Neveste de văzduh şi clondire cu spiriduşi

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
Neveste de văzduh şi clondire cu spiriduşi png

„Spuneţi-mi, de aveţi ştiinţă, unde să aflu ţara zînelor?“  

(„Ileana Cosînzeana, din cosiţă Floarea-i cîntă, nouă-mpărăţii ascultă“ )     

A fost o vreme cînd munţii, izvoarele şi pădurile erau locuite de spirite, duhuri, zîne şi zei. Zînele ieşeau din apă, din copaci, din stîncă, din rodii aurite sau chiar dintr-o oală (precum zîna Clopoţica din povestea lui Peter Pan). Soarele era îndrăgostit de Lună, florile vorbeau sau cîntau, aninate în cosiţa Ilenei Cosînzene. Zînele sînt, precum ştim, fecioare de o frumuseţe strălucitoare, care locuiesc pe tărîmuri minunate. Au puteri magice, se pot metamorfoza în păsări, flori etc., zboară sau devin invizibile, după voie. Unele se pot chiar căsători cu muritori, dar atunci îşi pierd puterile supranaturale. Tipologic, aceste semidivinităţi sînt asemenea fée-lor din folclorul francez şi fairy-lor din cel englezesc. Întruchipează spiritele naturii: Zîna apelor, Zîna munţilor, Zîna codrilor, Zîna florilor. Se înrudesc cu nimfele din mitologia greacă: naiadele apelor, oreadele munţilor şi ale peşterilor, driadele pădurilor (pe vremea credinţelor amintite, caracterizate prin cultul naturii şi divinizarea diverselor sale manifestări, se interzicea adesea tăierea arborilor pentru că aceştia erau locuiţi de driade). Cu timpul, sub „morişca istoriei“ şi a mentalităţilor religioase în schimbare, zînele aeriene sau acvatice, din bune şi favorabile, pline de milostivire, au fost trecute într-un con de umbră şi neînţelegere, fiind privite, tot mai des, ca primejdioase şi făcătoare de rele („duşmanele oamenilor“, cum sînt numite într-un descîntec de iele), apelative aproape necunoscute în epoca antecreştină şi contrastînd cu firea blajină şi gingaşă a nimfelor antice (Lazăr Şăineanu, Ielele sau zînele rele).  

Cît priveşte originea cuvîntului „zînă“, o găsim pentru prima dată comentată în Descriptio Moldaviae, unde Dimitrie Cantemir o raportează la numele zeiţei romane Diana. Mircea Eliade reia ideea, argumentînd perpetuarea cultului unei zeiţe autohtone sub numele Sîn-(cta) Diana, adică Sîn-ziana (M. Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han). Tot Dimitrie Cantemir este şi cel care menţionează credinţa în iele, pe care le numeşte Frumoasele, fecioare zănatice, înzestrate cu puteri magice şi mare forţă de seducţie. Ele apar noaptea, la lumina lunii, cînd joacă hora ielelor. Vîrtejurile de vînt, mai ales la răscruci, erau privite ca hore ale ielelor. Purtînd veşminte transparente şi clopoţei la picioare (iată că, nu întîmplător, prietena zînă a lui Peter Pan se numea Clopoţica), ielele cîntau şi dansau minunat, dar aveau obiceiul să-l pedepsească pe cel ce le vedea dansînd. Îl adormeau cu cîntecele lor, îl zăpăceau cu vîrtejul horei şi-i luau minţile. Cel bolnav de iele era vindecat prin descîntece sau prin jocul căluşarilor. Oamenii se temeau de ele, evitînd pronunţarea numelui (echivalentă cu invocarea şi aducerea magică). Li se adresau cu apelative prietenoase: Frumoasele, Albele, Bunele, Măiestrele, Muşatele, Rusaliile. Nu de puţine ori, atrase irezistibil de muzică şi joc, ielele se îndrăgosteau lulea de feciorii cei tineri şi frumoşi. Moldovenii, aflăm de la Cantemir, obişnuiau să le numească pe aceste Frumoase seducătoare „neveste de văzduh“. Probabil că ştiau ei ce ştiau. Căci, vorba lui D. Bolintineanu, din poemul Ielele: „În dumbravă, la răcoare / Ielele cobor din cer (…) / Raze de aur şi de foc / Şi bobiţe dulci de rouă / Peste sînul lor se joc. / Hora lor se învîrteşte / Peste albul păstoraş.“  

