Psihologia nu e domeniul ţicniţilor

Iuliana ALEXA
Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
Psihologia nu e domeniul ţicniţilor jpeg

Cînd spui psihologie sau psihoterapie te gîndeşti la depresivi, ţicniţi şi neajutoraţi, nu? În definitiv, la psiholog ajung cei cu probleme. Iată una din cele mai jenante prejudecăţi. În realitate, psihologia pentru deprimaţi e doar o parte a acestui cîmp de cercetare şi de intervenţie extrem de larg, ce înseamnă dezvoltarea personală şi optimizarea potenţialului uman. 

Să spui că psihologia e pentru cei cu probleme e ca şi cum ai zice că finanţele sînt doar pentru cei săraci. Adică numai cine e în deficit trebuie să ştie să socotească, să înţeleagă treaba. Sau e ca şi cum te-ai apuca de o afacere fără să ai habar de legile de bază ale economiei, de ceva marketing, de contabilitate etc. Viaţa şi interacţiunile umane (de la cele din cuplu la cele din organizaţie sau de la educaţia copilului la parametrii… fericirii) sînt un sistem complicat de forţe, pe care, dacă nu le cunoşti, o poţi da în bară mai uşor decît dacă făceai un mic efort de a afla cîte ceva despre psihologie. 

Din fericire, văd o mulţime de oameni la metrou care citesc şi cărţi de dezvoltare personală. Bărbaţi şi femei deopotrivă. Cel puţin ei sînt pe calea cea bună. Pentru că nu învăţăm în şcoală nici managementul conflictului, nici comunicare asertivă, nici măcar tehnici de relaxare. Aceste chestii de care se loveşte toată lumea la un moment dat (că oricine trece prin stres şi ar fi cazul să ştie cum e cu relaxarea) nu se predau nicăieri. E bine să citească omul despre ele dacă vrea să le cunoască şi să le controleze. Tot aşa cum e bine să ştie că un conflict se poate rezolva mai uşor – şi, eventual, cu cîştiguri de ambele părţi – dacă ştii care sînt mecanismele ce îl declanşează şi alimentează. Oamenii sînt uluitor de ignoranţi cu privire la lucrurile astea, lucruri din viaţa de zi cu zi, lucruri serioase şi grave. Şi li se pare ceva frivol să caute informaţie despre ele. Preferă să divorţeze sau să trăiască o viaţă de cuplu ratată decît să consulte un psiholog de cuplu, ca să afle ce nu merge, ce interacţiuni sînt deficitare etc. Nu se duc pentru că e „moft“, „fiţă“ sau „modă“… Le-aş spune: „OK, fraţilor, dacă ignoranţa e mai puţin snoabă, nu aveţi decît“. 

Cam atît aş avea de spus despre prejudecata că numai cine e ţăcănit se duce la terapie. Cine are mai multă minte ştie că la psiholog te duci şi atunci cînd nu ai probleme. Cînd ai nevoie pur şi simplu de o minte obiectivă care să îţi dea un

cu privire la o anumită situaţie socială care nu e optimă. Cineva care să ştie mai multe despre natura umană, astfel încît să descurce iţele unor interacţiuni tensionate. La serviciu, de exemplu, sau acasă. Şi, accentuez, nu e vorba de nici o boală şi nici măcar de conflict. Uneori e vorba de trasarea sau retrasarea limitelor personale, de negocierea cu un adolescent recalcitrant (dar copil bun), plictiseală şi plafonare etc. De 1001 de situaţii de viaţă cînd nu ai răspunsuri la îndemînă. 

Cine e şi mai în temă ştie că un psiholog poate avea formaţie de

şi ştie ce face acesta. Un coach, pe scurt, îmbunătăţeşte performanţa unei companii, a unei echipe, dezvoltă potenţialul acelei echipe. Dacă te gîndeşti ce înseamnă asta în sens financiar, vezi automat ce contribuţie formidabilă are. Adică ce importante şi ce preţioase pot fi serviciile cuiva care ştie mecanismele defecte la nivel organizaţional care duc la performanţe financiare mai slabe (şi ştie cum pot fi îmbunătăţite). Care ştie să fie

de lideri etc. Eu, personal, după opt ani de experienţă ca redactor-şef la

, şi după ce am vorbit cu o mulţime de terapeuţi, guru şi

-i,

-i şi psihanalişti, subliniez că un

bun e un psiholog (la bază). Pentru că, în România,

-ul a fost adjudecat de tot soiul de ingineri sau finanţişti care au făcut şi ei nişte cursuri de

şi cred că acum ştiu care e treaba. Nu ştiu. Trebuie să ştii psihologie ca să poţi optimiza oamenii. Dacă experienţa ta principală e de inginer constructor, e mai greu să faci performanţă cu un departament stresat din orice industrie. Pur şi simplu… nu. 

Bun, trecem acum la cei de grupa mare, cei care ştiu că azi nu mai vorbim aproape deloc despre psihologie (un termen vag şi impropriu) ci despre diverse cîmpuri de cercetare ale creierului – neuroştiinţele. Sau vorbim de

(studiul comportamentului uman în contextul deciziei economice), domeniu unde cineva a luat Premiul Nobel pentru economie (Daniel Kahnemann). Direcţia este către tot ce e mai îngust şi mai specializat. Ca să înţelegi ceva din oameni e bine să îi desfaci pe bucăţele mici. Asta dacă vrei să înţelegi corect şi să nu generalizezi expunîndu-te la greşeală. Mai vorbim de tehnici de dezvoltare personală (inginerii noi ale sufletului, îmi place acest termen al lui Foucault), de tehnici de stimulare a creativităţii, de găsire a drumului propriu către fericire. În concluzie, psihologia (în lipsa unui termen mai bun) se ocupă de multe lucruri luminoase, nu doar de tenebre.  

Psychologies România. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.