpul muncii, lucrătorii nu performau conform strategiei impuse la nivelul

-ului, iar acum, peste toate astea, agenţia de publicitate venea să aprobe o reclamă în care un puşti era îmbrăcat prea strident. În faţa acestui curcubeu, toată argumentaţia agenţiei se prefăcuse în apă de ploaie şi, cu cît încercam să îl convingem că sîntem în

, că aşa se îmbracă adolescenţii în ziua de azi, cu atît mai mari erau nemulţumirile. Ştiam că domnul director era capricios, dar eu speram. Colegii mei sperau. Eu venisem încălţat cu aceiaşi pantofi în care mi se aprobase scenariul. Simţeam că am o şansă, dar tricoul curcubeu nu mă lăsa să trăiesc. Am gesticulat cît am putut despre tricou pînă în momentul în care s-a auzit vocea imperială a directorului: „Dar ce facem aici? Negociem? Trebuie să schimbaţi culoarea tricoului şi gata, o dăm pe post.“ 

Acesta era momentul în care speram că pantofii or să mă ajute, pentru că tricoul băiatului care apărea două secunde în reclamă putea fi schimbat doar într-un studio de post-producţie de la Hollywood. Nu aveam buget, nu aveam nimic. Aşa că tot directorul general a venit cu soluţia: filmaţi din nou. Pentru un curcubeu de două secunde? Ne-am mirat cu toţii şi am ieşit din sediu făcîndu-ne o cruce mare cu o mînă şi cu cealaltă ducînd telefonul la ureche ca să anunţăm casa de producţie că se reface totul. De ce? Din cauza unui tricou. 

De puţine ori în publicitate absurdul se întîmplă pentru că există prea mulţi bani, de cele mai multe ori el se întîmplă „pentru că educaţie lipsă“, „pentru că orgolii“ şi „pentru că frică“. Din fericire, există studii care arată că foarte puţină lume reţine reclamele pe care le vede de-a lungul vieţii. De obicei, reclamele memorabile nu au poveşti absurde în spate. 

Bogdan Răileanu este copywriter.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.