Pregătirile de Crăciun, la patru mîini

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Pregătirile de Crăciun, la patru mîini jpeg

IOANA: Eu fac liste, foarte devreme, pe la capătul verii, deja, cînd adun amintirile vacanței de prin casă. Listele cu daruri de Crăciun. Listele cu toți cei cărora le facem daruri de Crăciun. To do list: pentru că îmi place să fac eu însămi, cît mă pricep, darurile respective. Mi-e dor (în ultimul deceniu și ceva) de vremurile cînd desenam felicitările trimise apoi de părinții mei, prietenilor. N am aruncat mapa cu hîrtii de lux, salvate de te miri pe unde, din care vreau să fac felicitări, din nou, cîndva (nu anul acesta, nici anul acesta…). Îmi place la nebunie să creez șiraguri de mărgele potrivite cu ochii, cu temperamentul sau cu rochiile prietenelor mele – și să le ofer de Crăciun. Colecționăm ciocolate cu gusturi stranii pentru a le depune, apoi, în sacul Moșului – e o „acțiune“ care durează toată toamna. Cu puțin noroc, ultimele cumpărături (de ciocolată) de pe liste se fac în aeroporturi internaționale. De la începutul lui decembrie încolo, eu și listele mele intrăm în vrie: camera de oaspeți a casei devine camera de împachetări și funde a Moșului.

FLORIN: Cum bine zice poetul, „O listă-i viața.“ Deci… mă aliniez din mers la lista soției mele, la care doar arareori contribui cu item-uri suplimentare și asta numai atunci cînd serendipitatea mi le oferă pe tavă. Căci mi se pare ușor blasfemic ca, întru pregătirea unei sărbători care pledează pentru (re)conectarea la o altă dimensiune, eu să mă conectez mai abitir la cele lumești. Dacă ar fi după mine, aș improviza totul pe ultima sută, lăsînd Crăciunul să se „întîmple“ pur și simplu. Soluția „îngrășării porcului în Ajun“ mi se pare cît se poate de convenabilă – aplicarea ei înseamnă, pe de o parte, că nici eu nu mă ostenesc prea tare, iar pe de alta, că nici porcul nu va atinge standardul corespunzător de greutate, deci are toate șansele să rămînă nesacrificat. Din fericire, pe listele soției mele nu figurează la nici un punct „tăierea porcului“, sarcină care cu siguranță că ar pica în cîrca mea. Consimt așadar cu ușurare să contribui la bifarea celorlalte puncte de pe listă, participînd la cumpărarea și împachetarea cadourilor și procurînd în acest scop hîrtia de ambalaj. La înșirat mărgele nu mă bag, nici la alte asemenea acte de bricolaj, cum ar fi confecționarea felicitărilor. Dar croșetez fără fasoane mici texte însoțitoare, atunci cînd e cazul – mai ales dacă momentul cere ca textele cu pricina să fie în versuri. Și, bineînțeles, dacă îmi iese în cale o ciocolată cu gust straniu, n-o ratez – o achiziționez și o dirijez degrabă spre rezerva națională de cadouri și tratații de Crăciun. Degustările de ciocolată orchestrate de Ioana cu această ocazie au devenit deja o tradiție și ne place să credem că musafirii-colindători salivează deja pavlovian în așteptarea ei. Și așa, lista se umple încet-încet, ca un calendar de advent…

IOANA: Pentru că nu există ceva mai frumos ca punerea darurilor sub pom – decît, poate, însăși facerea și împodobirea „pomului“ –, acceptăm substitute ecologice, inventăm în fiecare an altceva decît bradul; cel mai mult ne place bradul ca o piramidă de cărți – dacă nu am apucat să pun la loc, în cadrul curățeniei de sărbători, cărțile „folosite“ și rătăcite prin casă în ultimele luni, îl fac din ele. Și apoi mi-e groază să îl desfac (ar însemna să le pun pe toate la loc…) și îl țin pînă hăăt! spre Mărțișor. Cu luminițe cu tot. Mi-e foarte dor de Crăciunurile copilăriei, cînd desfacerea darurilor era cea mai fermecată clipă din an. Cînd bradul era (dacă era: eu am copilărit în comunismul ferice și apoi în cel raționalizat) mare și adevărat, și mirosea a cetină, și mama făcea turte dulci pe care le atîrnam de crengile înțepăcioase. Cînd mă puteam strecura sub brad, pe burtă, cu o carte. Mirosea a vacanță și a paradis. Sau cel puțin eu așa îmi imaginam paradisul.