A fost şi o vreme cînd, la fel ca zînele, spiriduşii puteau fi întrezăriţi, rostogolindu-se jucăuş pe tăpşanul de rouă al zorilor. Pînă şi filozofii, privind prin ocheanul diamantin al imaginaţiei, puteau zări meditativ aceste mici creaturi sprinţare animînd spaţiile. Probabil că aşa i s-a întîmplat şi descoperitorului constelaţiei Ursa Mică, Thales din Milet (640-562 î.e.n.), care susţinea că întreaga lume este însufleţită, fiindcă are în sine un principiu de mişcare şi transformare şi, ca atare, e plină de suflete.  

Cuvîntul spiriduş derivă din latinescul spiritus-us, cu sensul de: spirit, duh, suflet (lat. animus-i; spiritus-us). Spiriduşul este o fiinţă de proporţii adesea minuscule, dar cu însuşiri supranaturale. Poate lua forme diferite: copil foarte mic, pui de găină, muscă, fluture, şarpe etc. Este foarte sprinten şi neastîmpărat, fapt care i-a atras apelativul de drăcuşor. Fiinţă magică, zburdă în preajma omului, fără a fi văzut. Poate fi cumpărat, sub formă de bănuţ, de la fermecătorii care îl primesc din gura unui balaur – drac (I. Muslea, Ov. Bârlea, Tipologia folclorului). Asocierea acestei creaturi simpatice şi năzdrăvane cu vrăjile şi banii i-a adus o reputaţie proastă în comunitatea tradiţională. I s-a atribuit o naştere sulfuroasă, dintr-un ou de puică neagră, clocit la subţioară de o vrăjitoare. Babele fermecătoare, dar şi femeile care dau cu ghiocul îl foloseau la vrăji şi descîntece. Se ştia că spiriduşul ajută la toate farmecele, aduce călăre ibovnicii la iubitele lor, tămăduieşte boalele (Gh. Ceauşanu, Superstiţiile poporului român). În plus, oamenii îl mai puteau folosi ca ajutor la cîştigarea unui proces sau să le aducă bani. Vrăjitoarele îl strigau: Nichipercea, Sarsailă, Mititelu. Îl ţineau ascuns într-o oală, îl hrăneau cu miere amestecată cu nucă şi-i dădeau de fumat. Se spune că, dacă nu aveau grijă de el, spiriduşul le şicana, răsturna lucrurile prin casă, le chinuia noaptea. Entitate năzdrăvană, pusă pe şotii, un fel de Puck din Visul unei nopţi de vară („Mătuşa crede că-s un scăunel / Şi cată să se-aşeze-ncet pe el / Eu fug, ea pe podea se prăvăleşte, / Ţurloaiele îşi saltă şi tuşeşte“). Spiriduşul a fost (la fel ca şi alte semidivinităţi păgîne) exilat, sub influenţa bisericii, din sfera sacrului în categoria duhurilor diavoleşti. De fapt, acest duh domestic se înrudeşte cu elfii, zeităţi ale aerului, de origine nordică, mici ca dimensiune, încîntători şi capricioşi, vaporoşi, dar şi periculoşi cîteodată, fără a fi malefici. Se credea că pe lîngă fiecare casă există un spiriduş. El îi putea ajuta pe oameni în chip nevăzut şi făcea chiar minuni. Spiriduşul se putea cumpăra şi din unele farmacii. Se spune că spiţerii aveau la dispoziţie o mulţime de asemenea fiinţe, ţinute prin ulcioare, sticle şi clondire. Cumpărătorii aveau de unde alege. Dar să ţii asemenea creaturi minunate, captive într-un clondir? Ce sacrilegiu! Lucian Blaga avea într-adevăr dreptate, cînd spunea că lumea este ruina unui basm.

Silvia Chiţimia este dr. în etnologie, scriitor. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.