Cobra, iPhone-ul și comunismul

Andrada FISCUTEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 768 din 8-15 noiembrie 2018
Cobra, iPhone ul și comunismul jpeg

În partea a doua a anilor ’80, cînd mîncarea se dădea pe cartelă și caloriferele erau reci, să-ți cumperi un calculator pentru acasă era un privilegiu de care se bucurau doar elitele regimului. Computerele personale costau cît o jumătate de Dacie 1300 și nu prea aveai de unde să le cumperi. Cele fabricate în țară ajungeau mai mult în uzine și în cîteva instituții de învățămînt, iar importurile erau limitate.

Fascinați de calculatoare într-o perioadă în care era mare lucru să ai telefon fix, cîțiva studenți de la Universitatea Politehnică din București au început să le construiască singuri, în cămine, dînd apoi naștere unei adevărate industrii hardware underground. Dealer-ii de electronice veneau în Regie cu plăci de bază scoase din fabrica ICE Felix pe motiv că erau defecte, cu memorii și LED-uri luate cine știe de pe unde. Din ele, studenții făceau clone de Cobra (COmputere BRAșov, calculatorul fiind asamblat acolo), unul dintre cele mai avansate calculatoare personale românești de la vremea respectivă, care rula nu doar ­BASIC, ci și vechiul sistem de operare CP/M. La fel ca mai cunoscutele HC și CIP, Cobra avea ca sursă de inspirație britanicul Sinclair ZX Spectrum. Toate aveau nevoie de un televizor pentru a arăta imaginea și de un casetofon, pentru că programele și jocurile se scriau pe casete audio. Cobrele made in Regie costau vreo 10 12.000 de lei – o treime din prețul celor de fabrică. Studenții le construiau cum puteau. Unele aveau carcase de metal, altele de lemn, și cîteva carcase de HC-85. Pentru tastatură se foloseau butoane generice care aveau lipite pe ele hîrtie foto cu litera și cu comenzile.

În societatea comunistă închisă a anilor ’80, Cobrele le dădeau utilizatorilor un sentiment de independență și de rebeliune împotriva unui sistem rigid. „Faptul că poți să joci jocul pe care îl vrei, atunci cînd vrei, îți dădea iluzia că poți alege pentru tine“, mi-a spus Mihai Moldovanu, unul dintre constructorii de Cobre. Libertatea de a încerca lucruri noi lucrînd în afara unor modele mentale convenționale era la fel de importantă ca produsul în sine. Iar motivația venea adesea din bucuria de a-ți pune probleme, de a încerca și de a face descoperiri.

cobra 1 jpg jpeg

Lipsa resurselor din perioada comunismului i-a făcut pe români, în general, și pe studenți, în particular, să gîndească creativ. Unul dintre constructorii de Cobre, Mihai Bădici, mi-a spus că, pentru a vedea dacă un circuit era bun sau nu, îl conecta la un televizor și număra liniile afișate pe ecran. Dacă erau orizontale, înmulțea numărul lor cu 16 kHz, iar dacă erau verticale, cu 50 Hz. Așa afla frecvența circuitului. Hardware-ul și soft­ware-ul erau văzute atunci ca părți ale unui același întreg, iar programatorii nu se sfiau să folosească pistolul de lipit. Moldovanu spune că, spre deosebire de el și de Cobra lui, tinerii ingineri IT de astăzi conduc Ferrari-uri. „Dar cînd Ferrari-urile lor se opresc, sună la service. Eu îmi iau șurubelnița, deschid capota și îmi repar singur mașina.“

Unii ar spune că, față de anii ’80 sau ’90, astăzi cumpărăm calculatoare „de-a gata“ fără să ajungem ne uităm vreodată sub capota lor, fără să ne intereseze ce face fiecare circuit. Ar fi, însă, o suprasimplificare. Cultura maker e încă puternică, alimentată de dezvoltarea imprimantelor 3D și a dispozitivelor inteligente conectate la Internet. Pasionați de tehnologie de pretutindeni devin din nou artizani tradiționali, care învață singuri și unii de la alții, combină unelte și creează produse la fel ca studenții noștri din anii 1980. De multe ori, se concentrează pe îmbunătățirea mediului, a dezvoltării durabile și a alimentației.

Unul dintre susținătorii Maker Movement, Zach Kaplan, CEO-ul Inventables, spunea într-un interviu că această cultură „are potențialul de a da tuturor uneltele de care au nevoie pentru a deveni maker-i și a se transforma din utilizatori pasivi în creatori activi“. Practic, mișcarea își dorește să democratizeze inovația. Cu toate că unii cercetători care studiază impactul tehnologiei, ca de exemplu Evgeny Morozov, pun sub semnul întrebării potențialul culturii maker de a influența societatea și de a crea revoluții tehnologice, studenții din Poli au reușit să schimbe ceva cel puțin la nivel micro: calculatoarele create de ei au ajutat mii de elevi să descopere informatica. În căminele din Regie, studenții spun că au produs în total, în mod dezorganizat, mai multe calculatoare decît fabrica oficială de la Brașov, care ar fi scos în jur de 1000 de Cobre.

La rîndul lor, și inginerii care au proiectat Cobra la Brașov continuă să influențeze lumea tehnologiei. După Revoluția din ’89, cîțiva din ei s-au mutat în Statele Unite și ulterior au ajuns să lucreze pentru Apple, unde recent au făcut parte din echipa care a creat iPhone X. 

Andrada Fiscutean este jurnalist pasionat de istoria tehnologiei în Estul Europei. Are o minicolecție de calculatoare personale românești construite în anii ’80 și ’90.

Foto: Adi Dabu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.