FLORIN: Așa cum mă fofilez de la tăierea porcului, sînt reticent și cînd vine vorba de tăierea bradului. Sau de cumpărarea lui gata tăiat. Deși mulți, mulți ani aroma de cetină dreasă cu parfum de portocală, aburi de ciocolată și iz de artificii a definit, pentru mine inconfundabil, Crăciunul, de la o vreme am ajuns să văd în arborarea bradului un sacrificiu inutil. Chiar dacă e vorba de brazi „de crescătorie“… Dar în decursul anilor am învățat suficient de bine forma bradului ca să o pot reproduce – aproximativ, dar sugestiv – din tot felul de obiecte reciclabile. Și odată reprodusă forma, constat că e suficient pentru a-mi evoca satisfăcător vechile arome la care contribuia bradul natural. Arhitectura unui brad din cărți mă depășește – nu am nici răbdarea, nici simțul proporțiilor pentru a zidi, ca Ioana, cărți de diverse dimensiuni pînă ajung să semene cu un brad. Prefer, prin urmare, să-i dau Ioanei cărțile „la mînă“ (evitînd să mă gîndesc că și bietele cărți vor fi fost odată copaci). Tot Ioana face și „globurile“ cu care decorăm, pe lîngă beculețe, bradul astfel obținut: înfige rînduri-rînduri de cuișoare în cîteva portocale. Combinația nu e doar plăcută la privit, ci și dătătoare de arome euforizante – deci e asigurat și aspectul olfactiv.

IOANA: Eu știu colinda și colind cu tenacitate, prin casă, pregătind Crăciunul și sărbătorindu-l. Imperfect și needucat, silabisind ritmuri, dar respectînd textele (deformație profesională, deh), desfășor cui vrea să mă asculte (familia, aspiratorul și alte unelte ale șmotrului presărbătoresc etc.) un repertoriu de colinde de care sînt foarte mîndră. Mi l-am format pe vremea cînd, în copilărie, tatăl meu – folclorist – punea în casă benzi de magnetofon cu colinde culese chiar de el, în expedițiile de „teren“, prin toată Transilvania. Mi le explica și mi le relua, fericit, pînă le învățam.

FLORIN: La colindat nu mă bag… Deși nu mă mai satur s-o ascult pe Ioana cîntînd colinde, sînt incapabil s-o secondez vocal – aparțin speciei care cîntă doar sub duș. În bucătărie, în schimb, performez cot la cot cu ea, fără ajutorul dușului. Așa că în loc de colindă, o să vă cînt o rețetă de curry adaptată pentru Crăciun: Într-un vas cu unt topit, pune chimen la prăjit și, secționați în doi, cinci căței de usturoi. Ia scurt vasul de pe foc și apoi pune-l la loc, comple­tînd de astă dată cu-n pumn de ceapă tocată. Cînd s-a-ncins, dă focul mic și presară (cîte-un pic), scorțișoară, turmeric, coriandru, praf de-ardei, și-amestecă două-trei minuțele, pînă cînd simți în nări parfum urcînd. Iar cînd ai ajuns aici, pune carnea-n cuburi mici, tăvălind-o insistent prin pasta de condiment. Peste-amestecul fierbinte, toarnă curry cît cuprinde și adaugă din gros niscai lapte de cocós, oleacă de bulion și stele de anason. Cînd le-ai combinat pe toate, pune fructe confiate și vanilie – o teacă – pînă cînd sosul nu seacă. Cu capacul peste vas, la foc mic, ține-l vreun ceas, pîn’ s-a frăgezit bucata – și-atunci curry-ul e gata: poți servi direct din oală, decorată cu beteală. La anu’ și la mulți ani! 

Ioana Bot este profesoară de literatură română la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Cea mai recentă carte publicată: Autoportret cu principii (2016).

Florin Bican este scriitor și traducător. Cea mai recentă carte publicată: Singur printre mîrlani (Editura Art, 2016).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.